German Ski Troop
În primul război mondial ia fiinţă Alpenkorps, ca replică germană pentru „Chasseurs Alpins” al francezilor. Această unitate s-a format în 18.05.1915 şi la scurt timp trupele Alpenkorps asigurau linia defensivă în Munţii Dolomiţi (la acea oră munţii constituiau linia de graniţă dintre Italia şi Imperiul Austro-Ungar). Ulterior trupele Alpenkorps participă atât pe frontul din Balcani cât şi pe frontul de vest, inclusiv la Bătălia de la Verdun unde pierderile înregistrate de unitatea montană au fost deosebit de mari. Revanşa va sosi un an mai târziu când Alpenkorps va participa la zdrobirea apărării italienilor în Bătălia de la Caporetto, unul dintre comandanţii Alpenkorps fiind nimeni altul decât Erwin Rommel (recompensat cu Pour le Merite). La sfârşitul războiului această unitate este dizolvată dar tradiţia şi simbolul (Floarea de Colţ/Edelweiss) au fost păstrate pentru ca, în anul 1935, să renască ca Gebirgsjäger.
Vânători de munte (Gebirgsjäger), unitate de elită a armatei în formare, Gebirgsjäger a beneficiat de înrolarea unor alpinişti cu experienţă, de o vastă pregătire atât în practici de alpinism cât şi în supravieţuirea şi lupta într-un mediu ostil. Deşi uniforma era asemeni cu restul armatei, încă din primele zile de la înfiinţate s-au observat unele diferenţe: emblema gri-argintie Edelweiss de pe mâneca dreaptă şi chipiul specific (Bermütze) ornat cu Floare de Colţ, dacă ulterior o variantă a chipiului a fost adoptată de Wehrmacht şi SS (Bermütze M43), Floarea de Colţ a rămas apanajul infanteriei de munte.
În ciuda specializării Gebirgsjäger-ului în război pe munte, nu de puţine ori acesta s-a distins în lupte purtate în medii diferite (Frontul de Est, Africa sau Creta) uneori luptând „cot la cot” cu altă trupă de elită, Fallschirmjäger (celebrii paraşutişti germani).
Sfârşitul celui de-al doilea război mondial surprinde trupele infanteriei de munte în Italia, acestea se vor preda americanilor în aprilie 1945.
Divizia 1 Skijäger, îşi are originile pe Frontul de Est unde a fost creată începând din toamna anului 1943, iniţial a fost o unitate de infanterie instruită să folosească schiurile pentru deplasare pe timpul iernii, a atins proporţiile unei divizii abia în vara anului 1944. Activitatea Skijäger s-a desfăşurat exclusiv pe Frontul de Est perioada sa ca divizie a fost scurtă dar deosebit de intensă. În urma eşecului înregistrat de armata germană, ca urmare a Operaţiunii Bagration desfăşurată de trupele sovietice, Skijäger ca parte a Grupului de Armate Centru (Heeresgruppe Mitte) s-a angajat în lupte disperate de apărare pe timpul retragerii pe râul Vistula ((iunie – octombrie 1944), ulterior divizia a fost mutată în zona Slovaciei (octombrie-decembrie 1944) ca spre final să poarte lupte în Polonia şi Cehoslovacia (decembrie 1944 – mai 1945). Patrula de schi era cel mai important element de recunoaştere pe teren acoperit de zăpadă, eficienţa depinzând în primul rând de mobilitate şi viteză şi astfel trupele au fost instruite să acorde o grijă egală atât echipamentului de schi cât şi armamentului. În toamna anului 1944 Skijäger primeşte insigna oficială, trei frunze de stejar cu o ghindă traversate de un schi, în partea superioară. Insigna se purta pe partea stângă a Bermütze-ului, o mare parte din membrii diviziei proveneau din rândurile Gebirgsjäger, unii dintre ei preferând să-şi poarte celebra Floare de Colţ în detrimentul proaspetei insigne.
Iarna anului 1944 a fost una dintre cele mai geroase ierni ale secolului 20, iar Skijäger a înfruntat-o pe deplin, însă primăvara anului 1945 avea să fie mult mai grea, în luna mai divizia se predă Armatei Roşii.
Kit – German Ski Troop
Scara- 1/35
Firma- Dragon models
Cod- 6039
Serie- ’39-‘45
Număr piese- 68 + 8
Photoech- prezent
Cutie cu deschidere laterală, 26x16,5 cm; h 3,5 cm., cartonul acoperit cu o folie fină de polietilenă care, totodată, sigilează cutia. Pe ambalaj, sub denumirea kitului, o manşetă roşie ne atenţionează asupra faptului că acest kit conţine piese photoech, sub manşeta de atenţionare este un timbru cu hologramă. Pe faţă superioară, ilustraţie semnată Volstad 95 din care ne facem o idee despre conţinutul kitului, pe verso schema de vopsire şi asamblare pentru fiecare personaj (A-D), vedere din două unghiuri pentru fiecare poziţie. Codurile de vopsea sunt pentru Hobby Colour, Mr. Colour şi Italeri, manşeta ne prezintă câteva elemente de echipament: bocancii de schi, băţul de schi, un schi cu legături şi o pereche de rachete pentru zăpadă. Ilustraţia conţine patru personaje într-un peisaj de iarnă, soldaţi germani în „Schnee Tarnung” (camuflaj de zăpadă), ce alcătuiesc două grupuri distincte dar prezentate în colaj.
Perechea din stânga, pe schiuri, mi-am permis să o cataloghez ca făcând parte din Divizia 1 Skijäger.
Unul dintre personaje (A), prezentat în deplasare, este echipat cu un costum din două piese de culoare albă, ce asigură camuflarea în mediul hibernal, arma este purtată pe spate, cureaua sprijinindu-se pe umărul stâng. Hanoracul se închide, în faţă, cu ajutorul a trei nasturi din carton presat, la nivelul şoldurilor prezintă deschizături largi ce permit accesul mâinilor înmănuşate la vestonul de dedesubt. Mânecile sunt largi ceea ce permite uşurinţa îmbrăcării/dezbrăcării hanoracului, pe mâneci are câte o bandă roşie cu rol de identificare. Deoarece şi inamicii foloseau echipament de culoare albă pentru camuflare, trupele germane au instituit un cod ce le permitea să distingă camarazii de duşmani, astfel pe mâneci se fixau benzi textile, fixarea se făcea cu nasturi cusuţi special în acest scop, culoarea benzilor se schimba zilnic sau ori de câte ori era nevoie. Schiorul are pantaloni identici cu hanoracul (ca material şi culoare) ce se strâng pe carâmbul bocancilor cu ajutorul unui şnur. Bocancii de munte din piele maro (Bergschuhe), cu botul întărit, tălpa exterioara şi tocul ornate cu plăcuţe metalice, un plus de aderenţă fiind oferit de crampoanele metalice localizate pe flec şi pe talpă. Fixarea bocancului se face cu un şiret din piele trecut prin cele şapte perechi de găici. Capul şi gâtul soldatului sunt protejate de un capişon din lână şi peste acesta casca din oţel (Stahlhelm) vopsită, cel mai probabil cu var, pentru o mai bună disimulare în peisaj. Mâinile sunt protejate de mănuşi cu două degete (degetul opozabil şi arătătorul) confecţionate din postav, în mâini strânge mânerele beţelor de schi ce sunt prevăzute cu curele de mână. Beţele sunt din lemn natur, la fel şi schiurile.
Al doilea personaj (B) este echipat aproape identic şi prezentat în poziţie de tragere, cu genunchiul drept pe sol şi arma sprijinită pe un X făcut din beţele de schi, gluga hanoracului este trasă peste casca vopsită, mâinile sunt protejate de mănuşi (cu degete) din lână, împletite, pliate la nivelul încheieturilor, datorită atenţiei pentru detalii de care dă dovadă artistul putem deduce că aceste mănuşi sunt de mărime medie (cele două inele de culoare albă de pe încheietură indicându-ne acest lucru, trei dungi ar fi indicat mărimea L). La fel ca la camaradul său arma este reprezentată de o carabină Mauser 98 K (Karabiner 98 Kurz; Kar 98 K; K98 k), armă cu repetiţie, cu închizător culisant rotativ, foloseşte muniţia de 7.92, calibru cunoscut şi sub numele de “8mm Mauser”, arma standard a trupelor montane. Lungime totală a armei 111 cm greutatea totală 3,9kg, magazia armelor se încarcă cu 5 cartuşe folosind o lamelă de încărcare.
Grupul din dreapta, datorită unor detalii mă face să cred că reprezintă membrii ai faimoasei Gebirgsjäger.
Personajul central (C) este prezentat cu schiurile şi beţele pe umărul drept iar cu mâna stângă susţinând patul armei ce atârnă pe umărul stâng. Schiurile sunt din lemn vopsit în alb, o dungă verde străbate suprafaţa acestora iar rondelele beţelor par să fie metalice. Capul este acoperit cu celebra Bermütze de pe care nu lipseşte „Floarea de Colţ”, mâinile sunt protejate de mănuşi din lână, împletite. Hanoracul este o piesă mai deosebită, cu două feţe (field grey/white) ce au croială identică, materialul fiind un doc ce împiedică pătrunderea vântului. Prezintă un guler înalt ce se închide pe partea stângă prin trei nasturi, sub acesta materialul este despicat iar închiderea se face cu un şiret trecut prin găici, în partea din spate gulerul se continuă dând naştere unei glugi. La nivelul pieptului, hanoracul, prezintă trei buzunare cu capac şi nasture, aşezate unul lângă altul, buzunarul central este mai mare iar cele din laterale au câte o fâşie de întărire pe mijloc. La încheieturi prezintă curele ajustabile cu catarame de fixare iar la nivelul mijlocului, hanoracul se poate strânge în talie cu ajutorul unei benzi textile. Pe poale (faţă/spate) prezintă o mică zonă unde materialul este dublat, în acest loc fiind cusut câte un nasture, existând opţiunea de a fixa o fâşie din doc (cu două feţe) de cei doi nasturi aşa încât banda trecută printre picioare să împiedice ridicarea poalelor. Toţi nasturii (inclusiv cei destinaţi fixării benzilor de identificare, benzi pe care personajul nostru nu le etalează) sunt din carton presat, cei de culoare albă având şi un petec de pânză albă. Pantalonii de culoare brun-roşcată se strâng la nivelul bocancilor şi sunt fixaţi pe aceştia cu o bandă, asemănătoare feşelor elastice, prevăzută cu cârlig şi cataramă. Soldatul este încins cu centură, de o parte şi de alta a paftalei sunt port încărcătoarele (câte un set de trei), o grenadă cu mâner M24 (Stielhandgranate), două grenade ofensive M39 (Eihandgranate 39) prinse la centură, asta în partea din faţă, la spate gamela (Kochgeschirr), bidonul (Feldflasche mit tinkbecher) şi sacul de merinde (Brotbeutel M31). Este înarmat cu o carabină Gew 33/40, calibru 7,92 x 57mm, la origine armă cehească dar modificată de armata germană, conţine componente interschimbabile cu K98k; în ilustraţie este foarte bine evidenţiată placa metalică de la nivelul patului, placă ce era caracteristică pentru trupele montane, oferind un posibil punct de sprijin în timpul escaladărilor.
Ultimul personaj din kit (D), face legătura dintre prima pereche şi vânătorul de munte, în sensul că este echipat cu un costum identic cu al schiorilor dar este încins cu centura (centură garnisită cu un inventar identic cu al camaradului, mai puţin „ou-grenadele”) şi este înarmat cu o carabină Gewehr 33/40. Diferenţele le constituie faptul că are capul acoperit cu o căciulă de blană, iar în picioare are rachete de zăpadă.
După desfacerea cutiei, în timp, învelişul se exfoliază parţial dând un aspect neplăcut cu atât mai mult cu cât are tendinţa să se „descuameze” cu tot cu desen.
La interior toate componentele kitului sunt grupate într-un plic din polietilenă. Inventarul kitului cuprinde două rame din plastic gri şi o mică ramă cu piese photoech. Fiecare dintre cele trei componente ale kitului sunt sigilate, individual, într-un plic de polietilenă.
Rama mare conţine 50 de piese necesare pentru asamblarea celor patru personaje dar şi unele accesorii: două gamele, trei baionete, două bidoane, doi saci pentru merinde, patru grenade (două „ciocan” şi două „ouă”) şi patru piese pentru port încărcătoarele Gew 33/40. Figurinele sunt compuse din cele şase piese clasice (cap, trunchi, mâini şi picioare) dar au unele particularităţi pe care, personal, nu le-am mai întâlnit la figurinele dragoneze. Astfel trunchiul figurinei A prezintă o piesă decupată (A7) (segment dorsal, imediat sub centură) iar pe piesa mare (A2) sunt locaşuri unde se fixează picioarele, printr-un pin ataşat la membre. În rest, gulerul este piesă separată iar capul este înfăşurat într-un capişon şi decalotat, completarea făcându-se cu casca. Mâinile sunt încleştate pe mânerele beţelor de schi iar curelele de mână fiind bine reprezentate, mânecile largi ale hanoracului sunt pline ceea ce va necesita intervenţie pentru un aspect realist, bocancii nu au nici o particularitate deosebită, cu excepţia legăturilor pentru schiuri, atât talpa exterioară cât si talpa propriu-zisă fiind lise.
Figurina B, aceiaşi decupare în trunchi (B2; B7) dar fără ghidaje şi pini, capul prezentat într-o singură piesă cu gulerul, cască şi gluga; mâneca largă a hanoracului este tot plină dar se observă o încercare de a schiţa vestonul de dedesubt, mâna stângă este încleştată pe o mică piesă ce se vrea să fie zona în „x” a beţelor de schi, aceiaşi bocanci obişnuiţi.
La figurina C gulerul este separat, hanoracul are o zonă scobită deasupra centurii (soluţia cu care ne-am obişnuit la figurinele Dragon) unde trebuie fixată o porţiune din grenada cu mâner, bocancii sunt mai grosolani şi parcă mai aduc a bocanci de schi iar talpa exterioară are o tentativă de model specific dar, deşi pe ilustraţie şi schemă sunt vizibile, pe carâmbul bocancilor nici urmă de moletiere. Pentru chipiu sculptorul/matriţerul nu s-a mai complicat şi pe post de „Floare de Colţ” ne livrează un mic bulb, străbătut, ca bonus, de o bavură.
Rama mică, de forma literei „P” adică, cum ar veni, „satâriformă” conţine 18 piese, adică patru arme, trei perechi de schiuri cu beţele aferente şi o pereche de „snow shoes”. Speram ca piesele photoech să conţină rachetele de zăpadă, însă soluţia oferită de Dragon sunt două plăcuţe reniforme plate pe faţa inferioară şi cu un desen al inserţiilor pe faţa superioară, destul de patetic. Beţele sunt fine şi detaliate (E1), de la mâner spre vârf pierzând din diametru iar suprafaţa segmentată prin cinci inele, ceea ce le dă aspectul unor beţe de trestie, mai ales că nu au rondelele pe vârf.
Am cumpărat acest kit pentru subiectul interesant, aşa că lista cu atuurile acestui kit este musai să înceapă cu:
- Subiect interesant;
- Prezenţa schiurilor, a beţelor şi a rachetelor de zăpadă, chiar aşa empirice, oferă un punct de reper dacă eventual dorim să încercăm construirea unor piese mai bune sau să le clonăm pe cele existente;
- Detaliere bună a figurinelor, trece pe plan secund scăpările cu privire la accesorii (un machetist care se respectă are o cutie plină cu astfel de accesorii, aşa numita „cutie cu maimuţe” unde se adună piesele de la kiturile care au dat cu rest);
- Porţionarea ciudată a trunchiului este puţin intimidantă dar sunt conştient că oferă avantaje la vopsire şi implicit, un produs final de calitate;
- Bavurile prezente dar în limite acceptabile.
Indiferent cum am privi, câştigul este net pentru categoria avantaje, adică avantaj pentru cel care achiziţionează acest kit, de altfel acest lucru a contribuit la decizia mea de a-i face o recenzie pentru TMr3, un alt motiv este pe principiul „fă-ţi iarna car şi vara sanie”.
Marele dezavantaj al acestui kit este faptul că predomină culoarea albă, dar cei cărora le este adresată această recenzie s-au prins, încă de la „Cuprins”.
Bibliografie intrinsecă
De Lagarde, Jean – German Soldiers of World War Two, Editura Histoire & Collections, Paris, 2005
German Mountain Troops 1/32 Airfix-51468
Unde se avântă vulturii
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu