Curățenie Garantată !

Nu de putine ori apare situatia cand suntem nevoiti sa indepartam vopseaua aplicata pe machete. Fiecare producator de vopsele ofera, in general, o solutie specializata in curatarea propriei vopsele, asa incat lucrurile ar trebui sa fie simple dar in multe situatii pe o machete se regasesc soiuri diverse de vopsea, atat ca marca dar si ca tip, fara sa mai amintim de lacuri, pigmenti, decaluri sau vopsele de ulei. Dar si motivatia pecuniara a declansat  cautarea unei solutii universale de curatare, machetistul   preferand să bage banii in kituri si accesorii decat in zemuri de firma.

Deci ce facem cand ultima alternativa este curatarea  vopselei ?

Solutia cea mai vehiculata , pe forumuri si in discutii de specialitate, in decaparea vopselei este lichidul de frana. No.1 in curatarea vopselei email, cu mentiunea ca se comercializeaza doua variante (indiferent de marca) DOT 3 si DOT 4, solutia minune este DOT 3.

Si trebuie sa recunoastem ca un „Peco” sau un magazin auto este oricand la indemana. Dupa cum se observa am evitat sa amintesc de masina personala, daca aminteam m-a  refeream strict la recipientul cu lichid de frana  din portbagaj, dar mai bine nu amintesc nimic de masina. Nu vreau sa ma simt responsabil pentru cine stie ce carambol, stiindu-se ca acest hobby uneori ne cam ia mintile.

Cum spuneam lichidul de frana tip DOT 3 se comercializeaza in recipiente de 500 ml, in functie de firma pretul porneste de la un  10 -15 lei. Lichid vascos de culoarea si consistenta mierii de tei (mierea „naturala” din comert care nu se zahariseste).

Trebuie mentionat ca acest lichid este toxic, prin inhalare, ingerare sau contact pot sa apara probleme grave... de obicei incompatibile cu „machetismul” deci atentie sporita. Pentru a evita evenimentele neplacute este obligatoriu sa folosim un echipament de protectie: masca, ochelari, manusi de protectie iar recipientul in care turnam lichidul sa poata fi inchis etans si , evident, sa fie intact.

In situatia unei curatari complete cel mai comod este scufundarea piesei in lichid de frana (DOT 3), etansarea recipientului si lăsarea unui răgaz pentru decaparea completă.  Asteptarea putand sa dureze de  la o ora la 24-48 ore sau mai mult, in functie de caz. Sunt situatii cand scufundarea in lichid nu este posibila, asa cum a fost vorba in cazul de fata :

In lipsa unui recipient etans care sa permita pozitionarea orizontala a vehiculului, McLaren-Mercedes F1 MP4-20 1:24 (Revell cod. 07241), am fost nevoit sa pozitionez vehiculul pe verticala iar scufundarea in lichid necesita un minim de 1 litru solutie. De aceea am preferat pensularea solutiei pe suprafata bolidului. Trebuie sa mentionez ca F1 a fost vopsit de junior, prin 2007, culoarea neagra este email revell iar culoarea alba este tot revell dar aqua, macheta sigilata cu strat fin de lac lucios Sinto Peinture spray.

Din foto se poate deduce starea vehiculului inainte de experiment, aveam toate drepturile sa-l rechizitionez. Nu, nu a fost rechizitionat ca ofranda pentru articolul de fata,  alte planuri erau rezervate aceastei  carcase elegante, iar ideea de articol a aparut dupa ce soarta bolidului era deja pecetluita.

Cu o periuta de dinti si o pensula groasa, cu par scurt, am uns toata suprafata machetei, operatiune repetata de 3-4 ori pe parcursul unei ore.

Potentarea efectului decapant al lichidului de frana se face prin incalzirea lichidului (scufundarea recipientului intr-un vas cu apa calda sau pozitionarea langa calorifer sau alta sursa de caldura) insa eu nu am utilizat acest truc fiind multumit de felul cum merg lucrurile. Dupa circa o ora am frecat suprafata machetei cu periuta de dinti inmuiata in lichid de frana, frecarea s-a efectuat „la cutie” pentru a evita stropirea imprejurimilor, oricum pentru un plus de siguranta am folosit ochelari de protectie.

Lichidul de frana se scurgea repede de pe macheta asa incat am insistat cu pensula in zonele mai putin expuse, dupa doua reprize de periere nu arata impecabil dar era suficient cat sa ma declar multumit, am incheiat cu spalarea machetei si uscarea acesteia.

Daca tot am ajuns in acest stadiu m-am gandit sa organizez un concurs.

Proba de concurs

- Figurine vopsite prin 2003, acrilice si tempera,  sigilare extrem de generoasa cu lac lucios Revell.

- Piese auto vopsite cu email Model Master si acrilice Agama, vopsire  la pensula, vechimea nu se poate estima decat cu Carbon-13

Concurenti

ACE inalbitor

Alcool izopropilic 98%

Triumf

DOT3

Scopul concursului

Stabilirea celui mai rapid si serios concurent


Start furat

- ACE este renumit pentru raderea emailului

- Alcoolul izopropilic este dusmanul acrilicelor dar nu face treaba cand vine vorba de emailuri

- Triumf prefera email

- DOT3 cam stim ce-i poate pielea

Dopaj

Am fost tentat sa introduc o a cincea concurenta (Coca Cola ) dar fiind  vorba de un brand renumit și popular am decis sa nu risc ..... cine stie ce revelatii.

Inainte de start am stabilit ca indiferent de rezultat ACE sa nu faca parte dintre favoriti (sunt alergic la clor).

Start

12:42 Cursa incepe, Triumf are apetit pentru victorie n-a trecut nici un sfert de ora si deja lucreaza intens.

Dupa sapte ore departajarea este vizibila:

- ACE se lupta pentru locul 1

- Alcoolul izopropilic a abandonat

- Triumf, arata ca numele nu este intamplator

- DOT3 dezamagitor

.....cel putin asa pare la o prima vedere

                                                   

Piesele sunt scoase pe rand si periate:

- ACE crusta se preface in mazga subtire, doar X din Model Master se incapataneaza sa ramana (partial)

- IZO prin frecare cu peria se desprind aschii infime de vopsea, frecarea necesara pentru indepartarea vopselei ar duce la deteriorarea pieselor.

- TRI o singura atingere de perie si vopseaua dispare in spume

- DOT3 Agama si MM au fost distruse (adevarul este ca suprafata este mult mai mica, credeam ca si cauciucul este vopsit) dar a dezamagit in lupta cu lacul.

Operatiunea a durat pana in 20 minute (inclusiv clatirea pieselor, spalarea si uscarea periei intre doua recipiente, ca nu vroiam sa fac reactii chimice; imi era suficient ca eram infasurat ca un beduin din cauza clorului)

                                               

Triumf este declarat campion, ACE pe locul doi (nu datorita incompatibilitatii dintre noi ci pentru faptul ca email-ul MM nu a fost inlaturat complet).

DOT3, cu indulgenta, pe locul 3 iar IZO rusinea acestei intreceri

Triumf efectueza un galop de sanatate si finalizeaza treaba inceputa de restul substantelor, intra in actiune inca de la contact si dupa 10 minute (inclusiv clatirea) incheia „en fanfar”.

                                                   

Vasa reamintesc faptul ca aceste substante sunt periculoase( toxice, caustice etc.) asa incat depozitati si manipulati cu grija, folositi echipament de protectie si haine de lucru (ACE inalbitor, Triumf distruge tesaturile etc ). 

In loc de incheiere va invit sa-l reabilitati pe IZO sau sa impartasiti din experienta voastra ... coroziva.

Succes!

Lista lui Schindler

„În lagărul lui Amon Goeth se aflau mai mult de treizeci de mii de oameni. Pe o latură a platoului de adunare, lângă morga transformată în grajduri, fusese ridicat un complex polonez care putea să găzduiască o mie doua sute de deținuți. Obergruppefurer-ul Kuger a fost mulțumit de inspecția noului lagăr care se organizase atât de repede, încât îl înalțase pe comandant cu doua grade până la rangul de Hauptsturmfurer.
În afara polonezilor, la Plaszow erau deținuți și evreii din Est și din Cehoslovacia, până când se făcea loc pentru ei la Auschwitz sau Gross-Rosen. Câteodată, populația sporea până la aproape treizeci și cinci de mii, umplând până la refuz platoul de adunare la vremea apelului. Drept care Amon trebuia să „rărească” deținuții vechi pentru a face loc noilor sosiți. Oskar știa că cea mai rapidă metodă a comandantului era să intre în birourile și atelierele lagărului, să formeze două coloane și să scoată una de acolo. Cei aflați în coloana respectivă erau duși fie la fortul austriac și executați de plutoanele lui Horst Pilarzik, fie urcați în vagoanele de vite la gara Plaszow-Cracovia, fie la stația terminus de cale ferată care trecea de-a lungul barăcilor SS, atunci când va fi terminată , în toamna anului 1942.
Cu câteva zile în urmă, în timpul unei astfel de activități destinate „selecționării”, îi spuse Stern lui Oskar, Amon intrase în atelierul de fierarie al fabricii. Supraveghetorii luaseră poziție de drepți, ca soldații, și dădură raportul pe nerăsuflate, știind că pot muri dacă nu aleg cuvintele potrivite. Am nevoie de douazeci și cinci de lăcătusi, spuse Amon supraveghetorilor, când își ispraviră raportul. Douazeci și cinci și nu mai mulți. Arată-mi-i pe cei mai pricepuți.
Unul din supraveghetori arătă către Levartov, și acesta se alăturase șirului, deși observase că Amon îl privise lung. Desigur, nimeni nu știa care coloană va fi scoasă afară sau unde va fi dusă. În cele mai multe cazuri era mai sigur să te afli în coloana celor calificați.
Selecția continuase. Levartov observase că atelierele erau ciudat de goale în dimineața aceea, pentru că unii dintre cei care lucrau sau tândăleau lângă ușă observaseră apropierea lui Goeth și se strecuraseră afară, ascunzându-se printre valurile de stofă din fabrica lui Madritsch sau prefăcându-se că repară mașinile de cusut. Cei mai lenți sau neatenți rămași în atelier formau acum două coloane aliniate între bancurile de lucru și strunguri. Toți erau înspăimântați, dar cei din coloana mai scurtă păreau cei mai neliniștiți.
Atunci un puști de șaisprezece sau nouăsprezece ani, strigase din mijlocul coloanei mai scurte:
- Dar, Herr Kommandant, și eu sunt specialist în metal.
- Da, dragule? murmurase Amon, tragandu-și revolverul și pășind către băiat, îl împușcă în cap.
Bubuitura, asurzitoare în acel spațiu plin cu metal, îl aruncă pe baiat în perete. Murise, considera Levartov, înainte de a cădea pe podeaua atelierului. Coloana, devenită și mai scurtă, fusese scoasă afară și dusă la depou, cadavrul băiatului transportat dincolo de gard într-o roabă, podeaua spalată, strungurile puse din nou în funcțiune. Levartov,meșterea balamale de poartă la bancul sau, conștient de privirea pe care i-o aruncase Amon, privire ce spunea "Acesta!". Rabinul avea impresia că stigătul baiatului îi abătuse atenția lui Amon de la el, care fusese de fapt ținta. Regretabila moarte a tânărului nu era pur și simplu o crimă, ci o făgăduială căreia va trebui să-i facă față curând el însuși.

 Au trecut câteva zile, continuă Stern, mai înainte ca Amon să revină la atelierul de fierarie pe care îl gasi aglomerat, și să-l străbată, alegând el însuși oamenii pentru transportul de pe deal. Se opri lângă bancul de lucru al lui Levartov, așa cum acesta știa că o să se întâmple. Putea simți mirosul aftershave-ului lui Amon. Putea vedea mâneca apretată a cămășii. Lui Amon îi plăcea să se îmbrace cu grijă.

- Ce faci? întreabă comandantul
- Herr Kommandant, raspunse Levartov, fac balamale.
Arătase de fapt către mica gramăjoară de pe podea.
- Fă-mi una acum! ordonase Amon
Scoase din buzunar un ceas și începu să cronometreze. Levartov tăie la iuțeală o balama. Degetele sale îndemnau metalul, rugau strungul; degetele hotărâte de muncitor, încântate de ceea ce știau să facă. Număra înspaimântat în gând; obținu o balam a într-un timp pe care îl aprecie la cinzeci și opt de secunde și o lăsă să cadă la podea.

- Alta, murmură Amon
Dupa prima încercare contra cronometru rabinul era mult mai sigur pe el și lucra cu mai multa încredere. În nu mai mult de un minut, la picioarele sale aluneca o a doua balama. Amon măsură din priviri grămada.
- Muncești aici de la șase dimineața, spuse fără să-și ridice privirea din podea, și poti să lucrezi cu viteza pe care mi-ai demonstrat-o. Totuși, grămada e foarte mică.
Levartov știa desigur că își pregătise moartea. Amon îl împinsese între rândurile de mașini și nimeni nu avu curajul să ridice privirile de la lucrul său. Ce puteau să vadă? Trecerea unui condamnat, condamnații erau ceva prozaic la Plaszow. Afară, în aerul după-amiezei de primăvară, Amon îl propti pe Levartov de zidul atelierului și scoase pistolul cu care ucisese tânarul în urmă cu două zile.

Rabinul clipi și privi către ceilalți prizonieri care alergau pe lângă el cu carucioare sau tărgi cu materiale, străduindu-se să se țină cât mai departe. Cracovienii gândeau: „Doamne, e rândul lui Levartov”. El rosti în gând Shema Yisroel și auzi mecanismul pistolului. Dar rotire pieselor de metal nu sfârșii printr-un tunet, ci sugeră zgomotul unei brichete care nu se aprinde. Cu gestul unui fumator nemulțumit, cu același aer de banală nemulțumire, Amon Goeth scoase și înlocui magazia de gloanțe din mânerul pistolului, ochii din nou și apăsă pe trăgaci. Capul rabinului tresării datorită reflexului, specific uman, de a atenua impactul glonțului ca și cum ar fi fost o lovitură de pumn, dar tot ceea ce produse pistolul lui Goeth fu un nou „clic”.
Herr kommandant, Goeth începu să înjure prozaic
- Donnerwetter! Zum Teufel! 

Lui Levartov i-se părea că în orice clipă Amon va începe să meșterească defecta mașinărie modernă ca și cum ar fi fost doi meseriași încercând să obțină un rezultat simplu, sudura unei tevi, o gaură în perete. Comandantul puse pistolul defect și scoase dintr-un buzunar al hainei un revolver cu mâner sidefat, un model despre care rabi Levartov citise doar în poveștile western din copilarie. Era limpede, se gândi că nu o să renunțe din cauza unei defecțiuni tehnice. O sa continue. Am să mor împușcat cu un revolver de cowboy și chiar dacă toate capsele ar fi proaste, Hauptsturmfurer-ul Goeth o să opteze pentru arme mult mai primitive.
După cum povesti Stern mai tarziu, când Goeth ochii din nou și apăsă pe trăgaci, Menasha Levartov începuse deja să privească în jos după vreun obiect care ar fi putut fi folosit, împreună cu cele doua uluitoare rateuri ale pistoalelor lui Goeth ca motivație. La colțul zidului se afla o grămadă de carbune, un material destul de puțin promițător
- Herr Kommandant, începu să spună Levartov, dar auzi deja acționând micile ciocanele și arcuri ucigașe ale pistolului de operetă. Și din nou zgomotul de brichetă stricată. Furios, Amon părea că stă gata să rupă țeava revolverului.

Acum Levartov adoptă poziția supraveghetorului din atelier:
- Herr Kommandant, cer permisiunea să vă raporterz că grămada mea de balamale era atât de nesatisfacătoare datorită faptului că mașinile au fost recalibrate în dimineața aceasta. Prin urmare, în loc să fac balamale, am fost pus la descarcat cărbune.
Se simțea ca și cum ar fi încălcat regulile jocului pe care îl jucau, joc ce trebuia să ia sfârșit prin moartea lui, tot atât de cert ca la „Nu-te-supăra, frate”, unde e neapărat necesar să ajungi în ultima casuță. Se simțea ca și cum ar fi ascuns zarurile și acum nimic nu putea pune capat jocului. Amon îl izbi peste față cu mâna stângă liberă și rabinul simți în gură gustul sângelui întinzându-se pe limbă ca o garanție.
Hauptsturmfuhrer-ul îl abandonă pur și simplu lângă perete. Întrecerea, totuși, Levartov și Stern erau siguri de asta, fusese doar întreruptă.

Stern îi șoptii toată această întâmplare lui Oskar, în biroul de la Plaszow. Stern, aplecat înainte, cu ochii ridicați, cu mâinile împreunate, fusese la fel de generos cu amanuntele ca întotdeauna.
- Nu-i nici o problemă, murmură Oskar

Îi plăcea sa-l necajească pe Stern
- De ce atâta vorbă? întotdeauna e loc la Emalia pentru cineva care poate să facă o balama în mai puțin de un minut.
Cand Levartov și soția lui sosiră la fabrica Emalia în vara lui 43, trebui să îndure ceea ce crezu la început că este glumă cu subiect religios a lui Schindler. Într-o vineri după-amiaza, în hala de muniții a DEF, unde Levartov lucra la un strung, Schindler spuse:
- N-ar trebui să fii aici, rabi, ar trebui să te pregătești de Sabat
Dar cand Oskar îi strecură o sticlă de vin ca s-o folosească în cursul ceremoniei, Levartov întelese că Herr Direktor nu glumea. În fiecare vineri, înainte de lăsarea înserării, rabinul v-a fii alungat de lângă bancul de lucru și se va duce în baraca sa de după sârma ghimpată, în curtea din spate a DEF. Acolo sub sforile și mirosul acru al rufariei care se usca, va recita Kiddush deasupra unei cești cu vin, printre rândurile de paturi care se ridicau până la acoperiș. Desigur, în umbra unui turn de pază SS”

Lista lui Schindler – Thomas Keneally Ed. Lider, 2006

În economia filmului faza asta este ca un respiro (permite publicului să aplaude la sfârșitul scenei) așa că am considerat că merită imortalizată fără a deranja pe aceia care vor să vadă doar filme/machete/realități unde personajul are țigara blurată, pușca trage cu garoafe și trebuie să ceri acordul părinților.

Generic film

1. Postament- castron inox, diam.14 cm, vopsit spray alb;

2. Umplutură- Gletul meseriașului;

3. Paviment- balama și Agama „asfalt” ;

4. Ștanța- litere identificare culee (DEF - Deutsche Emaillewaren) ;

5. Rabi

 -picioare- Anti-Terror operation in Russia '96-'01 ICM 35002

- tors- Soviet Infantry at Rest '43-'45 MiniArt 35001

 - cap- German Infantry '43 Alanger 35245

 - maini- German tank crew '39-'41 Alanger 35239 ;

6. Amon și colegul- Panzergrenadier Division Krachev'43 Dragon 6124 (aceiași figurină cu mici modificări);

7. Neamtul numărul 3 - German Infantry '43 Alanger 35245.