Modern German Infantry 1/32 – Airfix 51573-1

 

Modern German Infantry  1/32 – Airfix  51573-1

 

Era un german, un american, un englez  și un român ... nu-i banc, este doar o recenzie a figurinelor aflate pe mâna românului.

Setul conținea 29 figurine, pentru 7 poziții, ulterior a apărut o variantă shorten de numai 14 combatanți. Matrițare de excepție, detaliere făcută cu responsabilitate, siluete fine ce par să cocheteze mai mult cu 1/35 decât cu 1/32. Pornind de jos, adică pe scara evoluției remarcăm încălțările cu carâmbul înalt în care sunt îndesați pantaloni cu buzunare aplicate, vestonul fixat pe talie de centura cu încărcătoarele, harnașamentul pe spate formează clasicul Y purtat încă din WW2 și „mai va”, cască de oțel cu fileul de camuflaj și un armament bine definit cam atât este suficient pentru o rețetă de succes. Modern German Infantry este un set de TOP.

Producător : Airfix
Mărime : 54 mm
Scară : 1/32
Tară origine: Marea Britanie
Material : Plastic
Culoare: kaki
Perioada : WW2
Tip: Figurine din plastic nepictate
An producție : 1976
Ani reeditări: `77 `78 `83 `86

 

Se face că Airfix scosese din mâneca termenul „Modern” și astfel alimenta intriga Războiului Rece. Noi, aici în spatele Cortinei de Fier, continuam conflictul Cowboy – Indieni sau WW2 (în mod normal până-n `90 aveai acces doar „românii” ce cădeau de pe postament, copii jalnice după British Paratroops Airfix) dar îmi pot imagina cum puștii roșcovani și pistruiați trasau noile granițe ale Europei prin înfruntarea trupelor Modern British Infantry, Modern Russian, Modern U.S. NATO și evident RFG-iști Modern German Infantry. Peste această opulență hop și SAS-ul, ce copilărie de invidiat…acum noroc cu internetul și telefonul inteligent care a uniformizat copilăria tuturor

 

 

Inițial am avut o singură figurină, este vorba de poziția culcat, vopsită în ceva camuflaj de iarnă, cu pielea de o culoare „pui de vrabie ieșit din ou”, greu de identificat așa că mult timp a fost marginalizată. Ulterior un alt combatant s-a alipit, fiind la rându-i marginalizat. Ulterior constatând, ca în filmele indiene ce se respectă, că fac parte din același „Sippe”.

 

Mult mai târziu (primăvara lui 2022) o echipă consistentă a venit în sprijinul celor doi paria,
după alte câteva luni acestea au trecut la detoxifiere acest lucru explicânt coexistența fotografiilor ante și post năpârlire.

 

Apropo de link-ul legat de tehnica de curățare, am intervenit acolo cu un comentariu ce consider că este o informație prețioasă.

F1. Trăgător din poziția în picioare
Poziție clasică, pușcă clasică a armatei germane postWW2 cu muniție Nato 7,62, așa numita G3 aka Gewehr 3. Figurina are atitudine de învingător, belicoasă și elegantă deopotrivă. Atitudine potențată și de casca M1960 Bundeswehr Bodentruppen, de inspirație americană, cu fileul de camuflaj extem de bine realizat.

 

Tustrei

Singurul derapaj ce-I poate fi imputat, apare la zona de contact dintre armă și corp, respectiv brațul stâng hipertrofiat, fie că vorbim de palmă, antebraț , braț sau umăr. Despre bavura asemănătoare cu Zidul Berlinului …numai de bine ;)

O ultimă observație legat de această figurină, simpla coincidență face ca fundul celor trei să fie dangalizat diferit, respectiv 10, 11, 13. Din câte știu în setul extins erau șase asemenea pușcași, deci cel mai probabil câte două perechi de numere, zic eu.

În încheiera subiectului kalașul G3 (pe modelul adidașii Puma)

F2. Trăgător din poziția culcat rezemat
Ca și poziție oferă stabilitate în cazul unui război de la distanță (adică aruncarea de obiecte cu scopul de a dărâma/omorâ inamicii, ocazional era lovit ochiul generalului inamic sau, mult mai grav, era spart bibeloul cu pește), comportament admirabil și cotă mare la viață. În lupta corp la corp - ∞ la penibilitate. Simbolizare plastică (la propriu) la sintagma „a umbla cu nasul pe sus”.

După îndepărtarea stratului de vopsea observăm detalii interesante atât dorsal cât și ventral dar casca tot are aspectul de cușmă sau „cuib de pasăre. Dar evitând imaginea căștii privirea ne cade pe ceea ce par a fi cizmele M1958 din piele de vițel.

Pe stânga, ștanțat cu numărul 26

Ca la un veritabil cyborg component mecanică este asimilată de cea bio și dacă tot a venit vorba de mitralieră, înțeleg că se dorește să fie un MG1 dar nu sunt foarte convins și nu cred că-i din cauza lipsei trepiedului, poate la fel de bine să fie un MG42 sau MG43, zic.

F3. Trăgător din șold
Tragerea „din șold” oferă puteri aproape nelimitate personajului, important în economia bătăliei deseori culcând inamicii mai ceva ca Moș Ene. Echiparea cu Uzi fiind deja un extrapower.

De remarcat faptul că prima achiziție după ce că n-are tetină mai beneficiază și de un facies gen „Adrian!” (vezi Rocky) zic asta deși în minte îmi vine secvența cu sodatul mutilat ce iese din clădirea bombardată (vezi Carentan Bands of Brothers).

 

doi-iod

De la mic la mare conform mărimii nădragilor 1, 2 ...

... c-așa-i..

 

MP-2A1 denumirea dată armei israeliene intrată în dotarea Bundeswehr

Alin Demeter

F4. Aruncătorul de grenadă
Obergefreiter Mușat chiar ne duce cu gândul la WW2, cu referință la caporalul de pe artbox ce pare înarmat cu o grenadă ciocan hitleristo-nazistă că despre grenada lu ` figurină nu mă pot pronunța că se pare că-i lansată și explodată. Însă și îmbrăcat și dezbrăcat tot are o atitudine impresionantă iar detalierea este first class. Bine proptit în Knobelbecher (după numele recipientului din piele în care se amestecă zarurile) poreclă dată acestor cizme la modă până prin `74.

Înscripția „9” face posibil o referire la „fi 9” ?

Să nu uităm să reamintim implicarea lui Gewehr G3 ca armă standard a vest-germanilor de după 1950.

19.11.2022 new entry

F5. Soldat în fugă
Adevărul este că am fugit pe malul Borcei cu arma în cumpănire de ajunsesem să cred că așa se câștigă un război, gâfâind cu masca pe mufă și cu foamea intrată-n AND.
Dinamism și detaliere (țeava cârnă fiind apanajul războaielor și depozitării defectuoase) sunt două dintre atuurile acestei figurine, asta în ciuda notei mici obținute la „combat”. Dintre ostașii disponibili acesta este singurul echipat cu ceea ce pare să fie varianta modernă a Brotbeultel 3.Ce să zic, întruchiparea sintagmei „a fugit cu banii de pâine”. Priza delicată pe postament îl înscrie automat ca și candidat la afecțiuni locomotorii incompatibile cu poziția bipedă știindu-se că plasticul Airfix devine extrem de casant odată cu îmbătrânirea (profit de ocazie să îmi iau angajamentul : „pe viitor am să dedic câteva rânduri acestui subiect delicat”).

Și în acest caz se observă bavura grosolană și contopirea grotească a corpului cu arma din dotare (mă refer la G3).

Pe piciorul drept un bartai 19-le

Arma de origine israelită botezată :) HK G3 și-a luat nasul la purtare

 

Momentan echipajul numără 8 suflete, lipsesc două poziții interesante (comandantul de pluton, respectiv prietenul lu` Carl Gustav MAV ) ..... 

...... poate pe viitor?

Cam aceleași informații, altă interpretare

Lone Star - Harvey Series

Utilizarea formulei „soldăței” sau „omuleți” poate descreți fruntea unui bărbat într-un mod în care „bere” sau „meci ” n-au să izbutească niciodată, este părerea mea și alor mei. Dacă nu rezonezi măcar în proporție de 50% („bere și soldăței”) dă-i cu skip

    În general „Soldățel” înseamnă figurină miniaturală, dar termenul este mai specific desemnând omuleții de jucărie ce reprezintă personal militar din toate epocile însă, conform convenției, include cavaleri, cowboy, indieni sau alte specimene puse pe scandal. Aceste piese variază de la simple jucării, la modele detaliate iar după un anumit grad de detaliere și realism, „soldățel” năpârlește transformându-se în „figurină”. Astfel,pentru lumea omuleților, figurina este ca un fluturele ce privește de sus (de preferat, din vitrină)la veteranul din tranșeele mochetei , dar când vine vorba de anduranță.....Tot aici trebuie spus că omuleții de dimensiuni mai mari, cum ar fi personajele Marvel sau Action Man, chiar dacă au uniforme militare, nu sunt considerați „soldăței”. Ca să recapitulăm : 

• Omulețul este sinonim cu Soldățel;
• Omulețul ar putea să fie Figurină dar nu este ca să poată să fie doar Soldățel;
• Figurina are personalitate multiplă, dar nu-i Omuleț ;
• Omulețul mai mare, nu mai este Omuleț, este Ken.

    Deja din această încercare de taxonomizare realizez că n-are cum să fie bine, oamenii serioși vor fi îngrețoșați de puerilitatea subiectului iar partizanii vor folosi fierul încins sau pana durerii, adică mă văd așa un Sven Hassel (asta ca să asigur și suplimentul de huidueli).

    Este un lucru arhicunoscut că figurinele își duceau traiul de zi cu zi în Iron Age (tablă, fontă, sau plumb), primii soldăței din plastic au apărut la americani, în 1937. Față de americanii de la Beton (Beton fiind acronimul de la Bergen Toys Novelty Co), englezii s-au mișcat mult mai încet, cu Airfix în avangardă, soldăței de plastic au pus piciorul, pe bătrânul continent, abia în 1946.

    Desantul , ce părea inițial fără mare impact, înregistrează o victorie categorică la începutul anilor `50, odată cu dezvoltarea producției de mase plastice, preocuparea crescută pentru mediul înconjurător dar și creșterea costurilor de producție în industria metalurgică. Apropo, îmi este greu să ignor premoniția avută de Hans Christian Andersen încă din anul 1838.

    Și dacă tot suntem la Any ani, anul de grație 1966, marchează un reper important în istoria figurinelor de jucărie, când, pe fondul studiilor internaționale privind nocivitatea plumbului, se interzice fabricarea jucăriilor ce conțin Pb.

    Îmi place să cred că figurinele Britains Deetail, prin postamentul metalic, sunt un „remember me”, de altfel sunt așa inflatuat infatuat încât nu pot să nu mă gândesc, cu voce tare, la viitor:

- Dacă lumea figurinelor a evoluat înlocuind plumbul cu plasticul, înseamnă că urmează o nouă stabilizare, nocivitatea plasticului nemaiputând fi tăgăduită . Adică o să fim nevoiți să ne aruncăm averea pe fereastră, sau mai grav, să o denaturăm prin proceduri costisitoare?

    La începutul anilor '70 ofensiva soldățeilor de plastic ajunsese la cote maxime dar curentul „Flower power” a modificat percepția adulților și puștimea a avut restricție la jucăriile militare. Să nu ne grăbim cu emoticoane plânse, copii din occident aveau alternative cu duiumul : figurine inspirate de filme science fiction și fantasy, plus apariția noului Supererou : Tata lu` Pac-Man. Asta în timp ce la noi, rula „Fifty Shades Of Grey” (și nu mă refer la film)

    Un oarecare declin (retragere strategică) avea să afecteze contingentul `70-`80, micile excepții încercând zadarnic să iasă din încercuire (cu referire la regimentele din cositor, antimoniu sau staniu aruncate în luptă de marii retailers, la prețuri pentru colecționari). Soldățeii înregistrau pierderi masive, la figurat, prin faptul că întăririle zăceau prin magazine dar și direct deoarece generalii benchetuiau prin facultate iar mamele făceau curățenie, umplând ghenele sau brațele copiilor de pe stradă. În America, când comandații de oști au revenit din lunga permisie, încercarea de refacere a regimentelor a fost ca o gură de oxigen pentru puținele companii care se încăpățânaseră să reziste pe piață.

    Cumva, sfârșitul anilor `80 aduce o relansare a ofensivei, firmele americane pornind o Arms race campanie de „recasturi” iar firmele europene ( Preiser, Starlux, Dulcop, Charbens, Cherilea, Jean Hoefler, Matchbox, Airfix, Jecsan, Reamsa....parcă mai știam) renăscând cu fiecare livrare făcută peste ocean.

    În ciuda interesului crescut perceput de comercianți ( dovadă fiind și faptul că firma Accurate s-a înființat în 1988), beneficiarii nu erau conștienți de apartenența lor la un grup bine conturat (fie că vorbim de colecționari adulți, fie luăm în calcul puștimea). Fiecare „căpitan” prețuind și mărindu-și oastea se considera un caz unic, întâmplătoarele interacțiuni fiind cazuri excepționale, nerelevante.

    Dacă considerăm anii '50 ca fiind Primul Război Mondial al Soldățeilor din Plastic, atunci, în mod categoric, Cel de-al Doilea Război Mondial s-a declanșat în anii `90, accesul la internet fiind fitilul acestei ofensive fără precedent. Fiecare comandant de oști a realizat că face parte dintr-o conflagrație mondială și, nu de puține ori, ceea ce considera ca fiind Armada Invencible s-a dovedit a fi un pumn de partizani prin comparație cu alte trupe „câtă frunză, câtă iarbă” (cantitativ și calitativ) etalate, ca o capră, de vecin. Ca orice conflict armat cu pedigree, luptele se dădeau pe mai multe fronturi, astfel a început un carnagiu între producătorii de trupeți, zeci de kamikaze (Imex, BMC , Play Along , Arms sau Italeri)au împresurat portavioanele ce credeau că monopolizează oceanul piața. Alt front este cel deschis de ofensiva „Soldățeilor metalici”, pe un altul vopseaua lucioasă tradițională este spulberată de BadAss –vopsea mată, în alt colț (căci se știe că-i plat-pătrat) Debarcarea Armatei de clone, la capătul opus T.A.P.S.P. (trufașa armată pictată la Sankt Petesburg) înfingea steagul în teritorii virgine.

    Fac eforturi să nu discut despre Armata Română, intenționez să îi dedic un capitol separat din prisma faptului că sunt român, dar un teaser merită strecurat : „În timp ce marile puteri purtau lupte încrâncenate, cu tehnologie de ultimă generație, la noi se practica clasica schemă ardeți ogoarele, otrăviți fântânile, să apărăm nevoile și neamul”

    Dar iar mă pierd în introduceri (am mai fost complimentat, cred, privind măiestria în construirea unui preludiu desăvârșit comparativ cu.., necomparativ) și ratez tema de azi:

Lone Star- Seria Harvey 

Mici repere, mari reabilitări 

    Firma britanică fondată în 1922 se pare că avea codurile CAEN ale unei societăți românești înființate după Revoluție, așa se face că fabrica producea soldăței, cowboy dar și seturi de bucătărie. Iar în timpul Celui de-al Doilea Război Mondial (ăla pe bune) producția este oprită trecându-se la fabricarea de muniție (aici este important să ne cenzurăm ironiile și să mai citim, cu atenție, intro-ul : deci fabricarea din mase plastice înflorește după 1946).

    Dar poate că le connaisseus deja s-a aricit, așa încât trebuie să declam faptul că cele afirmate se aplică firmei Crescent Toys, adică vehiculul A, care plecând din punctul X se va fi intersectat cu vehiculul Y (DCMT), plecat din punctul B, impact din care rezultă Lone Star. Dacă matematicile de clasa a II-a vă sunt străine, de câteva decenii, propun să trecem la cinefilie.

    Combinațiile din lumea figurinelor englezești sunt un fel de Sclava Isaura mixat cu Dallas, dar nestăpânind prea bine fenomenul, mă văd nevoit să povestesc „Free Fire” (asta pentru fanii mei de peste hotare) că pentru băștinași sunt gata să narez „ Un film profund realist” – Dumitru Solomon

    THE CRESCENT TOYS Co.Ltd este fondat de Henry G. Eagles și Arthur A. Schneider în anul 1922, zece ani mai târziu CT înglobează firma REKA iar în 1942 Henry G. Eagles moare, lăsând moștenirea pe mâinile celor doi fii : Harry Eagles și Ernest Maftei Eagles

„..acesta este împotriva căsătoriei lui Vasile cu Ana, fata lui Teodor, îl urăște pe Ion, tatăl lui Vasile, încă demult când..” 

    DIE CAST MACHINE TOOLS Ltd (adică vehiculul Y) a fost fondat în 1939, de Aubery Robert Mills, într-un garaj din Palmes Green (adică la nord de Londra aka punctul B).

„..ceea ce Gheorghe n-a putut să uite” 

    Începând cu anul 1945, Crescent Toys preia produse fabricate de DCMT, spre comercializare. Da, cred că am omis să spun, din cauză de sintagmă dubioasă, peste opera lui D.Solomon trebuie presărat nițel incest ca să existe o explicație plauzibilă pentru „Aceiași Mărie, cu altă pălărie”.

„intervine mătușa Mărioara, cumnata lui Teodor, care și ea, la rândul ei, suferise foarte mult în tinerețe” 

    Anul 1949 Crescent Toys își deschide o fabrică în Țara Galilor , în localitatea Cwmcarn, trecând de la consacratul zamac la plastic 

„..dar pe care, bineînțeles, că Ana nu-l iubește, tocmai fiindcă vicepreședintele consiliului a dat întâietate construirii unui bufet modern, luminat cu neon” 

    Același 1949, Harry Eagles a rămâne la Londra și fondează "HARVEY" , manufactură bazată tot pe matrițele Crescent Toys

„...din cauză că Petru, avea lotca lui iar Teodor n-avea lotca lui, fiind mai sărac, tușa Mărioara..” 

https://alexiehobby.blogspot.com/2019/09/lone-star-parasutisti-54-mm.html

    Tot anul 1949, DCMT , pe fondul unui apetit crescut al clientelei pentru tot ce ține de Vestul Sălbatic, înființează Lone Star Products Ltd. un nume de scenă menit să deschidă și drumul spre occident.

„..că tot nu poate rezolva problemele dintre cele două războaie, și pe Teodor să nu se mai opună căsătoriei dintre Vasile și Ana, și pe Costică să renunțe la..” 

-Soldățelul din trupele ANZAC pare să facă parte din Marea Ofensivă 1955 – 1976 setul „WWII Australian Infantry” iar ștanța „ Harvey Series” ne arată că matrița aparținea companiei Harvey, înglobată de DCMT aflat în plin avânt economic și artistic-

    Lone Star a avut un succes greu de egalat : replici de pistoale și puști, accesorii pentru trenulețe, figurine din aliaj și plastic sau celebra „Harvey Series” ce cuprindea soldăței din plastic cu tematică diversă și totul la niște tirajele extrem de generoase . Pentru soldățeii Harvey, marcajul de pe intradosul postamentului, ce include inclusiv un număr de identificare, dar și forma specifică a acestuia (postament hexagonal) face identificarea extrem de facilă. 

-Străjerul face parte din setul „Knigts”, personaj al telenovelei unde „Leoncio Corea de Almeida” o seduce și înrobește pe carismatica Isaura (vezi ștanța postament). 

 Rog să se menționeze efortul și acuratețea în reconstituirea, ani și ani de studiu ACAD, PASCAL și Solitaire, acestei figurine-

„..când Școala Elementară v-a fi gata, aici v-a fi înscris copilul Anei și a lui Vasile, care, între timp, au făcut nunta la bufetul vechi..” 

    Până la urmă peștele cel mare înghite peștele mai mic, DCMT pe Crescent Toys și apendicele său Harvey, dar pescarul (personificarea Balanței contabile) începe momirea locului încă de prin anii `70, iar în 1983 îl mănâncă fript.

„Și cum vă spuneam, acțiunea se petrece într-un sat de pescari..” 

Înainte de a trece la al doilea, și ultimul, capitol consider că se cere strecurat un mesaj subliminal

din el sper că ați rămas cu textul: 

Mă interesează informații (date tehnice, legende, amintiri etc.) și fotografii (cu drept de autor) legate de figurinele românești și figurinele „de Bușteni”. La fel de importante fiind informațiile (inclusiv vizuale) legate de piesele originale sau suspecte să fi fost master pentru soldățeii  „românești”

Capitolul II – Mari reabilitări 

    Așa de prolifică a fost Steaua Singuratică încât există o suprasaturație a pieței chiar și în anul 2020, din Marea Migrație am vânat 14 Gnu (opt albe și șase saci în roșii) și dacă tot s-au nimerit să pice două dubluri trebuia să fac cumva să le deosebesc.

   După o curățare temeinică, urmată de spălare și uscare, s-a întâmplat ca de obicei, în sensul că sub stratul de vopsea zăceau ascunse o grămadă de detalii. Numai că, de această dată, nu toate detaliile erau plăcute ochiului, pachetul incluzând bavuri și urme de aruncător date-n pârg.

    Dar, așa cum cei pasionați de diorame feroviare nu sesizează unele aspecte nenaturale, nici eu, prin ochii copilăriei, n-am fost deranjat încât să iau măsuri coercitive. 

    Văzându-i vizibili jenați de goliciunea ce nu ascundea defectele sus numite, am purces la vopsire.    Pictare la liber dar cu vopsele specializate (email Revell, acrilice Vallejo) zic asta că n-am mai pictat la soldăței din anul de grație 2004, când cuprins de euforie am utilizat ce se găsea prin ghiozdanele copiilor. 

    La final am efectuat o spălare (cu sensul „o murdărire”) cu un maro Glass Color (Hobby Line), ca alternativă la vechiul- demult- consumatul Tabacco (Marabu). 

    Pe data de 2 iulie 2020 s-a stins din viață inegalabilul Ennio Morricone, deși tardiv, aduc un omagiu celui care a fost tata lu` Spaghetti Western (mamă - Sergio Leone, fructul iubirii lor - Clint Eastwood). Incontestabil cinematografului îi datorăm faptul că ne lăsam înhămați cu cabluri electrice și ne rupeam genunchii în sutele de lupte cu soldățeii. În acordurile bine-cunoscute, distribuția din „Fortul Potcoava Veche”

Cei cu urechile ciulite au putut surprinde niște acorduri de la John Williams* 

    Rămânând în lumea filmului, doar fanii înfocați ai murăturilor Olafiene n-ar recunoaște secvența demnă de „Perfume: The Story of a Murderer”. 

Sărim peste beneficiile soluției Triumf, detaliile fiind amintite în antet, așa că din viteza trenului aruncăm o privire la Băile termale de la Eforie Nord

Prin evoluția societății s-a reușit o uniformizare a omenirii, evident că ne referim strict la drepturi, 

fiecare minoritate având obligația morală să-și păstreze identitatea. 

Diverse identități 

    Deși am fost implicat în tranzacționarea de Pif-uri, Rahane & Co și nu m-am omorât niciodată după episoadele Teddy Ted (martor îmi este Dr. Justice, că nu lipsa culorii era motivul), acum frunzăresc cu plăcere cam orice îmi pică-n mână. Sper că posteritatea o să aprecieze subtilitatea jocului de cuvinte, intraductibil și tabu „frunzăresc..orice îmi pică-n mână”. Revenind la benzile desenate, sunt tentat să-mi manifest frustrarea datorată sistării lu` Walking Dead ediția Ro, dar îmi păstrez părerile pentru mine, însă vreau să confirm teoriile specialiștilor: 

Da, este adevărat! 

    Da, am utilizat soluție de Future și tuș negru (în fapt, un substitut –Pledge beautify it) ca tribut adus stilului noir abordat de Greg Capullo.

    Deja văzând , în acest galop de sănătate, cum se apropie linia de sosire, mă mobilizez să reintroduc mesajul cu subliminalu` care este 

-mă interesează informații (date tehnice, legende, amintiri etc.) și fotografii (cu drept de autor) legate de figurinele românești și Bușteni. La fel de importante fiind informațiile (inclusiv vizuale) legate de piesele originale sau asemănătoare celor ce au servit ca master pentru soldățeii șoimilor și pionierilor patriei-