În anul 1940, pe 4 iunie oraşul Dunkirk se prăbuşeşte, Bătălia pentru Franţa a fost scurtă dar cu pierderi însemnate...am să abandonez acest subiect, despre care găsiţi surse bogate în informaţii (inclusiv un film din 2017), rezumând prin fraza „Blitzkrieg-ul a spulberat Ligne Maginot” şi vă ofer o introducere contemporană:
În primăvara anului 2010, printr-o conjunctură fericită mă aflam pe tărâm ungar, în localitatea Mosonmagyaróvár unde era în plină desfăşurare cea de-a 14-a ediţie a Moson Show, Expoziţia şi Concursul Internaţional de Machete.
Facultatea de Agronomie, clădirea în care avea loc evenimentul, se afla „la o atuncătură de băţ” de altă clădire importantă, Centrul de Cercetare Biotehnologică, aici numeroase firme ce trăiesc de pe urma acestui hobby îşi etalau produsele. Sute de standuri încurajau bărbaţii să experimenteze senzaţia deosebită pe care femeile o trăiesc aproape zilnic: Shopping – Shopping – Shopping ! În acest furnicar am remarcat firma cehească SKP, iniţial am studiat un superb vehicul Austin, după îndelungi transformări, din coroane în forinţi, din forinţi în lei grei, am ajuns la suma de 143 RON, aşa că am renunţat. Şi uite aşa m-am ales cu ceva mic, o figurină, la un preţ avantajos (16 RON).
Denumire kit: French Soldier – Dunkerque 1940
Firma: SKP
Scara: 1/35
Cod: SKP079
Material: Răşină
Debut: 2009
Ambalaj
Cutie din carton cu capac, 11x5 cm; h 2,5 cm; capac argintiu cu etichetă. Pe fond alb o fotografie, vedere din partea dreaptă, a figurinei vopsite, astfel încât ne facem o idee despre conţinutul kitului.
Soldat francez în uniforma anilor 40 şezând pe o ladă de muniţie, cu coatele pe genunchi şi fruntea sprijinită în palme, la picioarele sale, fără a fi în contact, arma. Pictura (sau fotografia ?) este în nuanţe întunecate aşa încât nu se observă prea multe detalii ale figurinei. Pe aceeaşi etichetă avem trecute codul produsului, firma şi scara de execuţie, deci lipseşte cu desăvârşire numele kitului. Pentru a afla denumirea acestui kit, oarecum anticipat, am accesat www.skpmodel.en via google.
La interior piesele sunt ambalate în două pungi ziplock.
Componente
Piesele sunt dintr-o răşină verzuliu-albăstruie, în punga mare şase piese:
Cele două braţe (de fapt mâneci) sunt prinse pe un pin de turnare, o tijă cu profil în „T”. Prinderea este la nivelul umerilor şi reprezintă o soluţie nefericită deoarece o porţiune semnificativă din zona de contact face corp comun cu pinul de turnare, desprinderea intactă a celor două piese constituind o misiune extrem de delicată. „Mânecile” sunt flexate, se văd curăturile, cutele bine evidenţiate, la fel şi manşetele care, la interior, au orificii adânci pentru fixarea mâinilor.
Piesa cu mâinile este fină cu degetele bine exprimate. Mâna dreaptă este strânsă în pumn şi, din fericire, este lipsită de clasica bavură ce apare la nivelul degetelor, mâna stângă făcută căuş se sprijină pe pumnul mâinii drepte. Prinderea pe culee se face la nivelul încheieturilor aşa încât piesa nu are de suferit dar şi în acest caz trebuie avut grijă la desprinderea piesei, în sensul că trebuie început cu secţionarea pinului astfel încât să apară detensionarea şi abia ulterior desprinsă piesa din cele două puncte. Tot aici ar mai fi de adăugat faptul că mâinile sunt scobite aşa încât să ofere sprijin pentru cap.
Capul are calitatea specifică pieselor din răşină...m-am întrerupt puţin, cât să-mi pun ochelarii cu lupă... arcadele sunt expresive cu sprâncene bine conturate, cutele de la radăcina nasului sunt o încântare, ochii bine realizaţi, nările de asemenea. Urechile detaliate ca şi cutele de la nivelul gâtului, în concordanţă cu poziţia capului. Francezul are pe cap, predictibil, casca de război tip Adrian model 1926, lăsată pe ceafă aşa încât fruntea să se odihnească pe mâini (potrivirea fiind perfectă şi de mare efect). Cureluşa „subbărbie” este bine individualizată, trecând pe sub baza nasului şi datorită tensionării ăncreţind buza superioară ceea ce ceează impresia că personajul este mustăcios. La exteriorul căştii, pe laterale, la nivelul prinderii cureluşei se observă câte o pereche de nituri, de o parte şi de alta. Creasta este detaliată, aplicată (ca la piesa 1:1), observându-se niturile. Sigiliul constituie o desfătare a ochilor, obuzul în flăcări fiind perfect realizat, sub sigiliu o pereche de nituri desăvârşesc opera...mi-am scos ochelarii ca să nu mai pierdem timpul. Există şi un defect, după poziţionarea capului, în ciuda detalierii, chipul este ascuns privitorului.
Piesa pe care am denumit-o „restul corpului”, chiar asta este, „Gânditorul de la Hamangia” dar în viziune minimalistă (fără cap şi fără braţe). Poziţionarea şezândă fiind ranforsată de o plăcuţă din care ies două borduri pentru sprijinul tălpilor şi un pin care se înfinge, pardon, în şezut. Vestonul are cute adânci şi realiste, în partea superioară se termină printr-o eşarfă (albă conform pozei) înfăşurată în jurul „gâtului”, o gaură unde se va poziţiona capul figurinei. Din gulerul vestonului se observă doar vârfurile, ieşite de sub eşarfă. Acolo unde trebuiau să fie umerii, piesa prezintă decupaje cu suprafaţa lisă, pentru fixarea braţelor. Centironul este amănunţit reprezentat, pe spate de la nivelul centurii porneşte o chingă care între umeri se termină print-un inel metalic din care pleacă alte două chingi (în „Y”) ce se pierd pe sub epoleţi şi eşarfă, regăsindu-se pe faţa vestonuluidar, datorită poziţiei, vizibile pe o porţiune limitată. La nivelul cingătorii se vede un mic segment din cele două cartuşiere, de o parte şi de alta a cataramei (care cataramă nu se vede). Poate că aţi sesizat, până în acest punct n-am pomenit nimic de bavuri, pentru că abia acum a sosit clipa, o bavură scămoşată porneşte de la nivelul eşarfei, străbate pieptul şi prohabul pierzându-se la nivelul pinului de turnare. Pare dificil de abordat dar garantat şi greu de observat după poziţionarea mâinilor şi a capului. Cu pliuri adânci şi dispuşi natural pantalonii prezintă şi adâncituri pentru coate, cu dublu rol, rol estetic (pentru o bună afrontare a pieselor) dar şi rol de ghidare (în lipsa unor dispozitive „babă-moş” la nivelul zonei de îmbinare a braţelor pe corp). Imediat de sub genunchi pornesc jambierele (deşi mă aşteptam la moletiere) din piele (conform fotografiei) fixate pe faţa externă cu câte două cureluşe, o a treia cureluşă trece pe sub bocanc pentru a evita ridicarea apărătorii peste carâmbul bocancului.
Ultimul element al acestei piese îl reprezintă o ploscă (bidon regulamentar, model 1935, capacitate 2 litri) ce se sprijină pe şoldul drept iar cureaua acesteia străbate spatele pentru a se plia pe umărul stâng, traseul de întoarcere fiind vizibil abia la nivelul recipientului, ansamblul se reface tot print-o cataramă evidentă. Prezenţa acestui bidon constituie, pentru sculptorul acestei figurine, motiv de virtuozitate. Datorită poziţiei, cureaua este tensionată şi poalele vestonului sunt mototolite de acest recipient, cutele rezultate sunt fantastice.
Ultima piesă (din setul de şase) este lada de muniţie..ce Dumnezeu să spun despre o cutie? Capacele sunt alcătuite din câte două scânduri cu „desenul fibrei” vizibil. Lateralele confecţionate dintr-o bucată lisă, întăritori la capete, două închizători simpliste..o cutie. Chiar am sentimentul că nici franţuzul nu prea vrea să stea cu fundul pe ea (pare cam subţirică, o să vedem la asamblare).
Piesa numărul şapte chiar merita un statut privilegiat, nu ştiu dacă se cade să foloseşti cuvântul „gingaş” pentru o armă de foc dar acest cuvânt, garantat, se pretează pentru această piesă. Patul armei se sprijină pe pinul de turnare, capătul ţevii este menit să creeze tensiune, neavând un diametru mai mare de 0,2 mm. Trăgaciul bine individualizat ca şi garda acestuia, în concluzie o armă fină, detaliată..gingaşă. Înclin să cred că este vorba de o armă cu repetiţie, cu închizător culisant rotativ, o puşcă Lebel model 1886.
Concluzii
O piesă deosebită, până şi achiziţionarea ei făcându-mi plăcere, o recomand pentru exotism, detaliere şi nu în ultimul rând pentru preţul accesibil.
Anticipez ceva problemela fixarea ansamblului cap-mâini-braţe-trunchi şi ceva emoţii la desprinderea braţelor de pe culee.
Bunăoară, la acestă oră, o multitudine de variante îmi par atractive şi nici una nu include „Franţuz plângând de-i sare cămaşa (sub veston)”:
În primăvara anului 2010, printr-o conjunctură fericită mă aflam pe tărâm ungar, în localitatea Mosonmagyaróvár unde era în plină desfăşurare cea de-a 14-a ediţie a Moson Show, Expoziţia şi Concursul Internaţional de Machete.
Facultatea de Agronomie, clădirea în care avea loc evenimentul, se afla „la o atuncătură de băţ” de altă clădire importantă, Centrul de Cercetare Biotehnologică, aici numeroase firme ce trăiesc de pe urma acestui hobby îşi etalau produsele. Sute de standuri încurajau bărbaţii să experimenteze senzaţia deosebită pe care femeile o trăiesc aproape zilnic: Shopping – Shopping – Shopping ! În acest furnicar am remarcat firma cehească SKP, iniţial am studiat un superb vehicul Austin, după îndelungi transformări, din coroane în forinţi, din forinţi în lei grei, am ajuns la suma de 143 RON, aşa că am renunţat. Şi uite aşa m-am ales cu ceva mic, o figurină, la un preţ avantajos (16 RON).
Denumire kit: French Soldier – Dunkerque 1940
Firma: SKP
Scara: 1/35
Cod: SKP079
Material: Răşină
Debut: 2009
Ambalaj
Cutie din carton cu capac, 11x5 cm; h 2,5 cm; capac argintiu cu etichetă. Pe fond alb o fotografie, vedere din partea dreaptă, a figurinei vopsite, astfel încât ne facem o idee despre conţinutul kitului.
La interior piesele sunt ambalate în două pungi ziplock.
Componente
Piesele sunt dintr-o răşină verzuliu-albăstruie, în punga mare şase piese:
- cele două braţe
- mâinile (palmele) împreunate, piesă comună
- restul corpului
- lada de muniţie
Ultimul element al acestei piese îl reprezintă o ploscă (bidon regulamentar, model 1935, capacitate 2 litri) ce se sprijină pe şoldul drept iar cureaua acesteia străbate spatele pentru a se plia pe umărul stâng, traseul de întoarcere fiind vizibil abia la nivelul recipientului, ansamblul se reface tot print-o cataramă evidentă. Prezenţa acestui bidon constituie, pentru sculptorul acestei figurine, motiv de virtuozitate. Datorită poziţiei, cureaua este tensionată şi poalele vestonului sunt mototolite de acest recipient, cutele rezultate sunt fantastice.
Piesa numărul şapte chiar merita un statut privilegiat, nu ştiu dacă se cade să foloseşti cuvântul „gingaş” pentru o armă de foc dar acest cuvânt, garantat, se pretează pentru această piesă. Patul armei se sprijină pe pinul de turnare, capătul ţevii este menit să creeze tensiune, neavând un diametru mai mare de 0,2 mm. Trăgaciul bine individualizat ca şi garda acestuia, în concluzie o armă fină, detaliată..gingaşă. Înclin să cred că este vorba de o armă cu repetiţie, cu închizător culisant rotativ, o puşcă Lebel model 1886.
Concluzii
O piesă deosebită, până şi achiziţionarea ei făcându-mi plăcere, o recomand pentru exotism, detaliere şi nu în ultimul rând pentru preţul accesibil.
Anticipez ceva problemela fixarea ansamblului cap-mâini-braţe-trunchi şi ceva emoţii la desprinderea braţelor de pe culee.
Bunăoară, la acestă oră, o multitudine de variante îmi par atractive şi nici una nu include „Franţuz plângând de-i sare cămaşa (sub veston)”:
- Raderea sigiliului si aplicarea cifrului Regelui Ferdinand, eventual moletiere
- Salvarea capului (cu canibalizarea cifrului) şi folosirea unui cap banal, poziţionarea soldatului intr-un vehicul (cu capul pe volan) sau cu capul pe masă (într-o cârciumă) etc.
