Vine Moș Crăciun ?

Der Weihnachtsmann kommt? *

-Einakter-

(Teatrul înfățișează un peisaj hibernal, o stâncă, cu aspectul unui calup de brânză ce se ițește din omătul gros; pe această platformă naturală, pe burtă, doi ostași, echipați în camuflaj de iarnă supraveghează
linia orizontului. Din când în când se aude un zgomot înfundat, de sac cu cartofi căzut din pod ; zăpada ce cade de pe crengile lizierei din proximitate. Lumina se cerne printre norii grei iar geruiala se așează anonimă peste albul imaculat. Obligatoriu scena este montată pe o turnantă – în cazul de față o farfurie de ghiveci cu diametrul de 18 cm)

SCENA I
NARATORUL (o voce cu un timbru deosebit, ca a regretatului Florian Pittiș) : Decembrie 1943 – Frontul de Răsărit, post de observaţie german - Luther și Adolf (altu’ nu ǎla!) discutǎ. Mai sunt patruzeci de minute până la sosirea schimbului, Luther este veteran iar Adolf cel mult biban având două zile de cătănie, aici incluzând și instrucția.


LUTHER, ADOLF echipați cu hanoracul din doc sunt puțin vizibili, singura pată de culoare este field gray-ul pantalonilor lui Luther și bermütze-le acoperite de promoroacă. Ei privesc către public, dialogul se poartă fără ca aceștia să miște capul, dar mimica este exacerbată așa încât să nu poată fi catalogați drept ventriloci.

ADOLF (mirat, inocent, pe un ton ridicat): N-am vǎzut Roșii!(privire de Bambi pe gheață) Cum aratǎ?


ECOUL (insistent): aratǎ?... aratǎ?


LUTHER (înecându-se de furie, printre dinţi): Nu mai urla! Când ai sǎ vezi un „Roşu” ai sǎ-l recunoști! (maliţios) Chiar şi tu!


(Vântul rǎscoleşte zǎpada, se aud corbii certându-se ) – zăpada este bicarbonat de sodiu, praf de marmură și sare fină – mirodenie hibernală fixată cu aracet


SCENA II
(Eroii nu și-au schimbat poziția însă scena este rotită la unghi de 180, acum publicul admiră tălpile ghintuite, uzura celor afișate de Luther fiind evidentă ** Astfel spectatorii beneficiază și de silueta unui arbust desfrunzit și cocârjat – rădăcină uscată de floarea-soarelui - situat în dreapta scenei dar au parte și de aparteul celui de-al treilea personaj uman)

BEMOT echipat regulamentar, deplasându-se la adăpostul „brânzei” în mâna dreaptă bălăngănind un balot din care se ițesc bețele de schi și carabina Gewehr 33/40 – hârtie igienică croită și vopsită, bețe din sârmă cu puc din carte de joc plasticată, armă din set Dragon și mâner din ață chirurgicală - pe umărul stâng poartă, într-un echilibru perfect, o pereche de schiuri 

  
Băi băiete, mi-am primit steluța de Obershütze (trist) în Kufra (înaintează încet cugetând adânc. Are tendința să scuipe dar se răzgândește, scuturându-și capul) Ne-am retras cu englejii-n coastă ca să ajung să-mi înghețe (o cioară croncăne agresiv acoperind prima silabă) ..iele în fața rușilor ! (oftează, cocosându-se ca și cum bagajul și-a înzecit greutatea ) Scheisse ! (ajunge în marginea dreaptă a scenei, aproape ieșit din cadru, întoarce fața către public) sper ca Das Orakel vom Berge să nu fie doar un praf în ochi (iese din cadru suduind indescifrabil)

SCENA III
(Aceiași scenă cu cei doi combatanți culcați pe burtă, precum mirele și mireasa prăbușiți în frișca tortului trecut neglijent prin ușile batante al bucătăriei. O privire avizată poate să observe că omătul este mai tasat în dreptul lui Adolf, ca și cum a încercat să facă un „înger de zăpadă” fără de aripi) – stânca este din polistiren izolat cu aracet și șervețel, vopsit în alb și pudrat cu NaHCO3
ADOLF (cu îngrijorarea unui orășean care-și întrebă, telefonic, ruda de la țară despre stadiul prașilei la porumb) : Dar Moșul are voie să treacă, nu?!

ECOUL (consecvent ***): NU? NU?


LUTHER (exasperat, reprimându-și o rabatată ****): Ți-am spus că nimic nu trebuie sǎ treacǎ de noi! (ofteazǎ şi trage un vânt) Mai ales dacă este în troicǎ şi miroase a (înghite-n sec) votcǎ.


ADOLF (vexat, pe un ton normal, chiciura limitându-i deschiderea gurii): Pǎi Moş Crǎciun nu-i ARIAN? (înveselit brusc de conexiunea făcutǎ, chicotește) Anul trecut mi-a adus Mein Kampf.

SCENA IV
( Scena este rotită cu încă 90 de grade, în sensul acelor de ceasornic, de așa manieră încât prim-planul este rezervat siluetei lui Luther. Lumina crește în intensitate, pentru a evita aspectul de morsă eșuată pe banchiză, iar croncănitul din fundal vine să întărească senzația „crăpatului de zi”) – MG43-iul are crăcanul confecționat din sârmă, manșonul de camuflare din șervețel vopsit iar banda de muniție este din hârtie embosată home made


NARATORUL (voce nazală, de popă care-i la o înmormântare dar se gândește la nunta de după):

Cu pene albe, pene negre

O pasăre cu glas amar

Străbate parcul secular...

Cu pene albe, pene negre...

LUTHER (mirat, pe un ton mai ridicat, fǎrǎ sa înceteze „salvele”): Şi acolo tot M` Kampf? (privindu-l pe Adolf) Adevărul este că toţi am primit Mein Kampf-ul (nostalgic) și o cană de bere..... (înghite în sec, baleind cu privirea linia orizontului de la dreapta la stânga) Ideea este cǎ traseul Moşului nu-i pe aici, ruta lui a fost trasată la Reichtagsgebäude și sigur nimeni nu s-a gândit la noi. 

(o pasăre butaforică străbate scena de la stânga la dreapta, la circa 60 cm deasupra cabinei sufleurului)

SCENA V
(aranjament similar cu Scena II, doar luminatul este a giorno)

NARATORUL (voce de promovare pe teleshopping, după fiecare vers inspiră zgomotos) :

Partea de jos este compusă din:

partea de sus a părții de jos și

partea de mijloc a părții de jos și

partea de jos a părții de jos

ADOLF (curaţând zăpada din cutia cu muniţie, trist): Nu trece nimeni … (vocea devine cristalină, a la Alexandrina Halic ) dar pe mine mǎ trece…


(Adolf se ridicǎ, Luther înjură. De departe se aude șuieratul cățelei lu` Degtyaryov) 

ECOUL (se agită o placă de tablă zincată, 70/30cm și aerul este cravașat cu vârful unei undițe din bambus)

NARATORUL (vocea de la debut, vezi Pittiș style): Încă o dată s-a adeverit că pe Frontul de Răsărit (cortina începe să coboare) Moșul aduce doar brikenrute...

- Cade perdeaua -

* Vine Moș Crăciun ?
-piesetă într-un act –


** semn că nu este ca în Armata Română (1991) când din prima zi m-a trezit în bocancii gondolă ai veteranului Amariței iar după trei zile nu mai aveam nici măcar valiză...


*** aceasta este o greșeală de script din ciclul „Mama, Turnu Măgurele nu pot să mimez”


**** rabatată – aici cu sensul de „una după ceafă” deoarece ad litteram (în Armata Română 1991-1992 Crângul lu` Bot) însemna să te înclini ca un practicant Bushido și atunci când ajungeai la un unghi de 90 grade, veteranul îți trimitea „lopata” peste ceafa ta. Era de preferat să cazi în genunchi pentru a preaslăvi inteligența puterea bivolului , evident că în conformitate cu codul sus-menționat ar fi trebuit să spui :„Te rog să mă mai vizitezi. Am să număr clipele până ne vom întâlni din nou”

Update 04.07.2020

Recuperare figurine aka Bemot & Luther

German Mountain Troops 1/32 – Airfix 51468-0

German Mountain Troops 1/32 – Airfix 51468-0

Era un german, un american, un englez și un român ... nu - i banc, este doar o recenzie la figurine

Trupele de munte germane datează din 1915, Alpenkorps o unitate de elită a armatei. Desființată la sfârșitul Marelui Război va renaște în 1935 ca „Gebirgsjäger” și după Anschluss trupele sale vor asimila un număr considerabil de austrieci, trupele erau instruite să folosească atât schiurile cât și alte echipamente de iarnă și munte.

Producător : Airfix

Mărime : 54 mm

Scară : 1/32

Tară origine: Marea Britanie

Material : Plastic

Culoare: Albastru

Perioada : WW2

Tip: Figurine din plastic nepictate

Ani producție : 1976-1980

Ani reeditare : 2010 – 2014

Se pare că setul conținea 14 poziții, cel puțin așa am dedus eu văzând pe net (în premieră) alte două figurine: Nea Castană derivat din „Trăgător din poziția în genunchi” ce indică ceva cu mâna dreaptă și Nea Caisă derivat din „Trăgător din poziția culcat rezemat” care sprijinit pe coaie coate privește prin binoclu.

Dacă aruncăm ochii (sună plastic și ușor iresponsabil) pe acest set desigur că observăm echipamentul „exotic” : ancoriță, cordelină, schiuri și bețe de schi (noroc că există diacritice), stegulețe de semnalizare, carabina Mauser 98K, pistolul mitralieră Schmeisser, mitraliera MG 42 sau ceea ce pare a fi carabina Gewehr 33/40. Evident că din prima recunoaștem chipiul specific, celebra Bermütze iar la o privire atentă identificăm „o bavură” pe betelia stângă care se vrea să reprezinte insigna specifică „Floarea de Colţ” aka „Edelweiss”. Încă o curiozitate legată de acest set : nici măcar unul dintre ei nu are mâinile protejate de mănuși. Tot cu ocazia inspecției se observă că fiecare ostaș a fost înseriat ca o vacă texană ca în „Soldier” dar, în partea opusă față de Kurt Russell.

Cine a citit și/sau văzut „Unde se avântă vulturii” înțelege surescitarea iscată de acest set care a avut un impact puternic, ulterior (poate datorită așteptărilor prea mari) a fost cam dezamăgitor, în mod sigur din cauza pozițiilor dedicate alpinismului care sunt preponderent statice.


F1. Schiorul

Figurina este una deosebită, reprezentând un schior în exercițiul funcțiunii cu bețe în mâini și schiuri în picioare. Schiurile se pot separa (uneori pe vecie, ca-n foto), fiecare dintre ele incluzând și bocancii de munte (Bergschuhe) individualizați : bocancul drept, respectiv stâng. Fiecare fiind prevăzut cu o cavitate în care se fixează pinul „de pe gleznele” schiorului, mobilitate utilă doar poate pentru a executa „plugul”;) Hanoracul se apropie de modelul regulamentar din doc, deși lipsește al treilea buzunar central. Ranița, răsărită dintre omoplați, ne duce cu gândul la ghiozdanul unui boboc, bietele bețe s-au pierdut pe traseu și astfel la această oră pare întruchiparea unui utilizator (ghinionist) de rucsac-zburător made in Justin Capră.

Doi pirați

F2. Trăgător din poziția în genunchi

Înarmat cu un MP 41 (MP40 cu pat de lemn) a făcut multe victime, trăgând scurte rafale din șold ..deși nu pare că și-a luat portîncărcătoarele adecvate. Postură utilă atât pentru lupta narativă cât și pentru varianta „hit on him” prin poziția ghemuită. În rest destul de sărăcuț cu vestonul clasic și harnașamentul ornat doar cu bidonul de apă (Feldflasche mit tinkbecher).

Mușchetarii jurând credință

Și din rândurile sale s-a făcut prima chetă pentru omagierea zeului Make.

Doi dintre mușchetari au trecut în tabăra Cardinalului ...Rommel

https://atelierminiatural.blogspot.com/2019/01/prima-diorama-25032004.html

Doi cavaleri : „Te măriți sau ...”

F3. Mânuitorul de piolet

Echipat tot cu vestonul clasic, echipamentul sărăcăcios al predecesorului este suplimentat cu o baionetă și, evident, cu pioletul. Dacă este să fim cârcotași putem observa că este vorba de maxim un mini târnacop, un piolet respectabil ar fi avut unul din ciocuri aplatizat iar congenerul cu zimți pe concavitate. Dar îl iertăm deoarece compensează cu portîncărcătoarele pentru carabină :)

Heigh-Ho, Heill-Ho,

It`s home from work we go

Morocănosu`

F4. Schior în repaus

Echipat cu același tip de hanorac cu două feţe (field grey/white) sîc. Cu doar două buzunare din trei, care au (în mod corect) câte o fâşie de întărire pe mijloc.
Poartă schiurile pe umărul stâng și atitudinea de „băț în fund” trebuie contracarată de câteva secvențe din „Cascadorii râsului”, când personajul face cerc în jurul său cu corniza pe umăr. Apropo de bețe, acestea sunt atârnate de încheietura mâinii stângi (cel puțin așa ar trebui ;) ).
Deci în ciuda tehnicilor „Mr.Bean în magazinul cu porțelanuri”, atitudinea contemplativă i-a adus sfârșitul, respectiv nemurirea (vezi. „Vine Moș Crăciun?”)

Severin Freud und Benjamin Raich

Unii au stele pe umăr, alții...

F5. Trăgător din poziția în picioare, foc cu foc

Înarmat cu Mauser K98 a reprezentat coloana vertebrală a luptelor de la „The Bloddy Carpet”. În mod normal pe centura trebuiau să fie șase portîncărcătoare, trei și trei de o parte și de alta a paftalei însă această omisiune este compensată prin atitudine și alte elemente ca lopata de infanterie, baioneta sau bidonul pentru apă. De notat faptul că este primul din grup la care vulturul situat frontal pe bermütze, pare vizibil.

Cei șase puști

Trei puști necopți

F6. Agentul Iedera

... un nume normal pentru responsabilul cu agățarea. Moment propice să îmi amintesc cum umblam prin localitate, sub influența filmelor de cinema (că la tv ce să vezi în două ore de emisie). Aveam doi metri de sfoară la capătul căreia atârna o ancoriță portocalie (culoarea grundului cu miniu de plumb). Caloriferele (reci ;) ) de fontă se sprijineau pe două astfel de suporturi, undeva într-un bloc ce aștepta să fie repartizat, un calorifer schiopăta.
Revenind la „oile noastre”, este posibil că știți drama prin care trece acest ostaș, etern figurant (vezi Trupa de comando Matchbox – F6) interpretând roluri de legătură dar sus ajungând Clint Eastwood care sărută prințesa omoară neamțul. 

Dintre replicile insignifiante reținem „mare nevoie mai au de fer, ca să-și potcovească caii”.

Doi pețitori

F7. Vorbărețul

O altă apariție exotică, existența lui fiind pe deplin justificată deoarece condițiile meterorologice și de locație făceau ca adesea să lipsescă semnalul radio. Printre altele, combatanții din Gebirgsjäger erau instruiți în utilizarea stegulețelor de semnalizare ca mijloc alternativ de comunicare, deși erau situații când și aici cădea semnalul ... (vezi foto). În rest destul de anost comparativ cu distribuția din „Where Eagle Dare”, ceea ce făcea supraviețuirea extrem de dificilă. Evident că pentru varianta Blitzkrieg devine util dar se recomandă dotarea cu steaguri „tablă de șah” :)

Încă unul la sosire

F8. Trăgător din poziția culcat rezemat - solo

La prima vedere respectivul pare din alt film, mai modern. Îmi permit să îi atribui mânuirea unei carabine Gewehr 33/40, bazându-mă pe aspectul mai robust al armei din dotare. Oricum la această figurină, matrițerul era preocupat de alte gânduri, trăsăturile faciale fiind vag schițate, laterala dreaptă a capului fiind omogen-plată în ceva simbioză cu patul puștii. Laterala stângă a capului cețos conturată încât creează impresia că există o apărătoare de ceafă pe genul chipiului Sen Bou, în ciuda tuturor problemelor se poate mândri cu faptul că v-a fi unicul supraviețuitor în caz de atac cu gaz sarin. Restul echipamentului este regulamentar: veston, pantalon legat cu nojițe la nivelul gleznei și ranforsat cu moletiere elastice deasupra bocancilor cu carâmb scurt și crampoane metalice (nu-i cazul la aceste figurine cu tălpile lise), baioneta și nelipsitul bidon de apă.

Cinci pentru un bronz omogen

Doi k` prazul

F.9-10 Trăgător din poziția culcat rezemat și încărcător

Infanteristul de munte nu se remarcă cu nimic, exceptând armamentul ce pare să fie un MG42 (dacă ne luăm după artbox-ul setului) sau un MG43 dacă ne înarmăm cu o lupă. Cert este că arma prezintă un orificiu pe intrados unde se poate monta crăcanul regulamentar, nu știu dacă o astfel de piesă există în set că eu n-am avut. Răcanii mei se mulțumeau cu un sprijin pe cutia de muniție, cum zicea un tataie „Dați-mi un punct de sprijin” .... sau parcă zicea „Crește-mi punctul de pensie”... verific pe google. Și el și colegul echipați cu hanoracul de care am tot vorbit.

Încărcătorul pare echipat modern, senzație dată de șapca NY care se dorește eine bermütze. De remarcat cele două buzunare de pe pieptul hanoracului care sunt de tip „plic”.

Viertes Reich

Jawohl, Viertes Reich

Un echipaj a preferat peisajul hibernal așa că veghează din omătul de bicarbonat, privind cum se așterne praful secolului XXI (vezi. „Vine Moș Crăciun?”).

Cadență-n doi

F.11-12 Cățărătorii

Deși ansamblul nu apare în foto de grup, el a făcut parte din trupele mele așa că și-a câștigat dreptul la nominalizare.

O piesă cu adevărat deosebită, adică două figurine care împart același postament este ceva cu adevărat ceva nemaiîntâlnit (evident dacă facem abstracție de călăreți :) ). Cei doi infanteriști montani se deplasează ghemuit ancorați cu o cordelină și ajutându-se în escaladă, din păcate, imediat după trecerea impactului vizual, constați (ca strateg și comandant de oaste) că aportul lor la efortul de război este nul. Din aceste considerente duetul a fost lăsat la vatră, în fapt serviciu activ pe pământ (mă rog, nisip) african.

Reconstituirea

Ulterior istoricii aveau să-mi dea dreptate ;) , această armată de elită a luptat în diferite zone de conflict (Frontul de Est, Creta și chiar Africa) așa că cele două contingente luptând cot la cot în capodopera alexiană  nu mai pare așa de ciudată, cu atât mai mult cu cât mai există un numitor comun: 

Johannes Erwin Eugen Rommel

Din ciclul „Recunoaște personajul”

Aici cărând bețele de schi și arma înfășurate în prelată (hârtie igienică) iar colegii, la etaj, profitând de briza cu aerosoli

adică Vine Moș Crăciun? 

Bibliografie obligatorie
-  Unde se avântă vulturii - diorama 1/35

- Recenzie kit și informații despre uniformă