În general „Soldățel” înseamnă figurină miniaturală, dar termenul este mai specific desemnând omuleții de jucărie ce reprezintă personal militar din toate epocile însă, conform convenției, include cavaleri, cowboy, indieni sau alte specimene puse pe scandal. Aceste piese variază de la simple jucării, la modele detaliate iar după un anumit grad de detaliere și realism, „soldățel” năpârlește transformându-se în „figurină”. Astfel,pentru lumea omuleților, figurina este ca un fluturele ce privește de sus (de preferat, din vitrină)la veteranul din tranșeele mochetei , dar când vine vorba de anduranță.....Tot aici trebuie spus că omuleții de dimensiuni mai mari, cum ar fi personajele Marvel sau Action Man, chiar dacă au uniforme militare, nu sunt considerați „soldăței”. Ca să recapitulăm :
- Omulețul este sinonim cu Soldățel;
- Omulețul ar putea să fie Figurină dar nu este ca să poată să fie doar Soldățel;
- Figurina are personalitate multiplă, dar nu-i Omuleț ;
- Omulețul mai mare, nu mai este Omuleț, este Ken.
Deja din această încercare de taxonomizare realizez că n-are cum să fie bine, oamenii serioși vor fi îngrețoșați de puerilitatea subiectului iar partizanii vor folosi fierul încins sau pana durerii, adică mă văd așa un Sven Hassel (asta ca să asigur și suplimentul de huidueli).
Este un lucru arhicunoscut că figurinele își duceau traiul de zi cu zi în Iron Age (tablă, fontă, sau plumb), primii soldăței din plastic au apărut la americani, în 1937. Față de americanii de la Beton (Beton fiind acronimul de la Bergen Toys Novelty Co), englezii s-au mișcat mult mai încet, cu Airfix în avangardă, soldăței de plastic au pus piciorul, pe bătrânul continent, abia în 1946.
Desantul , ce părea inițial fără mare impact, înregistrează o victorie categorică la începutul anilor `50, odată cu dezvoltarea producției de mase plastice, preocuparea crescută pentru mediul înconjurător dar și creșterea costurilor de producție în industria metalurgică. Apropo, îmi este greu să ignor premoniția avută de Hans Christian Andersen încă din anul 1838.
Și dacă tot suntem laAny ani, anul de grație 1966, marchează un reper important în istoria figurinelor de jucărie, când, pe fondul studiilor internaționale privind nocivitatea plumbului, se interzice fabricarea jucăriilor ce conțin Pb.
Îmi place să cred că figurinele Britains Deetail, prin postamentul metalic, sunt un „remember me”, de altfel sunt așainflatuat infatuat încât nu pot să nu mă gândesc, cu voce tare, la viitor:
- Dacă lumea figurinelor a evoluat înlocuind plumbul cu plasticul, înseamnă că urmează o nouă stabilizare, nocivitatea plasticului nemaiputând fi tăgăduită . Adică o să fim nevoiți să ne aruncăm averea pe fereastră, sau mai grav, să o denaturăm prin proceduri costisitoare?
La începutul anilor '70 ofensiva soldățeilor de plastic ajunsese la cote maxime dar curentul „Flower power” a modificat percepția adulților și puștimea a avut restricție la jucăriile militare. Să nu ne grăbim cu emoticoane plânse, copii din occident aveau alternative cu duiumul : figurine inspirate de filme science fiction și fantasy, plus apariția noului Supererou : Tata lu` Pac-Man. Asta în timp ce la noi, rula „Fifty Shades Of Grey” (și nu mă refer la film)
Un oarecare declin (retragere strategică) avea să afecteze contingentul `70-`80, micile excepții încercând zadarnic să iasă din încercuire (cu referire la regimentele din cositor, antimoniu sau staniu aruncate în luptă de marii retailers, la prețuri pentru colecționari). Soldățeii înregistrau pierderi masive, la figurat, prin faptul că întăririle zăceau prin magazine dar și direct deoarece generalii benchetuiau prin facultate iar mamele făceau curățenie, umplând ghenele sau brațele copiilor de pe stradă. În America, când comandații de oști au revenit din lunga permisie, încercarea de refacere a regimentelor a fost ca o gură de oxigen pentru puținele companii care se încăpățânaseră să reziste pe piață.
Cumva, sfârșitul anilor `80 aduce o relansare a ofensivei, firmele americane pornind oArms race campanie de „recasturi” iar firmele europene ( Preiser, Starlux, Dulcop, Charbens, Cherilea, Jean Hoefler, Matchbox, Airfix, Jecsan, Reamsa....parcă mai știam) renăscând cu fiecare livrare făcută peste ocean.
În ciuda interesului crescut perceput de comercianți ( dovadă fiind și faptul că firma Accurate s-a înființat în 1988), beneficiarii nu erau conștienți de apartenența lor la un grup bine conturat (fie că vorbim de colecționari adulți, fie luăm în calcul puștimea). Fiecare „căpitan” prețuind și mărindu-și oastea se considera un caz unic, întâmplătoarele interacțiuni fiind cazuri excepționale, nerelevante.
Dacă considerăm anii '50 ca fiind Primul Război Mondial al Soldățeilor din Plastic, atunci, în mod categoric, Cel de-al Doilea Război Mondial s-a declanșat în anii `90, accesul la internet fiind fitilul acestei ofensive fără precedent. Fiecare comandant de oști a realizat că face parte dintr-o conflagrație mondială și, nu de puține ori, ceea ce considera ca fiind Armada Invencible s-a dovedit a fi un pumn de partizani prin comparație cu alte trupe „câtă frunză, câtă iarbă” (cantitativ și calitativ) etalate, ca o capră, de vecin. Ca orice conflict armat cu pedigree, luptele se dădeau pe mai multe fronturi, astfel a început un carnagiu între producătorii de trupeți, zeci de kamikaze (Imex, BMC , Play Along , Arms sau Italeri)au împresurat portavioanele ce credeau că monopolizeazăoceanul piața. Alt front este cel deschis de ofensiva „Soldățeilor metalici”, pe un altul vopseaua lucioasă tradițională este spulberată de BadAss –vopsea mată, în alt colț (căci se știe că-i plat-pătrat) Debarcarea Armatei de clone, la capătul opus T.A.P.S.P. (trufașa armată pictată la Sankt Petesburg) înfingea steagul în teritorii virgine.
Fac eforturi să nu discut despre Armata Română, intenționez să îi dedic un capitol separat din prisma faptului că sunt român, dar un teaser merită strecurat : „În timp ce marile puteri purtau lupte încrâncenate, cu tehnologie de ultimă generație, la noi se practica clasica schemă ardeți ogoarele, otrăviți fântânile, să apărăm nevoile și neamul”
Dar iar mă pierd în introduceri (am mai fost complimentat, cred, privind măiestria în construirea unui preludiu desăvârșit comparativ cu.., necomparativ) și ratez tema de azi:
Firma britanică fondată în 1922 se pare că avea codurile CAEN ale unei societăți românești înființate după Revoluție, așa se face că fabrica producea soldăței, cowboy dar și seturi de bucătărie. Iar în timpul Celui de-al Doilea Război Mondial (ăla pe bune) producția este oprită trecându-se la fabricarea de muniție (aici este important să ne cenzurăm ironiile și să mai citim, cu atenție, intro-ul : deci fabricarea din mase plastice înflorește după 1946).
Dar poate că le connaisseus deja s-a aricit, așa încât trebuie să declam faptul că cele afirmate se aplică firmei Crescent Toys, adică vehiculul A, care plecând din punctul X se va fi intersectat cu vehiculul Y (DCMT), plecat din punctul B, impact din care rezultă Lone Star. Dacă matematicile de clasa a II-a vă sunt străine, de câteva decenii, propun să trecem la cinefilie.
Combinațiile din lumea figurinelor englezești sunt un fel de Sclava Isaura mixat cu Dallas, dar nestăpânind prea bine fenomenul, mă văd nevoit să povestesc „Free Fire” (asta pentru fanii mei de peste hotare) că pentru băștinași sunt gata să narez „ Un film profund realist” – Dumitru Solomon
THE CRESCENT TOYS Co.Ltd este fondat de Henry G. Eagles și Arthur A. Schneider în anul 1922, zece ani mai târziu CT înglobează firma REKA iar în 1942 Henry G. Eagles moare, lăsând moștenirea pe mâinile celor doi fii : Harry Eagles și ErnestMaftei Eagles
DIE CAST MACHINE TOOLS Ltd (adică vehiculul Y) a fost fondat în 1939, de Aubery Robert Mills, într-un garaj din Palmes Green (adică la nord de Londra aka punctul B).
Începând cu anul 1945, Crescent Toys preia produse fabricate de DCMT, spre comercializare. Da, cred că am omis să spun, din cauză de sintagmă dubioasă, peste opera lui D.Solomon trebuie presărat nițel incest ca să existe o explicație plauzibilă pentru „Aceiași Mărie, cu altă pălărie”.
Anul 1949 Crescent Toys își deschide o fabrică în Țara Galilor , în localitatea Cwmcarn, trecând de la consacratul zamac la plastic
Este un lucru arhicunoscut că figurinele își duceau traiul de zi cu zi în Iron Age (tablă, fontă, sau plumb), primii soldăței din plastic au apărut la americani, în 1937. Față de americanii de la Beton (Beton fiind acronimul de la Bergen Toys Novelty Co), englezii s-au mișcat mult mai încet, cu Airfix în avangardă, soldăței de plastic au pus piciorul, pe bătrânul continent, abia în 1946.
Desantul , ce părea inițial fără mare impact, înregistrează o victorie categorică la începutul anilor `50, odată cu dezvoltarea producției de mase plastice, preocuparea crescută pentru mediul înconjurător dar și creșterea costurilor de producție în industria metalurgică. Apropo, îmi este greu să ignor premoniția avută de Hans Christian Andersen încă din anul 1838.
Și dacă tot suntem la
Îmi place să cred că figurinele Britains Deetail, prin postamentul metalic, sunt un „remember me”, de altfel sunt așa
- Dacă lumea figurinelor a evoluat înlocuind plumbul cu plasticul, înseamnă că urmează o nouă stabilizare, nocivitatea plasticului nemaiputând fi tăgăduită . Adică o să fim nevoiți să ne aruncăm averea pe fereastră, sau mai grav, să o denaturăm prin proceduri costisitoare?
La începutul anilor '70 ofensiva soldățeilor de plastic ajunsese la cote maxime dar curentul „Flower power” a modificat percepția adulților și puștimea a avut restricție la jucăriile militare. Să nu ne grăbim cu emoticoane plânse, copii din occident aveau alternative cu duiumul : figurine inspirate de filme science fiction și fantasy, plus apariția noului Supererou : Tata lu` Pac-Man. Asta în timp ce la noi, rula „Fifty Shades Of Grey” (și nu mă refer la film)
Un oarecare declin (retragere strategică) avea să afecteze contingentul `70-`80, micile excepții încercând zadarnic să iasă din încercuire (cu referire la regimentele din cositor, antimoniu sau staniu aruncate în luptă de marii retailers, la prețuri pentru colecționari). Soldățeii înregistrau pierderi masive, la figurat, prin faptul că întăririle zăceau prin magazine dar și direct deoarece generalii benchetuiau prin facultate iar mamele făceau curățenie, umplând ghenele sau brațele copiilor de pe stradă. În America, când comandații de oști au revenit din lunga permisie, încercarea de refacere a regimentelor a fost ca o gură de oxigen pentru puținele companii care se încăpățânaseră să reziste pe piață.
Cumva, sfârșitul anilor `80 aduce o relansare a ofensivei, firmele americane pornind o
În ciuda interesului crescut perceput de comercianți ( dovadă fiind și faptul că firma Accurate s-a înființat în 1988), beneficiarii nu erau conștienți de apartenența lor la un grup bine conturat (fie că vorbim de colecționari adulți, fie luăm în calcul puștimea). Fiecare „căpitan” prețuind și mărindu-și oastea se considera un caz unic, întâmplătoarele interacțiuni fiind cazuri excepționale, nerelevante.
Dacă considerăm anii '50 ca fiind Primul Război Mondial al Soldățeilor din Plastic, atunci, în mod categoric, Cel de-al Doilea Război Mondial s-a declanșat în anii `90, accesul la internet fiind fitilul acestei ofensive fără precedent. Fiecare comandant de oști a realizat că face parte dintr-o conflagrație mondială și, nu de puține ori, ceea ce considera ca fiind Armada Invencible s-a dovedit a fi un pumn de partizani prin comparație cu alte trupe „câtă frunză, câtă iarbă” (cantitativ și calitativ) etalate, ca o capră, de vecin. Ca orice conflict armat cu pedigree, luptele se dădeau pe mai multe fronturi, astfel a început un carnagiu între producătorii de trupeți, zeci de kamikaze (Imex, BMC , Play Along , Arms sau Italeri)au împresurat portavioanele ce credeau că monopolizează
Fac eforturi să nu discut despre Armata Română, intenționez să îi dedic un capitol separat din prisma faptului că sunt român, dar un teaser merită strecurat : „În timp ce marile puteri purtau lupte încrâncenate, cu tehnologie de ultimă generație, la noi se practica clasica schemă ardeți ogoarele, otrăviți fântânile, să apărăm nevoile și neamul”
Dar iar mă pierd în introduceri (am mai fost complimentat, cred, privind măiestria în construirea unui preludiu desăvârșit comparativ cu.., necomparativ) și ratez tema de azi:
Lone Star- Seria Harvey
Mici repere, mari reabilitări
Firma britanică fondată în 1922 se pare că avea codurile CAEN ale unei societăți românești înființate după Revoluție, așa se face că fabrica producea soldăței, cowboy dar și seturi de bucătărie. Iar în timpul Celui de-al Doilea Război Mondial (ăla pe bune) producția este oprită trecându-se la fabricarea de muniție (aici este important să ne cenzurăm ironiile și să mai citim, cu atenție, intro-ul : deci fabricarea din mase plastice înflorește după 1946).
Dar poate că le connaisseus deja s-a aricit, așa încât trebuie să declam faptul că cele afirmate se aplică firmei Crescent Toys, adică vehiculul A, care plecând din punctul X se va fi intersectat cu vehiculul Y (DCMT), plecat din punctul B, impact din care rezultă Lone Star. Dacă matematicile de clasa a II-a vă sunt străine, de câteva decenii, propun să trecem la cinefilie.
Combinațiile din lumea figurinelor englezești sunt un fel de Sclava Isaura mixat cu Dallas, dar nestăpânind prea bine fenomenul, mă văd nevoit să povestesc „Free Fire” (asta pentru fanii mei de peste hotare) că pentru băștinași sunt gata să narez „ Un film profund realist” – Dumitru Solomon
THE CRESCENT TOYS Co.Ltd este fondat de Henry G. Eagles și Arthur A. Schneider în anul 1922, zece ani mai târziu CT înglobează firma REKA iar în 1942 Henry G. Eagles moare, lăsând moștenirea pe mâinile celor doi fii : Harry Eagles și Ernest
„..acesta este împotriva căsătoriei lui Vasile cu Ana, fata lui Teodor, îl urăște pe Ion, tatăl lui Vasile, încă demult când..”
DIE CAST MACHINE TOOLS Ltd (adică vehiculul Y) a fost fondat în 1939, de Aubery Robert Mills, într-un garaj din Palmes Green (adică la nord de Londra aka punctul B).
„..ceea ce Gheorghe n-a putut să uite”
Începând cu anul 1945, Crescent Toys preia produse fabricate de DCMT, spre comercializare. Da, cred că am omis să spun, din cauză de sintagmă dubioasă, peste opera lui D.Solomon trebuie presărat nițel incest ca să existe o explicație plauzibilă pentru „Aceiași Mărie, cu altă pălărie”.
„intervine mătușa Mărioara, cumnata lui Teodor, care și ea, la rândul ei, suferise foarte mult în tinerețe”
Anul 1949 Crescent Toys își deschide o fabrică în Țara Galilor , în localitatea Cwmcarn, trecând de la consacratul zamac la plastic
„..dar pe care, bineînțeles, că Ana nu-l iubește, tocmai fiindcă vicepreședintele consiliului a dat întâietate construirii unui bufet modern, luminat cu neon”
Același 1949, Harry Eagles a rămâne la Londra și fondează "HARVEY" , manufactură bazată tot pe matrițele Crescent Toys
„...din cauză că Petru, avea lotca lui iar Teodor n-avea lotca lui, fiind mai sărac, tușa Mărioara..”
„..că tot nu poate rezolva problemele dintre cele două războaie, și pe Teodor să nu se mai opună căsătoriei dintre Vasile și Ana, și pe Costică să renunțe la..”
-Soldățelul din trupele ANZAC pare să facă parte din Marea Ofensivă 1955 – 1976 setul „WWII Australian Infantry” iar ștanța „ Harvey Series” ne arată că matrița aparținea companiei Harvey, înglobată de DCMT aflat în plin avânt economic și artistic-
Lone Star a avut un succes greu de egalat : replici de pistoale și puști, accesorii pentru trenulețe, figurine din aliaj și plastic sau celebra „Harvey Series” ce cuprindea soldăței din plastic cu tematică diversă și totul la niște tirajele extrem de generoase . Pentru soldățeii Harvey, marcajul de pe intradosul postamentului, ce include inclusiv un număr de identificare, dar și forma specifică a acestuia (postament hexagonal) face identificarea extrem de facilă.
-Străjerul face parte din setul „Knigts”, personaj al telenovelei unde „Leoncio Corea de Almeida” o seduce și înrobește pe carismatica Isaura (vezi ștanța postament).
Rog să se menționeze efortul și acuratețea în reconstituirea, ani și ani de studiu ACAD, PASCAL și Solitaire, acestei figurine-
„..când Școala Elementară v-a fi gata, aici v-a fi înscris copilul Anei și a lui Vasile, care, între timp, au făcut nunta la bufetul vechi..”
Până la urmă peștele cel mare înghite peștele mai mic, DCMT pe Crescent Toys și apendicele său Harvey, dar pescarul (personificarea Balanței contabile) începe momirea locului încă de prin anii `70, iar în 1983 îl mănâncă fript.
„Și cum vă spuneam, acțiunea se petrece într-un sat de pescari..”
Înainte de a trece la al doilea, și ultimul, capitol consider că se cere strecurat un mesaj subliminal
din el sper că ați rămas cu textul: Mă interesează informații (date tehnice, legende, amintiri etc.) și fotografii (cu drept de autor) legate de figurinele românești și figurinele „de Bușteni”. La fel de importante fiind informațiile (inclusiv vizuale) legate de piesele originale sau suspecte să fi fost master pentru soldățeii „românești”
Capitolul II – Mari reabilitări
Așa de prolifică a fost Steaua Singuratică încât există o suprasaturație a pieței chiar și în anul 2020, din Marea Migrație am vânat 14 Gnu (opt albe și șase
După o curățare temeinică, urmată de spălare și uscare, s-a întâmplat ca de obicei, în sensul că sub stratul de vopsea zăceau ascunse o grămadă de detalii. Numai că, de această dată, nu toate detaliile erau plăcute ochiului, pachetul incluzând bavuri și urme de aruncător date-n pârg.
Dar, așa cum cei pasionați de diorame feroviare nu sesizează unele aspecte nenaturale, nici eu, prin ochii copilăriei, n-am fost deranjat încât să iau măsuri coercitive.
Dar, așa cum cei pasionați de diorame feroviare nu sesizează unele aspecte nenaturale, nici eu, prin ochii copilăriei, n-am fost deranjat încât să iau măsuri coercitive.
Văzându-i vizibili jenați de goliciunea ce nu ascundea defectele sus numite, am purces la vopsire. Pictare la liber dar cu vopsele specializate (email Revell, acrilice Vallejo) zic asta că n-am mai pictat la soldăței din anul de grație 2004, când cuprins de euforie am utilizat ce se găsea prin ghiozdanele copiilor.
Pe data de 2 iulie 2020 s-a stins din viață inegalabilul Ennio Morricone, deși tardiv, aduc un omagiu celui care a fost tata lu` Spaghetti Western (mamă - Sergio Leone, fructul iubirii lor - Clint Eastwood). Incontestabil cinematografului îi datorăm faptul că ne lăsam înhămați cu cabluri electrice și ne rupeam genunchii în sutele de lupte cu soldățeii. În acordurile bine-cunoscute, distribuția din „Fortul Potcoava Veche”
Cei cu urechile ciulite au putut surprinde niște acorduri de la John Williams*
Rămânând în lumea filmului, doar fanii înfocați ai murăturilor Olafiene n-ar recunoaște secvența demnă de „Perfume: The Story of a Murderer”.
Sărim peste beneficiile soluției Triumf, detaliile fiind amintite în antet, așa că din viteza trenului aruncăm o privire la Băile termale de la Eforie Nord
Prin evoluția societății s-a reușit o uniformizare a omenirii, evident că ne referim strict la drepturi,
fiecare minoritate având obligația morală să-și păstreze identitatea.
Diverse identități
Da, este adevărat!
Da, am utilizat soluție de Future și tuș negru (în fapt, un substitut –Pledge beautify it) ca tribut adus stilului noir abordat de Greg Capullo.
Deja văzând , în acest galop de sănătate, cum se apropie linia de sosire, mă mobilizez să reintroduc mesajul cu subliminalu` care este
-mă interesează informații (date tehnice, legende, amintiri etc.) și fotografii (cu drept de autor) legate de figurinele românești și Bușteni. La fel de importante fiind informațiile (inclusiv vizuale) legate de piesele originale sau asemănătoare celor ce au servit ca master pentru soldățeii șoimilor și pionierilor patriei-
