Faceți căutări pe acest blog

Translate

luni, 30 decembrie 2019

Totul cu măsură


Asamblarea unui kit nu presupune prea multe cunoştinţe, eventual să conştientizăm faptul că superglue lipeşte temeinic pielea şi distruge ţesăturile. Odată ce începem să aducem modificări kitului, cu atât mai mult cu cât modificările presupun şi operaţiuni de scratchbuild, constatăm că sunt necesare unele cunoştinţe tehnice elementare dar şi oarece abilităţi (am ajuns să regret faptul că chiuleam sistematic la orele de atelier). Mergând pe ipoteza că nu sunt singurul antitalent din acest hobby şi luând în calcul că din tânăra generaţie doar cei autodidacţi pot să afle „unele chestii”, am dedus că sunt necesare unele articole care să dezbată lucruri elementare.

Datorită faptului că, indiferent de material, pentru a obţine un pătrat cu latura de 10 mm am nevoie de un material brut de minim 1 m2 (chestie de măsurare, trasare, tăiere, antrenament, posibil defect ocular, spirit analitic şi categoric mult talent). În cazul în care dimensiunile pătratului ce urmează să fie obţinut sunt rezultate pe baza măsurătorilor efectuate de mine, atunci necesarul minim este de două bucăţi a câte 1 m2 fiecare; având toate aceste coordonate este absolut normal, chiar obligatoriu, să fiu autorul unui articol pe tema măsurare şi trasare.

Măsurarea de lungime 

Cel mai simplu instrument de măsurare este rigla gradată, împărţită în centimetri şi milimetri. Pentru a măsura, de exemplu, cu rigla pe o coală de hârtie 10 centimetri, se fac două semne: în dreptul diviziunii 0 şi în dreptul diviziunii 10. Distanţa dintre cele două repere va fi de 10 centimetri.


Greşelile de măsurare pot să apară dacă cele două semne se fac în dreptul diviziunii 1 şi 10, dacă rigla nu este aşezată perpendicular pe marginea colii de hârtie, dacă marginea folosită ca reper nu este dreaptă sau linia nu este privită perpendicular, ci lateral.

Măsurarea cea mai precisă se obţine atunci când linia gradată nu se aşează cu partea lată pe foaia de hârtie ci când se aşează perpendicular cu muchia cu diviziuni în jos. În această poziţie a liniei, semnele de măsurare se pot face precis după diviziuni. Totodată, în cazul măsurării pe o placă, prin această metodă se poate verifica planeitatea suprafeţei (Metoda fantei de lumină). Muchia riglei este aşezată pe suprafaţă şi se priveşte spre lumină, dacă între riglă şi suprafaţă se vede o fantă de lumină înseamnă că piesa nu este rectilinie.


O altă metodă de măsurare (aşa numita metodă indirectă) presupune folosirea compasului, pe lângă situaţiile de măsurare a interiorului unei piese, metoda se dovedeşte utilă la măsurarea pe plan. Picioruşele compasului se fixează în punctele dintre care dorim să aflăm distanţa şi după aceea, fără a modifica deschiderea compasului, fixăm picioruşele sale pe linia gradată şi măsurăm distanţa. Deasemenea cu ajutorul compasului putând verifica mărimea mai multor piese ce trebuie să fie egale.


Prin măsurarea cu rigla putem afla şi diametrul pentru sârmele subţiri. Pe un creion rotund se înfăţoară strîns o bucată de sârmă şi la final se măsoară lăţimea tronsonului de spire. Valoarea obţinută se împarte la numărul de spire şi astfel aflăm diametrul sârmei (lăţime de 20mm compusă din 40 de spire, rezultă că diametrul sârmei utilizate este de 0,5 mm). De asemenea pentru circumferinţe (mai mari) se poate utiliza un fir. Se înconjoară circumferinţa cu firul, apoi acesta se întinde pe riglă şi se determină lungimea.


Cea mai bună riglă pentru trusa machetistului este rigla metalică, având în vedere că după măsurare şi trasare urmează tăierea. Un segment tăiat dintr-o ruletă de buzunar este la fel de utilă, datorită lăţimii reduse şi a uşurinţei în manipulare.

Fiind vorba de piese pentru machete, rigla uzuală ar trebui să aibe un maxim de 10-15 cm lungime şi obligatoriu un segment cu repere corespunzătoare jumătăţilor de milimetru. Totodată trebuie să ţinem cont că pentru măsurări de precizie este indicat ca rigla folosită la măsurarea reperelor să fie folosită şi la trasare, existând diferenţe între rigle. Diferenţele sunt date de clasa de precizie dar si de grosimea diferită a reperelor.

Trasarea 

Întotdeauna când dorim să decupăm sau să tăiem o bucată dintr-un material, acesta trebuie trasat. Trasarea corectă cât şi tăierea exact pe conturul trasat duc la obţinerea unei piese corecte. Ţinând cont de dimensiunile reduse ale pieselor ideal pentru trasare este creionul mecanic cu mine de 0,5 -0,7 mm. Folosirea creionului „normal” fiind justificată în cazul transpunerii de desene cu ajutorul hârtiei de indigo. Liniile drepte se trasează cu rigla aşezată pe muchie, când se trasează punctele extreme. După aceea se aşează rigla cu partea ei lată şi se unesc cele două repere. Rigla trebuie bine fixată bine, prin apăsare, iar creionul se apasă pe muchia riglei, trasarea făcându-se cu creionul ţinut aproape vertical.

Unghiurile ascuţite şi obtuze se trasează cu ajutorul raportorului. Cu rigla gradată se duce o linie dreaptă şi se marchează pe ea punctul de unde dorim să tragem o linie oblică, care să formeze unghiul. Raportorul se aşează astfel ca centrul muchiei sale inferioare să se afle ăn dreptul punctului marcat. Pe arcul superior al raportorului se fixează al doilea punct în dreptul diviziunii ce corespunde unghiului ce urmează să fie trasat. După aceea, se îndepărtează raportorul, iar între punctele trasate se trage o linie dreaptă de lungimea necesară, pentru trasarea liniilor curbe florarul este un instrument indispensabil. Evident măsurarea unghiurilor (pe piesă sau plan) se face tot cu raportorul.
 






Eu prefer ca înainte să mă apuc de trasat să mă asigur că am o margine tăiată la unghi de 90 de grade (ca punct de reper), pentru aceasta folosesc vinclu (echer dreptunghiular) chiar dacă asta presupune să mai pierd puţin din material. 

Tăierea 

În cazul în care tăierea urmează să se facă cu un cutter este indicat, ca în prealabil, să se facă zgârierea conturului piesei ce urmează să fie decupată. Prin zgâriere se evită scăparea lamei în afara traseului trasat, pentru această operaţiune se utilizează un zgârieci (obiect ascuţit de tipul sulă de cizmărie) ghidat de riglă aşa încât zgârierea să se producă exact pe linia de trasare. Tăierea propriu-zisă se face cu cutter-ul ghidat de rigla metalică (riglă metalică pentru a evita ciobirea muchiei cu lama de cutter), ca şi în cazul trasării sau zgârierii rigla trebuie fixată bine, prin apăsare, iar lama se apasă pe muchia riglei, tăierea făcându-se cu cutterul ţinut la un unghi de 20 -30 de grade faţă de suprafaţa pe care se execută tăierea. În cazul în care materialul este mai gros apăsarea trebuie să fie moderată aşa încât după 2-3 reveniri să se execute tăierea completă. Pentru protejarea lamei se recomandă ca tăierea să se execute pe un cutting map.

Eu am tăiat-o !

Bibliografie
Mîini îndemînatice – Ed.Tineretului 1955
Instrumente şi aparate de măsurare – Moga, Alexandru , Ed. Tehnică 1962

😜

sâmbătă, 28 decembrie 2019

The Human Division

Lucrarea a debutat cu GTK Boxer SgSanKfz dar care urmează să fie modificat destul de agresiv.
Urmează un scurt periplu fotografic pentru a ajunge la zi, ulterior am să tot intervin pe această pagină până la finalizarea lucrării. Pe curând.

























28.12.2019


Pentru șofer am apelat la kitul Vimpel - Russian Antiterrorist Unit, Zvezda 3598
Piesele necesare le-am mixat și completat cu Miliput.
 


30.12.2019

Destul cu odihna și îndoparea, ziua de doi este numai bună de machetit.
Construcția vehiculului a continuat cu partea posterioară și lateralele.




Apoi am extins zona de pilotaj și am amenajat interiorul.....
 

 




....... inclusiv vopsire









Am decis să decupez în plăcile blindajului frontal și astfel să ofer o oarecare vizibilitate 










Sper să fie suficient pentru a întrezări zona de comandă


02.01.2020

Vopsirea s-a extins până la șofer, după fixarea acestuia s-a fixat și sandvișul blindat.





Din diferite resturi de kit (Titanic 1/400 și Renault 1/16) am confecționat partea frontală a vehiculului.



05.01.2020
Pentru cupolă am utilizat o piesă de la Elicopterul de asalt MI-24V scara 1/24 din colecția D`Agostino





07.01.2020


În această incursiune mă ocup de Am 

Am adăugat o serie de accesorii și am început (și încheiat) cursa înarmării, un melaj din „Cutia cu maimuțe” și la final am metalizat dispozitivul 
 





Am fost curios cum o să arate pe propriile picioare 


Am confecționat o rampă (tot din kitul „Cutia cu maimuțe”) care sper să devină utilă în narațiunea viitoarei diorame 























Am adăugat o ultimă gamă de accesorii 


Am aplicat un strat metalizat pe post de grund și de omogenizator al privirii 

 



Am îndepărtat puținul patafix, aplicat cu rol de protecție și urmează conservarea până la deschiderea sezonului de vopsire



10.01.2020

În urma decupării blindajului au rezultat niște discuri nesatisfăcătoare așa încât a trebuit să găsesc soluții.
Pentru chepeng am apelat la jetoane, fiecare dintre acestea a primit câte două găuri în care am introdus sârmă de cupru. Un mic fragment decupat din komatex a fost înfipt în cele două sârme și după lipirea cu cianoacrilat s-au îndepărtat mustățile. 

Trapa de la comandant a fost umplută cu Milliput și dotată cu mâner și vizor.

Chepengurile  au fost ornate  și apoi vopsite.





Pentru restul echipajului am apelat tot la kitul Vimpel, cel puțin de la brâu în sus.


Datorită spațiului limitat a fost nevoie de Patul lui Procust (varianta cu eliminare surplus) și astfel vehiculul este deservit de un echipaj liliputan. 


În paralel s-a lucrat și la armamentul intergalactic.






14.01.2020

Am izolat diverse zone și apoi am preparat un portocaliu enamel Humbrol, din păcate foto arată o nuanță eronată.

Revin în curând!
18.01.2020
După uscarea vopselei am îndepărtat toate protecțiile de pe suprafețele metalice sau transparente. Am luat-o de la capăt cu izolarea diferitelor zone (cele pe care le doream să rămână metalice, transparente
sau..portocalii). 



Pentru început au fost: jante, capace, chepenguri și cupolă. Mascarea jantelor și a capacelor s-a făcut absolut la întâmplare deoarece nu-mi doream să existe un tipar.

Pentru restul am făcut fotografii detaliate așa încât (ulterior) să nu scape nici zonă nedecopertată. 

La finalul celei de-a doua runde de aspersare situația era cam dark 

Apoi am executat o repriză de polish dorind ca nuanța de negru să vireze spre ceva antracit 





Pentru cauciucuri am experimentat cu batoane de vopsele ulei, ulterior aplicând fond de ten (alt experiment spontan). Apropo, capacele s-au lipit pe jante. 



După pudrarea celor opt pneuri a devenit evident că există o diferență flagrantă între acestea și jante. 

Am tras mici tușe de culori optimiste (roșu, galben, verde etc.) și apoi am derulat un nou episod de protejare a zonelor vitroase, lucioase, tot acest efort fiind preludiul aplicării de lac mat. 


Imediat după uscarea lacului că partea posterioară a vehiculului a primit pudră din belșug. Așa de mulțumit am fost de rezultat încât operațiunea a cuprins tot vehiculul 


Cum totul mergea ca pe roate era absolut normal să trec la fixarea definitivă a trenului de rulare, montaj făcut pe uscat adică fără a necesita adeziv. 

Fixare scară, glob și rampele perforate 














Fixare ștergătoare și balamale 








Fixarea cupolei 


Închiderea părții posterioare prin aplicate panou cu rezervoare plus obturarea găurilor cu șurubele 

Fixare pereche rezervoare și zbir

Ziua de lucru se încheia cu o paradă


23.01.2020



Tunul a fost fixat și a început vopsirea echipajului






Ulterior s-au adăugat șase pedeștrii obținuți din mixaj Zvezda

Toți înarmați până-n dinți

Adăugare de accesorii și debutul etapei de vopsire






30.01.2020



A continuat etapa de vopsire însă a fost cu ceva peripeții, în sensul că s-a făcut ceva reacție chimică sau datorită depășirii termenului de valabilitate .... cert este că „hainele” echipajului au rămas jilave și după 48 de ore.

Într-un final întreaga echipă a suferit o exfoliere temeinică, după revopsire echipajul vehiculului a fost consemnat la bordul acestuia (cu cianoacrilat).




Pastelul a cuprins toată suflarea dioramei :






În paralel „am pus ceva paie pe foc” și este destul de probabil ca „talentul” să lovească și lateralele vehiculului (am inițiat sondaj pe această temă).

Adică este posibil ca pe viitor să arate cam așa :

Până una-alta am început operațiunile de terraformare deci NU PIERDEȚI episoadele din viitor viitoare !
11.02.2020


Așa cum ziceam într-unul din episoadele anterioare, pentru rezolvarea dilemelor legate de „joaca cu focul” am inițiat un sondaj ...scorul a fost destul de strâns, adică unii ziceau că era mai bine fără nici măcar o scânteie iar alții își doreau suplimentarea (dar cu măsură).
Prin urmare vehiculul suplimentat cu două focare se consideră ca fiind finalizat.

A continuat lucrul la bază dar și confecționarea de oarece vegetație extraterestră.
 

 
Pe baza vopsită cu acrilic galben am intervenit cu aracet + acrilic+șervețel
Ulterior am aspersat email galben (spray), am aplicat urmele lăsate de vehicul adică am lipit două fâșii de scotch pentru zugrăveli. Am aplicat lac „crăpăcios” și apoi acrilic sângeriu.
După un timp suprafața a crăpat, după un alt timp s-a uscat, după cu totul alt timp am îndepărtat scotchul de hârtie și n-a trecut mult 😏 până la aplicarea prafurilor.

A urmat rutina clasică: fixarea vehicul în peisaj (două bolduri fixate atât în pneuri cât și în polistiren).


S-a fixat rampa, s-au fixat animalele de companie („Câini războiului” – Light Warg Orcs ALL72009 1/72 Dark Alliance) dar și luptătorii intergalactici.











ASTFEL, AZI 01.03.2020 ORELE 14:22 ORA ROMÂNIEI
ADICĂ EXACT DE MĂRȚIȘOR
EPOPEEA INTITULATĂ
THE HUMAN DIVISION
S-A ÎNCHEIAT



👊👽 = 💥

P.S. Mai trebuie să confecționez o etichetă