Lone Star - Harvey Series

Utilizarea formulei „soldăței” sau „omuleți” poate descreți fruntea unui bărbat într-un mod în care „bere” sau „meci ” n-au să izbutească niciodată, este părerea mea și alor mei. Dacă nu rezonezi măcar în proporție de 50% („bere și soldăței”) dă-i cu skip

    În general „Soldățel” înseamnă figurină miniaturală, dar termenul este mai specific desemnând omuleții de jucărie ce reprezintă personal militar din toate epocile însă, conform convenției, include cavaleri, cowboy, indieni sau alte specimene puse pe scandal. Aceste piese variază de la simple jucării, la modele detaliate iar după un anumit grad de detaliere și realism, „soldățel” năpârlește transformându-se în „figurină”. Astfel,pentru lumea omuleților, figurina este ca un fluturele ce privește de sus (de preferat, din vitrină)la veteranul din tranșeele mochetei , dar când vine vorba de anduranță.....Tot aici trebuie spus că omuleții de dimensiuni mai mari, cum ar fi personajele Marvel sau Action Man, chiar dacă au uniforme militare, nu sunt considerați „soldăței”. Ca să recapitulăm : 

• Omulețul este sinonim cu Soldățel;
• Omulețul ar putea să fie Figurină dar nu este ca să poată să fie doar Soldățel;
• Figurina are personalitate multiplă, dar nu-i Omuleț ;
• Omulețul mai mare, nu mai este Omuleț, este Ken.

    Deja din această încercare de taxonomizare realizez că n-are cum să fie bine, oamenii serioși vor fi îngrețoșați de puerilitatea subiectului iar partizanii vor folosi fierul încins sau pana durerii, adică mă văd așa un Sven Hassel (asta ca să asigur și suplimentul de huidueli).

    Este un lucru arhicunoscut că figurinele își duceau traiul de zi cu zi în Iron Age (tablă, fontă, sau plumb), primii soldăței din plastic au apărut la americani, în 1937. Față de americanii de la Beton (Beton fiind acronimul de la Bergen Toys Novelty Co), englezii s-au mișcat mult mai încet, cu Airfix în avangardă, soldăței de plastic au pus piciorul, pe bătrânul continent, abia în 1946.

    Desantul , ce părea inițial fără mare impact, înregistrează o victorie categorică la începutul anilor `50, odată cu dezvoltarea producției de mase plastice, preocuparea crescută pentru mediul înconjurător dar și creșterea costurilor de producție în industria metalurgică. Apropo, îmi este greu să ignor premoniția avută de Hans Christian Andersen încă din anul 1838.

    Și dacă tot suntem la Any ani, anul de grație 1966, marchează un reper important în istoria figurinelor de jucărie, când, pe fondul studiilor internaționale privind nocivitatea plumbului, se interzice fabricarea jucăriilor ce conțin Pb.

    Îmi place să cred că figurinele Britains Deetail, prin postamentul metalic, sunt un „remember me”, de altfel sunt așa inflatuat infatuat încât nu pot să nu mă gândesc, cu voce tare, la viitor:

- Dacă lumea figurinelor a evoluat înlocuind plumbul cu plasticul, înseamnă că urmează o nouă stabilizare, nocivitatea plasticului nemaiputând fi tăgăduită . Adică o să fim nevoiți să ne aruncăm averea pe fereastră, sau mai grav, să o denaturăm prin proceduri costisitoare?

    La începutul anilor '70 ofensiva soldățeilor de plastic ajunsese la cote maxime dar curentul „Flower power” a modificat percepția adulților și puștimea a avut restricție la jucăriile militare. Să nu ne grăbim cu emoticoane plânse, copii din occident aveau alternative cu duiumul : figurine inspirate de filme science fiction și fantasy, plus apariția noului Supererou : Tata lu` Pac-Man. Asta în timp ce la noi, rula „Fifty Shades Of Grey” (și nu mă refer la film)

    Un oarecare declin (retragere strategică) avea să afecteze contingentul `70-`80, micile excepții încercând zadarnic să iasă din încercuire (cu referire la regimentele din cositor, antimoniu sau staniu aruncate în luptă de marii retailers, la prețuri pentru colecționari). Soldățeii înregistrau pierderi masive, la figurat, prin faptul că întăririle zăceau prin magazine dar și direct deoarece generalii benchetuiau prin facultate iar mamele făceau curățenie, umplând ghenele sau brațele copiilor de pe stradă. În America, când comandații de oști au revenit din lunga permisie, încercarea de refacere a regimentelor a fost ca o gură de oxigen pentru puținele companii care se încăpățânaseră să reziste pe piață.

    Cumva, sfârșitul anilor `80 aduce o relansare a ofensivei, firmele americane pornind o Arms race campanie de „recasturi” iar firmele europene ( Preiser, Starlux, Dulcop, Charbens, Cherilea, Jean Hoefler, Matchbox, Airfix, Jecsan, Reamsa....parcă mai știam) renăscând cu fiecare livrare făcută peste ocean.

    În ciuda interesului crescut perceput de comercianți ( dovadă fiind și faptul că firma Accurate s-a înființat în 1988), beneficiarii nu erau conștienți de apartenența lor la un grup bine conturat (fie că vorbim de colecționari adulți, fie luăm în calcul puștimea). Fiecare „căpitan” prețuind și mărindu-și oastea se considera un caz unic, întâmplătoarele interacțiuni fiind cazuri excepționale, nerelevante.

    Dacă considerăm anii '50 ca fiind Primul Război Mondial al Soldățeilor din Plastic, atunci, în mod categoric, Cel de-al Doilea Război Mondial s-a declanșat în anii `90, accesul la internet fiind fitilul acestei ofensive fără precedent. Fiecare comandant de oști a realizat că face parte dintr-o conflagrație mondială și, nu de puține ori, ceea ce considera ca fiind Armada Invencible s-a dovedit a fi un pumn de partizani prin comparație cu alte trupe „câtă frunză, câtă iarbă” (cantitativ și calitativ) etalate, ca o capră, de vecin. Ca orice conflict armat cu pedigree, luptele se dădeau pe mai multe fronturi, astfel a început un carnagiu între producătorii de trupeți, zeci de kamikaze (Imex, BMC , Play Along , Arms sau Italeri)au împresurat portavioanele ce credeau că monopolizează oceanul piața. Alt front este cel deschis de ofensiva „Soldățeilor metalici”, pe un altul vopseaua lucioasă tradițională este spulberată de BadAss –vopsea mată, în alt colț (căci se știe că-i plat-pătrat) Debarcarea Armatei de clone, la capătul opus T.A.P.S.P. (trufașa armată pictată la Sankt Petesburg) înfingea steagul în teritorii virgine.

    Fac eforturi să nu discut despre Armata Română, intenționez să îi dedic un capitol separat din prisma faptului că sunt român, dar un teaser merită strecurat : „În timp ce marile puteri purtau lupte încrâncenate, cu tehnologie de ultimă generație, la noi se practica clasica schemă ardeți ogoarele, otrăviți fântânile, să apărăm nevoile și neamul”

    Dar iar mă pierd în introduceri (am mai fost complimentat, cred, privind măiestria în construirea unui preludiu desăvârșit comparativ cu.., necomparativ) și ratez tema de azi:

Lone Star- Seria Harvey 

Mici repere, mari reabilitări 

    Firma britanică fondată în 1922 se pare că avea codurile CAEN ale unei societăți românești înființate după Revoluție, așa se face că fabrica producea soldăței, cowboy dar și seturi de bucătărie. Iar în timpul Celui de-al Doilea Război Mondial (ăla pe bune) producția este oprită trecându-se la fabricarea de muniție (aici este important să ne cenzurăm ironiile și să mai citim, cu atenție, intro-ul : deci fabricarea din mase plastice înflorește după 1946).

    Dar poate că le connaisseus deja s-a aricit, așa încât trebuie să declam faptul că cele afirmate se aplică firmei Crescent Toys, adică vehiculul A, care plecând din punctul X se va fi intersectat cu vehiculul Y (DCMT), plecat din punctul B, impact din care rezultă Lone Star. Dacă matematicile de clasa a II-a vă sunt străine, de câteva decenii, propun să trecem la cinefilie.

    Combinațiile din lumea figurinelor englezești sunt un fel de Sclava Isaura mixat cu Dallas, dar nestăpânind prea bine fenomenul, mă văd nevoit să povestesc „Free Fire” (asta pentru fanii mei de peste hotare) că pentru băștinași sunt gata să narez „ Un film profund realist” – Dumitru Solomon

    THE CRESCENT TOYS Co.Ltd este fondat de Henry G. Eagles și Arthur A. Schneider în anul 1922, zece ani mai târziu CT înglobează firma REKA iar în 1942 Henry G. Eagles moare, lăsând moștenirea pe mâinile celor doi fii : Harry Eagles și Ernest Maftei Eagles

„..acesta este împotriva căsătoriei lui Vasile cu Ana, fata lui Teodor, îl urăște pe Ion, tatăl lui Vasile, încă demult când..” 

    DIE CAST MACHINE TOOLS Ltd (adică vehiculul Y) a fost fondat în 1939, de Aubery Robert Mills, într-un garaj din Palmes Green (adică la nord de Londra aka punctul B).

„..ceea ce Gheorghe n-a putut să uite” 

    Începând cu anul 1945, Crescent Toys preia produse fabricate de DCMT, spre comercializare. Da, cred că am omis să spun, din cauză de sintagmă dubioasă, peste opera lui D.Solomon trebuie presărat nițel incest ca să existe o explicație plauzibilă pentru „Aceiași Mărie, cu altă pălărie”.

„intervine mătușa Mărioara, cumnata lui Teodor, care și ea, la rândul ei, suferise foarte mult în tinerețe” 

    Anul 1949 Crescent Toys își deschide o fabrică în Țara Galilor , în localitatea Cwmcarn, trecând de la consacratul zamac la plastic 

„..dar pe care, bineînțeles, că Ana nu-l iubește, tocmai fiindcă vicepreședintele consiliului a dat întâietate construirii unui bufet modern, luminat cu neon” 

    Același 1949, Harry Eagles a rămâne la Londra și fondează "HARVEY" , manufactură bazată tot pe matrițele Crescent Toys

„...din cauză că Petru, avea lotca lui iar Teodor n-avea lotca lui, fiind mai sărac, tușa Mărioara..” 

https://alexiehobby.blogspot.com/2019/09/lone-star-parasutisti-54-mm.html

    Tot anul 1949, DCMT , pe fondul unui apetit crescut al clientelei pentru tot ce ține de Vestul Sălbatic, înființează Lone Star Products Ltd. un nume de scenă menit să deschidă și drumul spre occident.

„..că tot nu poate rezolva problemele dintre cele două războaie, și pe Teodor să nu se mai opună căsătoriei dintre Vasile și Ana, și pe Costică să renunțe la..” 

-Soldățelul din trupele ANZAC pare să facă parte din Marea Ofensivă 1955 – 1976 setul „WWII Australian Infantry” iar ștanța „ Harvey Series” ne arată că matrița aparținea companiei Harvey, înglobată de DCMT aflat în plin avânt economic și artistic-

    Lone Star a avut un succes greu de egalat : replici de pistoale și puști, accesorii pentru trenulețe, figurine din aliaj și plastic sau celebra „Harvey Series” ce cuprindea soldăței din plastic cu tematică diversă și totul la niște tirajele extrem de generoase . Pentru soldățeii Harvey, marcajul de pe intradosul postamentului, ce include inclusiv un număr de identificare, dar și forma specifică a acestuia (postament hexagonal) face identificarea extrem de facilă. 

-Străjerul face parte din setul „Knigts”, personaj al telenovelei unde „Leoncio Corea de Almeida” o seduce și înrobește pe carismatica Isaura (vezi ștanța postament). 

 Rog să se menționeze efortul și acuratețea în reconstituirea, ani și ani de studiu ACAD, PASCAL și Solitaire, acestei figurine-

„..când Școala Elementară v-a fi gata, aici v-a fi înscris copilul Anei și a lui Vasile, care, între timp, au făcut nunta la bufetul vechi..” 

    Până la urmă peștele cel mare înghite peștele mai mic, DCMT pe Crescent Toys și apendicele său Harvey, dar pescarul (personificarea Balanței contabile) începe momirea locului încă de prin anii `70, iar în 1983 îl mănâncă fript.

„Și cum vă spuneam, acțiunea se petrece într-un sat de pescari..” 

Înainte de a trece la al doilea, și ultimul, capitol consider că se cere strecurat un mesaj subliminal

din el sper că ați rămas cu textul: 

Mă interesează informații (date tehnice, legende, amintiri etc.) și fotografii (cu drept de autor) legate de figurinele românești și figurinele „de Bușteni”. La fel de importante fiind informațiile (inclusiv vizuale) legate de piesele originale sau suspecte să fi fost master pentru soldățeii  „românești”

Capitolul II – Mari reabilitări 

    Așa de prolifică a fost Steaua Singuratică încât există o suprasaturație a pieței chiar și în anul 2020, din Marea Migrație am vânat 14 Gnu (opt albe și șase saci în roșii) și dacă tot s-au nimerit să pice două dubluri trebuia să fac cumva să le deosebesc.

   După o curățare temeinică, urmată de spălare și uscare, s-a întâmplat ca de obicei, în sensul că sub stratul de vopsea zăceau ascunse o grămadă de detalii. Numai că, de această dată, nu toate detaliile erau plăcute ochiului, pachetul incluzând bavuri și urme de aruncător date-n pârg.

    Dar, așa cum cei pasionați de diorame feroviare nu sesizează unele aspecte nenaturale, nici eu, prin ochii copilăriei, n-am fost deranjat încât să iau măsuri coercitive. 

    Văzându-i vizibili jenați de goliciunea ce nu ascundea defectele sus numite, am purces la vopsire.    Pictare la liber dar cu vopsele specializate (email Revell, acrilice Vallejo) zic asta că n-am mai pictat la soldăței din anul de grație 2004, când cuprins de euforie am utilizat ce se găsea prin ghiozdanele copiilor. 

    La final am efectuat o spălare (cu sensul „o murdărire”) cu un maro Glass Color (Hobby Line), ca alternativă la vechiul- demult- consumatul Tabacco (Marabu). 

    Pe data de 2 iulie 2020 s-a stins din viață inegalabilul Ennio Morricone, deși tardiv, aduc un omagiu celui care a fost tata lu` Spaghetti Western (mamă - Sergio Leone, fructul iubirii lor - Clint Eastwood). Incontestabil cinematografului îi datorăm faptul că ne lăsam înhămați cu cabluri electrice și ne rupeam genunchii în sutele de lupte cu soldățeii. În acordurile bine-cunoscute, distribuția din „Fortul Potcoava Veche”

Cei cu urechile ciulite au putut surprinde niște acorduri de la John Williams* 

    Rămânând în lumea filmului, doar fanii înfocați ai murăturilor Olafiene n-ar recunoaște secvența demnă de „Perfume: The Story of a Murderer”. 

Sărim peste beneficiile soluției Triumf, detaliile fiind amintite în antet, așa că din viteza trenului aruncăm o privire la Băile termale de la Eforie Nord

Prin evoluția societății s-a reușit o uniformizare a omenirii, evident că ne referim strict la drepturi, 

fiecare minoritate având obligația morală să-și păstreze identitatea. 

Diverse identități 

    Deși am fost implicat în tranzacționarea de Pif-uri, Rahane & Co și nu m-am omorât niciodată după episoadele Teddy Ted (martor îmi este Dr. Justice, că nu lipsa culorii era motivul), acum frunzăresc cu plăcere cam orice îmi pică-n mână. Sper că posteritatea o să aprecieze subtilitatea jocului de cuvinte, intraductibil și tabu „frunzăresc..orice îmi pică-n mână”. Revenind la benzile desenate, sunt tentat să-mi manifest frustrarea datorată sistării lu` Walking Dead ediția Ro, dar îmi păstrez părerile pentru mine, însă vreau să confirm teoriile specialiștilor: 

Da, este adevărat! 

    Da, am utilizat soluție de Future și tuș negru (în fapt, un substitut –Pledge beautify it) ca tribut adus stilului noir abordat de Greg Capullo.

    Deja văzând , în acest galop de sănătate, cum se apropie linia de sosire, mă mobilizez să reintroduc mesajul cu subliminalu` care este 

-mă interesează informații (date tehnice, legende, amintiri etc.) și fotografii (cu drept de autor) legate de figurinele românești și Bușteni. La fel de importante fiind informațiile (inclusiv vizuale) legate de piesele originale sau asemănătoare celor ce au servit ca master pentru soldățeii șoimilor și pionierilor patriei- 

Ferma

Am realizat că durează foarte mult până strâng oarece informații pentru a posta un subiect (valabil și pentru blogul cu colecții) așa că începând de azi am să postez urmând să intervin cu amănunte pe măsură ce (poate) apar.

În copilărie „Cei Șapte Samurai” m-a frustrat maxim, pur și simplu nu înțelegeam de ce să moară niște bravi războinici pentru un bold de orez. 

În adolescență tot n-am înțeles care-i treaba cu țăranii ăia, cu atât mai mult cu cât democrația a arătat că „războinicii” sunt votați susținuți de țărani.

Acum îmi fac cumpărăturile la Cora...

Din lotul extins dedicat vieții la țară, ne dăm pe brazdă cu trioul de la Crescent Toy Co Ltd.

Se poate observa că masculii sunt de un bleu mamaia ar tăntica este mai concentrată. 

Cam durduliu pentru o sperietoare de ciori, poate să fie un purtător de roabă sau doar un latifundiar care-și taie unghiile. Cu o pălărie cam mică pentru ai proteja obrăjorii de soarele-n de amiaz, cămeșa sumetecată ca pentru un safari pe tarla, vestă încheiată regulamentar și o eșarfă demnă de Hells Angels. Astea pentru „de la brâu în sus”, pentru „în jos” : pantaloni băgați bine în carâmbul cizmelor de cauciuc.

Cel de-al doilea pretendent la Cava D`Oro este mai slab parcă se vede o mustăcioră sub nasul borcănat. O bască de tractorist îl autorizează să mânuiască furca cu doi dinți, iar puloverul tras peste cămașă îl propulsează în Top Ten „Floarea din grădină”, pantaloni slim băgați în cizmele cu manșete întoarse.

Ref F ...nu știu de la ce poa` să fie

Prințesa  „Fă!” n-are baticul regulamentar dar compensează cu un șorț înflorat ;)

Bluză tricotată cu mânecă scurtă asortată cu o coafură bob `43

Fustă cloche care se îmbină armonios cu cizmele de cauciuc și gâsca subnutrită, ca să nu amintesc de găleata aka căldarea smălțuită. 

Momentan cam atât despre cei trei ștrumfi, predau legătura ...

... de leuștean

Deci ștanța este pe trei rânduri, încadrate de o ramă generoasă.

CRESCENT TOY Co Ltd

Ref F15 (sau 13, sau 16)

MADE IN ENGLAND

Ce este agricultura fără oleacă de fertilizare, niscaiva NO3 sau măcar îngrășământ foliar ?

Se poate observa că vopsirea s-a făcut la repezeală deoarece campania era în toi dar nu pot să nu apreciez calitatea acestei vopsele. 

Așa cum este cu halat alb putem oricând să-l detașam la departamentul zoo, oricum să reținem sistemul de prindere („moș-babă”) că o să mai apară un flăcău cu o babă pe el.

 BRITAINS

MADE IN ENGLAND

 1986 (precedat de C-ul copyright)

Din câte îmi amintesc, am citit că anul 1986 a fost anul când afacerea a ajuns pe mâinile Dobson Park Industries Ltd iar produsele ulterioare au fost rebrenduite ca BRITAINS PETITE Ltd.

Dar care-i treaba cu furajele pline de antibiotice și hormoni ? Care-i treaba cu MPA-ul ? De ce toată lumea preferă „ceafa de porc” deși acolo se fac 99% din injecții ?  

MPA adică Ministerul Prosperității Animale, nu MPA adică Medroxyprogesteron acetat....că tot zicem de Dorel că-i zootehnist.

Să aruncăm un ochi și pe echipajul HERALD

Băiatul pare să fi fost inspirat de Ernest Hemingway: fedora, mustață și pipă. 

Cămașă, vestă și eșarfă. Tot din setul „la patru ace” pantalonul cambrat, cizmele de calitate, pușca de vânătoare și toiagul (aici în varianta „telescopică”). Prin cercetare cromato-arheologice identificăm o cărniță „pui de vrabie”, părul și mustața „pana corbului”, cămașa albă, eșarfa verzuie și pantalonul bleu jandarm.

Cam așa ar arăta reclama la Vodafone Uk ;) 

Ghiță Ciobanul aka Edward the shepherd are cărnița de bebeluș, fetrul pălăriei de culoare albastru deschis (RLM 76) iar mustață și țăcălia sunt negre. Costumul de tweed pare să fie de culoare naturală (maroniu ca plasticul) cu sacoul aruncat peste cămeșa albă scrobită, dinaintea-i protejată cu un șorț crem iar picioarele de încălțări negre. Pieptul îi este străbătut în diagonală de o curea neagră, cureaua desagei ce-i acoperă fesa stângă și din ea (din geantă, evident) ițindu-se o chestie verde posibil o gamelă că doar n-o fi Roquefort.

În mâna dreaptă ține un toiag pastoral cu o cârjă destul de modestă, dintotdeauna m-am gândit din ce copac își procură aceste bețe demne de Montagne Russe, că altfel era deznodământul din Miorița dacă colegii nu aveau ditai ghiogele. În fine, cu mâna stângă ciobanul „ia mielul în brațe”. Dacă privim în ochii lui (a lu` Mielu) par`că-par`că are un aer de extraterestru. 

Nu ?

Sigla HERALD (adică Crainicul ce suflă în trompetă, leit mușchetar cu panașul și „sleeveless coats-ul” în vânt) încadrată de inscripția dispusă circular : MADE IN ENGLAND. Iar pe laterale seria produsului  15 54 respectiv RD.DES.No. 882509  Toată înscripția fiind dispusă în concavitatea postamentului, concavitate creeată de o margine generoasă.

Un rozaliu pornit și el la vânătoare dar cu calibrul de 1:72, inscripționat HONG KONG nu avea cum să nu participe la această campanie agricolă.

Mi-am permis să creez o fotografie de familie, spar să nu fie foarte departe de realitatea BRITAINS.

Individul cu atitudine de gigolo trebuia să care-n spate un ditamai sacul dar fiind o piesă detașabilă exact asta a făcut. Cu noua postură este numai bun de jefuit imediat ce iese din casă, căci acolo atitudinea pare „Da` mai lăsați-mă că m-ați înnebunit de cap!” ... „Ies la bere!” 

Frizura aplicată neglijent de vopsitor nu pare să-i știrbească din atitudinea de cocoșel, de altfel vopsitorul compensează aplicând gulerul generos pe ceafă ..așa cum poartă băieții. Cămașă orange suflecată și jeanși regular fit, asortați la năsucul albastru de Voroneț.  Încălțările de culoare neagră calcă pe postamentul vopsit în verde.

C-ul copyrigh urmat de textul BRITAINS LTD 1972

Iar pe rândul doi : MADE IN ENGLAND

.... 1972...deci tipul ăsta cu sânge albastu îi leat cu mine

Deși bavura grosolană care-i desparte fața-n două nu-l recomandă ca fiind un BRITAINS get-beget, m-am bazat pe cămașa portocalie și atitudinea palmelor tip Lego făcute, parcă, pentru cărat sacii. Acu` dacă-i adoptat din China sau coloniile coroanei, nu cred să fie mare problemă. 

Cumva tanti este atipică pentru viața la țară, adică fără broboadă și fără fotă ba chiar cu un mini de finele lu` 60. Oricum trebuie să am oarece probleme deoarece gându-mi fuge la Cathy (dacă nu știi cămașa albastră purtată de Jacqueline Bisset  consider că pierdem timpul). Deși pare că s-a tuns în coșul de nuiele, sunt sigur că misiunea fetei este să hrănească orătăniile. 

C-ul copyrigh urmat de textul BRITAINS LTD 1971

Iar pe rândul doi :  ENGLAND

 

O altă familie din mediu rural ne apare pe uliță, tot din neamul HERALD. Chiar putem spune că este vorba de aceiași familie dar modelată de timpul scurs și birtul din capul satului. 

Traiul în Las Fierbinți își pune amprenta fără doar și poate, votanta PSD a renunțat la rochia mini (de fapt din 2-3 și-a croit această minunăție), șorțul cândva alb desăvârșește ținuta agreată de babele din sat. Discretul ruj (de fapt tocmai a gustat din tulburel) nu poate să ascundă calviția provocată de la frecarea cu burta vacii. Vacă spre care se îndreptă cu găleata zincată purtată la subsoara aburindă :@

Îl mai știți pe gigolo ? El sigur nu și-l amintește (decât din fotografia de la nuntă agățată în camera mare, deasupra lu` Carpeta cu căprioarele la izvor). Adio cocoș dar cocoșat de muncă, a căpătat automatismul sacului (vezi Chaplin în „Modern Times”) și noroc că are cămașa suflecată și nu se vede că-i rupt în coate.

BRITAINS LTD

sigla Herald și MADE IN ENGLAND (pe alte două rânduri).

respectiv

sigla HERALD încadrată de textul dispus pe margine MADE IN ENGLAND, iar seria dispusă lateral, de o parte și de alta a trompetistului, 15 55

Cât despre băiat ...plecat AFARĂ

Și apropo de falia dintre generații, de țeluri și eroi:

Dar ce s-ar alege de agricultura din UK dacă n-ar fi mâna de lucru ieftină oferită cu generozitate de emigranți ?

Postura pusă pe treabă, angajatorul poate să monteze :  sapă, furcă, raz, mop, lopată etc. Vopsire manuală evidentă, roz „vărsat de vânt” pentru piele, „verde știrb” pentru tricou și gri „șobolan din vestiar” pentru nădragi. Postamentul vrea să spună, utilizând cimilituri și metafore că : „situația nu-i roz...e ...albastră!”

Aici autorul picturii a utilizat mult alb, nu din dorința de a mulțumi cadrelor sanitare (laitmotivul acestor zile intra/post Covid -19) ci din dorința de a sublinia că munca emigrantului este eficientă dacă-i pe blank .

Broboadă, rochie cu mâneci scurte, șorț, cizme și găletușa cu porumb - rețeta succesului.

Imitație sau sucursale din Asia ?  Pentru astfel de răspunsuri să vedem ce informații mai apar  despre  „BRITAINS - Istoria unui imperiu din plumb și plastic” ;)

Aici este un ultim capitol în care sunt sigur că am forțat puțin aptitudinile personajelor, bunăoară respectivul pare  mai degrabă ceva personaj din Les Miserables sau măcar Moby Dick decât „Quaker prășind” . Totuși sunt convins (până la proba contrarie) că a avut un postament BRITAINS sau BRITAINS DEETAIL, bazându-mă pe calitatea figurinei și a vopselei dar și pe „baba” din rotula stângă (așa cum aminteam cu ocazia zootehnistului din antetul paginii). Oricum sunt sigur că nu-i vorba de lopată/furcă sau altele asemănătoare deoarece „mânuța Lego” este mult prea generoasă.

Aici există certitudinea că este un supus al Majestății Sale însă în lipsa capului și a „tacului” apartenența la domeniul agro-zootehnic este un risc asumat. În ciuda aspectului îngrijit i-am trimis în mijlocul tarlalei bazându-mă pe existența cizmelor ce nu par nici Guidi dar nici de călărie.

Oare Față-Palidă are ceva reclamații ?

Un țăran mergea cu căruța pe mijlocul drumului, un câine tot încerca să-l depășească.

La un moment dat câinele spune:

- Bre țărane, mergi mai pe dreapta că nu-i moșia ta!

- Doamne, în viața me` n-am auzit câne vorbind, zice țăranul.

- Nici eu, zice calul.