Persu 0.22

 De ce n-are ursul elicopterul coadă ?

Ca materie primă : Academy, MiniArt, Meng și multe alte resturi de pe lângă casa omului.

Propulsia antigravitațională este direct de la un Mig 15 (1/48 ca și Apache), venită să compenseze alte mijloace ecologice de deplasare în spațiu-timp

 

O privire ageră poate observa un pilot sau ceva rege renegat, cocoțat la etaj (un sofer rus dintr-un kit MiniArt) dar poate desluși, totodată, privirea de vițel la poarta nouă a fochistului (aka un Italeri cu veleități de fotomodel ..de vitrină) aflat după hubloul cu dioptrii.

Pentru acest rol, rusul își schimbă capul dar năravul ba, primește apărători de glezne și genunchi (că în spațiu se practică faultul), niște tije protejează suplimentar cervicala și multitudinea de găuri anticipează multitudinea de accesorii.

Dar să revenim la vehiculul Persu 0.22 (botezat astfel in memoriam ing.Aurel Persu 1890 - 1977, de admirat veleitățile acestui om născut în locul nepotrivit).

 Diferite piese din kitul Apache, de trei ori pe atât piese din „Cutia cu Maimuțe” și ulterior pentru o oarecare armonizare un strat de metalic. Asta pe lângă faptul că (doar de vede și cu ochiul liber) propulsia Mig s-a fixat pe poziție și întreg eșafodul s-a ranforsat cu o tijă metalică înfiptă intim în străfundul navei.

Peste toate acestea s-a introdus și o cabină de elicopter, altul decât eroul inițial, este vorba de MI-24V scara 1/8 din revistă (primul număr a a costat cam 5 lei și cred că am cumpărat 4-5 ca material pentru diferite  proiecte ).

Vopsire și înmatriculare

Cu un drum ne reîntoarcem la chilot pilot, acesta primește camuflajul tricolor al Trupelor Intergalactice Române banalul dar patrioticul RGA. Acceleratorul de gânduri (vezi dozele de bere) cu rolul de a cyborg-iza umanoidul aflat la manșă și centura natigravitațională sunt doar câteva din accesoriile pilotului de Persu 0.22

Evident că totul trebuie bine etanșeizat, precum refrenul lui Chilian

Pentru a susține aceast falus zburătoriu era nevoie de o bază bine așezată aka bază bazată așa încât am optat pentru un bloc de marmură (vezi suport cupe/trofee), nu mică mi-a fost mirarea când am constatat faptul că marmura de Carrara este în fapt rășină de Popești-Leordeni cu ceva peliculă imitație de negru/alb. După cum se poate vedea m-am pus cu ...ciocanul pe ea și apoi cu pastă de structură am modelat un ...mamă ce rime îmi vin în cap de ...sol ostil spațial 

care ulterior a virat în movuliu

Din unirea lui Miniart cu Meng,

a rezultat cel de-al treilea personaj al telenovelei interplanetare „Cocoșatul Zburător”.

Ulterior acesta a fost fixat pe poziție, s-a atașat eticheta și s-a gătat lucrarea, PAM-PAM !

La Strunga două mame aka Gafa lui Dorel

O primă incursiune în spectrul 28 mm, Warhammer 40.000

Profit de ocazie să dezvălui faptul că vopseaua Citadel s-a dovedit „Die Hard” lichidul de frână, soluția Triumf fiind ineficiente, ulterior am primit confirmarea (practică) : alcoolul izopropilic este jupân aici.

Acest bătrân vehicul a fost curățat parțial (băi repetate cu lichid de frână) și apoi completat cu un card de la ceva aparat de analiză biochimică a sângelui 😨

Pe vechea caroserie s-au atașat diverse accesorii, miezul din franzelă fiind reprezentat de discul pentru tăiere confecționat dintr-o surpiză de croissante din anii 2010

După epuizarea accesorizării a urmat metalizarea și ulterior aplicarea vopselei galbene, ulterior portocalii

Evident că pentru personajele umanoide, infanteriștii au fost primii și unicii voluntari, sacrilegiul Warhammer a debutat prin mixarea figurinelor, brațe de Paladin (Retributor) pe tors de infanterist.

Nu este nevoie de dioptrii suplimentare pentru a observa că muncitorii au fost dotați cu căști germane WW2

Cumva s-a ajuns la magica cifră 7, dar nu cei șapte magnifici ....cei Șapte Pitici


Ulterior a început lucrul la butaforie, respectiv „Strungăreața străjuită de două personaje care conform cutumelor LGBTQIA+ sunt niște mămici independente cu multe drepturi și obligațiuni așa și așa.
Achiziționarea a două figurine 1:16 și ulterior modificarea acestora pentru „imagine în oglindă” a reprezentat o mare provocare. Sper că am reușit să bifez acest deziderat.

Se observă faptul că am apelat la vechiul meu prieten :  polistierenul extrudat

În plus mi-am propus să realizez postamentul din două module ce pot evolua individual dacă spațiul nu este suficient de generos. Ce mai vedem în imaginile atașate? Păi poarta a fost fixată în peisaj, străjerii porții au fost fixați la rândul lor. Un conglomerat de roci-polistiren au consolidat/mascat atașarea celor două statui. A urmat aspersarea de adeziv spray, adăugarea de nisip și fixarea primelor accesorii pe segmentul secundar.

Vopsire cu negru și apoi succesiuni de dry brush

Ajunși în acest punct s-a trecut la îmbogățirea inventarului :

La final de etapă a început popularea mediului, pas cu pas până la echilibrare demografică

Aproape gata dar prezența lui Dumbo mecanizat fiind inevitabilă, am purces la acțiune:

Gondola confecționată din cartelă telefonică

Aici incidentul specific șantierului RO, un Dorel o comite exact ca un Comisar-șef


Și uite că am ajuns și la final, în „real life” a fost nevoie de mai bine de un an de zile pentru finalizare, în principal lipsă de chef.

Nu uitați de arhiva modelistică : TAPIR-MODELS.RO