Banala cartelă de telefon face obiectul acestui miniarticol, întrucât TMr se adresează numai unei mici nişe din marea şi diversificata familie a hobby-urilor nu o să analizăm „Cartela telefonică” din prisma colecţionarilor deşi se presupune că avem toată consideraţia şi înţelegerea pentru aceia care sunt „înrobiţi” de această pasiune. Pentru machetişti, cartela de telefon (CT) reprezintă un material accesibil pentru mici operaţiuni de scratch.
Dimensiunile unei CT sunt standard (foarte mici variaţii apărând în funcţie de ţară sau firmă), un dreptunghi cu colţurile rotunjite, din material plastic de 85,8mm X 54mm şi grosime de 0,75mm. Pe una din feţe prezintă o pastilă metalică de 12mm X 9mm, lucru de care trebuie să ţinem cont când efectuăm decupaje din CT.
Înainte de a intra în miezul problemei trebuie să amintim că CT are aplicaţii practice încă înainte de „prelucrare”:
- este excelentă pentru trasarea unor repere, marginile sunt drepte, cele două catete o transformă intr-un echer extrem de util cu atât mai mult cu cât prezintă şi elasticitate
- colţurile rotunjite pot servi ca şablon pentru realizarea diferitelor tipare
- se poate folosi pe post de spatulă pentru aplicarea şi finisarea ipsosului, chitului etc.
- poate servi ca suport pentru omogenizarea adezivului bicomponent
- ilustraţiile se pot folosi în diorame sau viniete, prin şmirgheluire până la grosimea unei foi de hârtie şi utilizarea pe post de tablouri, afişe, hărţi, covoare, tapete etc.
Prelucrarea cartelei telefonice se referă la obţinerea unei piese „curate”, în cazul unei CT cu dimensiunile standard obţinem un dreptunghi de 65mm X 54mm prin îndepărtarea segmentului cu cip şi a laturii cu colţuri rotunjite, în etapa următoare îndepărtându-se vopseaua de pe cele două suprafeţe. Îndepărtarea vopselei se face cu smirghel fin (granulatie mai mare de 240), de preferat umezit sau cu lamă de cutter (ideală fiind lama trapezoidală) şi finisarea finală se face cu smirghel.
Acum că am obţinut materialul să vedem ce proprietăţi şi şi aplicabilităţi îl recomandă pentru utilizarea în domeniul machetelor.
Acest „plastic” de culoare albă este elastic, cu suprafaţă fină astfel încât nu necesită grunduire în vederea vopsirii, este rezistent, se pot face semne prin zgâriere sau scris (creion, pix etc.), se lipeşte foarte bine („sudură”) cu cianoacrilat (superglue), se taie uşor cu foarfeca sau cutter iar suprafaţa secţiunii este netedă, vopseaua (indiferent de tip) aderă bine, chitul de cuţit face priză bună, diluantul şi lacul nu atacă acest material. Se pretează pentru suprafeţe plane sau curbe dacă ţinem cont că este un material anizotrop.
Că tot am terminat de enumerat o parte din proprietăţile acestui material trebuie făcute nişte detalieri.
Legat de prelucrarea piesei:
- Pentru a justifica tăierea piesei trebuie spus că cipul metalic este fixat prin presare aşa încât şi pe faţa opusă apare o amprentă a acestuia ceea ce poate crea neplăceri în cazul în care folosim segmentul cu cip (deşi acesta este pe faţa opusă), evident nu mai discutăm despre imposibilitatea decupării unei piese care include o porţiune din cip. La fel de adevărat este că in cazul chituirii zonelor cu probleme situaţia se schimbă şi placa poate include şi piesa metalică.
- Îndepărtarea marginii cu colţuri rotunjite este legată de obţinerea unor piese cu unghiuri drepte, în cazul unei structuri interioare ce cuprinde două sau mai multe cartele lipite pe muchie înlăturarea colţurilor rotunjite nu este indicată deoarece cianoacrilatul se scurge pe margini având tendinţa de a se acumula la imbinările din colţ ceea ce duce la depărtarea pieselor şi scăderea rezistenţei, colţurile rotunjite ne feresc de astfel de fenomene nedotite.
- Îndepărtarea vopselei se face în primul rând pentru a oferi o suprafaţă optimă pentru aderenţa cianoacrilatului şi a vopselei dar şi pentru a evita situaţiile jenante în care prin transparenţa vopselei aplicate de noi să apară texte de tipul „Romtelecom nu este responsabil pentru deteriorarea sau pierderea cartelei”. Trebuie să ţinem cont că sunt două tipuri CT cele acoperite cu vopsea mată a cărei se îndepărtare este mai facilă şi CT acoperite cu vopsea lucioasă care pentru îndepărtare necesită un efort mai ridicat.
Legat de proprietăţile materialului:
- În vederea vopsirii plasticul trebuie pregătit, dacă vopseaua de fabrică s-a îndepărtat cu lama de cutter poate să rezulte o suprafaţă „sticloasă” ceea ce poate să scadă aderenţa vopselei noastre apărând fenomenul de scurgere. Pentru a asigura o aderenţă optimă suprafaţa trebuie şmirgheluită, un şmirghel de 360 este ideal pentru această manoperă, în general trebuie evitată folosirea unei hârtii abrazive cu codul mai mic de 240 în caz contrar suprafaţa se zgârie şi devine scămoasă.
- Tăierea cu cutter-ul este net superioară tăierii cu foarfeca, unde există tendinţa ca materialul să fugă şi tăietura să nu fie dreaptă. Chiar şi in cazul folosirii unui cutter este recomandată trasarea traseului cu un zgârieci şi abia apoi tăierea propriu-zisă. În urma secţionării se cează o buză (cu atât mai proeminentă cu cât cutterul este mai tocit) ce poate fi îndepărtatî uşor prin şlefuire cu un şmirghel fin.
- În cazul în care nitrodiluantul bălteşte pe suprafaţa cartelei se întrunesc condiţii optime pentru compromiterea integrităţii acesteia.
- Anizotrop este un termen din „Rezistenţa materialelor” şi se referă la materialele care nu prezintă aceleaşi proprietăţi fizice pe toate direcţiile. Astfel materialul din care este confecţionată cartela telefonică are o axă pe care este elastică şi opune oarece rezistenţă la încercările de îndoire (de flambare) iar pe axa opusă are proprietăţi elastoplastice, rezistenţa şi tendinţa de revenire la starea iniţială fiind mai scăzută. Altfel spus un pătrat din CT va avea o axă de simetrie pe care va flamba mai uşor decât pe axa opusă. Identificarea proprietăţilor celor două axe este de importanţă majoră pentru a uşura munca cu acest material cât pentru a obţine rezultatele scontate. Mularea materialului pe o concavitate, pe direcţia „axei dure”, se va face cu greu iar tendinţa de revenire la poziţia iniţială va solicita mult lipiturile cu efecte previzibile. Utilizarea materialului pentru o suprafaţă plană, pe direcţia „axei slabe”, are şanse mari să facă „burtă”, dat fiind dimensiunile mici ale cartelei acest lucru nu este prea vizibil. Deoarece cartelele telefonice se obţin (bănuiesc) prin ştanţare dintr-o coala mare nu se poate institui o regulă conform căreia axa elastică este pe lungime iar axa elastoplastică este pe lăţime sau viceversa.
În încheierea detalierilor legate de proprietăţile acestui material mai trebuie adăugat faptul că în apropierea unei surse de căldură are loc un proces ireversibil ce se traduce prin compactarea materialului ce are ca rezultat durificarea acestuia, pierderea elasticităţii cu tendinţa de a deveni casant.
Ca aplicabilitate a CT în scratch-uirea machetelor, posibilităţile sunt greu de cuantificat, existând tendinţa de a spune că sunt nelimitate. Astfel cartelele se pot lipi între ele, pe muchie, obţinându-se panouri de dimensiuni considerabile care pot servi drept punţi pentru un navomodel din plastic sau din hârtie, rigidizarea suplimentară se face prin realizarea unui sandviş din două panouri (unul realizat din unirea carteleor pe latura mare celălant din cartele unite pe latura mică), tot pe sistemul sandvici se poate obţine o anumită grosime necesară sau calupul rezultat se poate prelucra la strung (obţinând bare, cilindri, sfere etc.), din CT se pot decupa diverse forme care singure sau în conglomerat pot substitui diferite subansamble (portiere pentru vehicule, uşi pentru clădiri, flapsuri, cârme, capace de turelă etc.).
Sursa de CT sunt telefoanele publice, unde adesea sunt lăsate după utilizarea până la epuizarea unităţilor, evident varianta contra cost o reprezintă achiziţionarea din târgurile de vechituri sau la preţul real de la chioşcurile de difuzare a presei sau de la punctele P.T.T.R. (această ultimă variantă fiind recomandată practicanţilor de modelism seppuku).
Consider că nu trebuie să fim îngrijoraţi de invazia telefoniei mobile, încă există un procent generos reprezentat de utilizatorii telefoanelor publice şi chiar în caz de penurie există alternative: cartela port Sim, carduri bancare, legitimaţii supermarket, carduri de la concerte, gamă generoasă de carduri de fidelitate (farmacii, magazine electrocasnice etc.), cartele acces cameră de hotel etc.
Înainte de a intra în miezul problemei trebuie să amintim că CT are aplicaţii practice încă înainte de „prelucrare”:
- este excelentă pentru trasarea unor repere, marginile sunt drepte, cele două catete o transformă intr-un echer extrem de util cu atât mai mult cu cât prezintă şi elasticitate
- colţurile rotunjite pot servi ca şablon pentru realizarea diferitelor tipare
- se poate folosi pe post de spatulă pentru aplicarea şi finisarea ipsosului, chitului etc.
- poate servi ca suport pentru omogenizarea adezivului bicomponent
- ilustraţiile se pot folosi în diorame sau viniete, prin şmirgheluire până la grosimea unei foi de hârtie şi utilizarea pe post de tablouri, afişe, hărţi, covoare, tapete etc.
Prelucrarea cartelei telefonice se referă la obţinerea unei piese „curate”, în cazul unei CT cu dimensiunile standard obţinem un dreptunghi de 65mm X 54mm prin îndepărtarea segmentului cu cip şi a laturii cu colţuri rotunjite, în etapa următoare îndepărtându-se vopseaua de pe cele două suprafeţe. Îndepărtarea vopselei se face cu smirghel fin (granulatie mai mare de 240), de preferat umezit sau cu lamă de cutter (ideală fiind lama trapezoidală) şi finisarea finală se face cu smirghel.
Acum că am obţinut materialul să vedem ce proprietăţi şi şi aplicabilităţi îl recomandă pentru utilizarea în domeniul machetelor.
Acest „plastic” de culoare albă este elastic, cu suprafaţă fină astfel încât nu necesită grunduire în vederea vopsirii, este rezistent, se pot face semne prin zgâriere sau scris (creion, pix etc.), se lipeşte foarte bine („sudură”) cu cianoacrilat (superglue), se taie uşor cu foarfeca sau cutter iar suprafaţa secţiunii este netedă, vopseaua (indiferent de tip) aderă bine, chitul de cuţit face priză bună, diluantul şi lacul nu atacă acest material. Se pretează pentru suprafeţe plane sau curbe dacă ţinem cont că este un material anizotrop.
Că tot am terminat de enumerat o parte din proprietăţile acestui material trebuie făcute nişte detalieri.
Legat de prelucrarea piesei:
- Pentru a justifica tăierea piesei trebuie spus că cipul metalic este fixat prin presare aşa încât şi pe faţa opusă apare o amprentă a acestuia ceea ce poate crea neplăceri în cazul în care folosim segmentul cu cip (deşi acesta este pe faţa opusă), evident nu mai discutăm despre imposibilitatea decupării unei piese care include o porţiune din cip. La fel de adevărat este că in cazul chituirii zonelor cu probleme situaţia se schimbă şi placa poate include şi piesa metalică.
- Îndepărtarea marginii cu colţuri rotunjite este legată de obţinerea unor piese cu unghiuri drepte, în cazul unei structuri interioare ce cuprinde două sau mai multe cartele lipite pe muchie înlăturarea colţurilor rotunjite nu este indicată deoarece cianoacrilatul se scurge pe margini având tendinţa de a se acumula la imbinările din colţ ceea ce duce la depărtarea pieselor şi scăderea rezistenţei, colţurile rotunjite ne feresc de astfel de fenomene nedotite.
- Îndepărtarea vopselei se face în primul rând pentru a oferi o suprafaţă optimă pentru aderenţa cianoacrilatului şi a vopselei dar şi pentru a evita situaţiile jenante în care prin transparenţa vopselei aplicate de noi să apară texte de tipul „Romtelecom nu este responsabil pentru deteriorarea sau pierderea cartelei”. Trebuie să ţinem cont că sunt două tipuri CT cele acoperite cu vopsea mată a cărei se îndepărtare este mai facilă şi CT acoperite cu vopsea lucioasă care pentru îndepărtare necesită un efort mai ridicat.
Legat de proprietăţile materialului:
- În vederea vopsirii plasticul trebuie pregătit, dacă vopseaua de fabrică s-a îndepărtat cu lama de cutter poate să rezulte o suprafaţă „sticloasă” ceea ce poate să scadă aderenţa vopselei noastre apărând fenomenul de scurgere. Pentru a asigura o aderenţă optimă suprafaţa trebuie şmirgheluită, un şmirghel de 360 este ideal pentru această manoperă, în general trebuie evitată folosirea unei hârtii abrazive cu codul mai mic de 240 în caz contrar suprafaţa se zgârie şi devine scămoasă.
- Tăierea cu cutter-ul este net superioară tăierii cu foarfeca, unde există tendinţa ca materialul să fugă şi tăietura să nu fie dreaptă. Chiar şi in cazul folosirii unui cutter este recomandată trasarea traseului cu un zgârieci şi abia apoi tăierea propriu-zisă. În urma secţionării se cează o buză (cu atât mai proeminentă cu cât cutterul este mai tocit) ce poate fi îndepărtatî uşor prin şlefuire cu un şmirghel fin.
- În cazul în care nitrodiluantul bălteşte pe suprafaţa cartelei se întrunesc condiţii optime pentru compromiterea integrităţii acesteia.
- Anizotrop este un termen din „Rezistenţa materialelor” şi se referă la materialele care nu prezintă aceleaşi proprietăţi fizice pe toate direcţiile. Astfel materialul din care este confecţionată cartela telefonică are o axă pe care este elastică şi opune oarece rezistenţă la încercările de îndoire (de flambare) iar pe axa opusă are proprietăţi elastoplastice, rezistenţa şi tendinţa de revenire la starea iniţială fiind mai scăzută. Altfel spus un pătrat din CT va avea o axă de simetrie pe care va flamba mai uşor decât pe axa opusă. Identificarea proprietăţilor celor două axe este de importanţă majoră pentru a uşura munca cu acest material cât pentru a obţine rezultatele scontate. Mularea materialului pe o concavitate, pe direcţia „axei dure”, se va face cu greu iar tendinţa de revenire la poziţia iniţială va solicita mult lipiturile cu efecte previzibile. Utilizarea materialului pentru o suprafaţă plană, pe direcţia „axei slabe”, are şanse mari să facă „burtă”, dat fiind dimensiunile mici ale cartelei acest lucru nu este prea vizibil. Deoarece cartelele telefonice se obţin (bănuiesc) prin ştanţare dintr-o coala mare nu se poate institui o regulă conform căreia axa elastică este pe lungime iar axa elastoplastică este pe lăţime sau viceversa.
Ca aplicabilitate a CT în scratch-uirea machetelor, posibilităţile sunt greu de cuantificat, existând tendinţa de a spune că sunt nelimitate. Astfel cartelele se pot lipi între ele, pe muchie, obţinându-se panouri de dimensiuni considerabile care pot servi drept punţi pentru un navomodel din plastic sau din hârtie, rigidizarea suplimentară se face prin realizarea unui sandviş din două panouri (unul realizat din unirea carteleor pe latura mare celălant din cartele unite pe latura mică), tot pe sistemul sandvici se poate obţine o anumită grosime necesară sau calupul rezultat se poate prelucra la strung (obţinând bare, cilindri, sfere etc.), din CT se pot decupa diverse forme care singure sau în conglomerat pot substitui diferite subansamble (portiere pentru vehicule, uşi pentru clădiri, flapsuri, cârme, capace de turelă etc.).
Sursa de CT sunt telefoanele publice, unde adesea sunt lăsate după utilizarea până la epuizarea unităţilor, evident varianta contra cost o reprezintă achiziţionarea din târgurile de vechituri sau la preţul real de la chioşcurile de difuzare a presei sau de la punctele P.T.T.R. (această ultimă variantă fiind recomandată practicanţilor de modelism seppuku).
Consider că nu trebuie să fim îngrijoraţi de invazia telefoniei mobile, încă există un procent generos reprezentat de utilizatorii telefoanelor publice şi chiar în caz de penurie există alternative: cartela port Sim, carduri bancare, legitimaţii supermarket, carduri de la concerte, gamă generoasă de carduri de fidelitate (farmacii, magazine electrocasnice etc.), cartele acces cameră de hotel etc.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu