„În lagărul lui Amon Goeth se aflau mai mult de treizeci de mii de oameni. Pe o latură a platoului de adunare, lângă morga transformată în grajduri, fusese ridicat un complex polonez care putea să găzduiască o mie doua sute de deținuți. Obergruppefurer-ul Kuger a fost mulțumit de inspecția noului lagăr care se organizase atât de repede, încât îl înalțase pe comandant cu doua grade până la rangul de Hauptsturmfurer.
În afara polonezilor, la Plaszow erau deținuți și evreii din Est și din Cehoslovacia, până când se făcea loc pentru ei la Auschwitz sau Gross-Rosen. Câteodată, populația sporea până la aproape treizeci și cinci de mii, umplând până la refuz platoul de adunare la vremea apelului. Drept care Amon trebuia să „rărească” deținuții vechi pentru a face loc noilor sosiți. Oskar știa că cea mai rapidă metodă a comandantului era să intre în birourile și atelierele lagărului, să formeze două coloane și să scoată una de acolo. Cei aflați în coloana respectivă erau duși fie la fortul austriac și executați de plutoanele lui Horst Pilarzik, fie urcați în vagoanele de vite la gara Plaszow-Cracovia, fie la stația terminus de cale ferată care trecea de-a lungul barăcilor SS, atunci când va fi terminată , în toamna anului 1942.
Cu câteva zile în urmă, în timpul unei astfel de activități destinate „selecționării”, îi spuse Stern lui Oskar, Amon intrase în atelierul de fierarie al fabricii. Supraveghetorii luaseră poziție de drepți, ca soldații, și dădură raportul pe nerăsuflate, știind că pot muri dacă nu aleg cuvintele potrivite. Am nevoie de douazeci și cinci de lăcătusi, spuse Amon supraveghetorilor, când își ispraviră raportul. Douazeci și cinci și nu mai mulți. Arată-mi-i pe cei mai pricepuți.
Unul din supraveghetori arătă către Levartov, și acesta se alăturase șirului, deși observase că Amon îl privise lung. Desigur, nimeni nu știa care coloană va fi scoasă afară sau unde va fi dusă. În cele mai multe cazuri era mai sigur să te afli în coloana celor calificați.
Selecția continuase. Levartov observase că atelierele erau ciudat de goale în dimineața aceea, pentru că unii dintre cei care lucrau sau tândăleau lângă ușă observaseră apropierea lui Goeth și se strecuraseră afară, ascunzându-se printre valurile de stofă din fabrica lui Madritsch sau prefăcându-se că repară mașinile de cusut. Cei mai lenți sau neatenți rămași în atelier formau acum două coloane aliniate între bancurile de lucru și strunguri. Toți erau înspăimântați, dar cei din coloana mai scurtă păreau cei mai neliniștiți.
Atunci un puști de șaisprezece sau nouăsprezece ani, strigase din mijlocul coloanei mai scurte:
- Dar, Herr Kommandant, și eu sunt specialist în metal.
- Da, dragule? murmurase Amon, tragandu-și revolverul și pășind către băiat, îl împușcă în cap.
Bubuitura, asurzitoare în acel spațiu plin cu metal, îl aruncă pe baiat în perete. Murise, considera Levartov, înainte de a cădea pe podeaua atelierului. Coloana, devenită și mai scurtă, fusese scoasă afară și dusă la depou, cadavrul băiatului transportat dincolo de gard într-o roabă, podeaua spalată, strungurile puse din nou în funcțiune. Levartov,meșterea balamale de poartă la bancul sau, conștient de privirea pe care i-o aruncase Amon, privire ce spunea "Acesta!". Rabinul avea impresia că stigătul baiatului îi abătuse atenția lui Amon de la el, care fusese de fapt ținta. Regretabila moarte a tânărului nu era pur și simplu o crimă, ci o făgăduială căreia va trebui să-i facă față curând el însuși.
Au trecut câteva zile, continuă Stern, mai înainte ca Amon să revină la atelierul de fierarie pe care îl gasi aglomerat, și să-l străbată, alegând el însuși oamenii pentru transportul de pe deal. Se opri lângă bancul de lucru al lui Levartov, așa cum acesta știa că o să se întâmple. Putea simți mirosul aftershave-ului lui Amon. Putea vedea mâneca apretată a cămășii. Lui Amon îi plăcea să se îmbrace cu grijă.
Rabinul clipi și privi către ceilalți prizonieri care alergau pe lângă el cu carucioare sau tărgi cu materiale, străduindu-se să se țină cât mai departe. Cracovienii gândeau: „Doamne, e rândul lui Levartov”. El rosti în gând Shema Yisroel și auzi mecanismul pistolului. Dar rotire pieselor de metal nu sfârșii printr-un tunet, ci sugeră zgomotul unei brichete care nu se aprinde. Cu gestul unui fumator nemulțumit, cu același aer de banală nemulțumire, Amon Goeth scoase și înlocui magazia de gloanțe din mânerul pistolului, ochii din nou și apăsă pe trăgaci. Capul rabinului tresării datorită reflexului, specific uman, de a atenua impactul glonțului ca și cum ar fi fost o lovitură de pumn, dar tot ceea ce produse pistolul lui Goeth fu un nou „clic”.
Herr kommandant, Goeth începu să înjure prozaic
- Donnerwetter! Zum Teufel!
Lui Levartov i-se părea că în orice clipă Amon va începe să meșterească defecta mașinărie modernă ca și cum ar fi fost doi meseriași încercând să obțină un rezultat simplu, sudura unei tevi, o gaură în perete. Comandantul puse pistolul defect și scoase dintr-un buzunar al hainei un revolver cu mâner sidefat, un model despre care rabi Levartov citise doar în poveștile western din copilarie. Era limpede, se gândi că nu o să renunțe din cauza unei defecțiuni tehnice. O sa continue. Am să mor împușcat cu un revolver de cowboy și chiar dacă toate capsele ar fi proaste, Hauptsturmfurer-ul Goeth o să opteze pentru arme mult mai primitive.
După cum povesti Stern mai tarziu, când Goeth ochii din nou și apăsă pe trăgaci, Menasha Levartov începuse deja să privească în jos după vreun obiect care ar fi putut fi folosit, împreună cu cele doua uluitoare rateuri ale pistoalelor lui Goeth ca motivație. La colțul zidului se afla o grămadă de carbune, un material destul de puțin promițător
- Herr Kommandant, începu să spună Levartov, dar auzi deja acționând micile ciocanele și arcuri ucigașe ale pistolului de operetă. Și din nou zgomotul de brichetă stricată. Furios, Amon părea că stă gata să rupă țeava revolverului.
Acum Levartov adoptă poziția supraveghetorului din atelier:
- Herr Kommandant, cer permisiunea să vă raporterz că grămada mea de balamale era atât de nesatisfacătoare datorită faptului că mașinile au fost recalibrate în dimineața aceasta. Prin urmare, în loc să fac balamale, am fost pus la descarcat cărbune.
Se simțea ca și cum ar fi încălcat regulile jocului pe care îl jucau, joc ce trebuia să ia sfârșit prin moartea lui, tot atât de cert ca la „Nu-te-supăra, frate”, unde e neapărat necesar să ajungi în ultima casuță. Se simțea ca și cum ar fi ascuns zarurile și acum nimic nu putea pune capat jocului. Amon îl izbi peste față cu mâna stângă liberă și rabinul simți în gură gustul sângelui întinzându-se pe limbă ca o garanție.
Hauptsturmfuhrer-ul îl abandonă pur și simplu lângă perete. Întrecerea, totuși, Levartov și Stern erau siguri de asta, fusese doar întreruptă.
Stern îi șoptii toată această întâmplare lui Oskar, în biroul de la Plaszow. Stern, aplecat înainte, cu ochii ridicați, cu mâinile împreunate, fusese la fel de generos cu amanuntele ca întotdeauna.
- Nu-i nici o problemă, murmură Oskar
Îi plăcea sa-l necajească pe Stern
- De ce atâta vorbă? întotdeauna e loc la Emalia pentru cineva care poate să facă o balama în mai puțin de un minut.
Cand Levartov și soția lui sosiră la fabrica Emalia în vara lui 43, trebui să îndure ceea ce crezu la început că este glumă cu subiect religios a lui Schindler. Într-o vineri după-amiaza, în hala de muniții a DEF, unde Levartov lucra la un strung, Schindler spuse:
- N-ar trebui să fii aici, rabi, ar trebui să te pregătești de Sabat
Dar cand Oskar îi strecură o sticlă de vin ca s-o folosească în cursul ceremoniei, Levartov întelese că Herr Direktor nu glumea. În fiecare vineri, înainte de lăsarea înserării, rabinul v-a fii alungat de lângă bancul de lucru și se va duce în baraca sa de după sârma ghimpată, în curtea din spate a DEF. Acolo sub sforile și mirosul acru al rufariei care se usca, va recita Kiddush deasupra unei cești cu vin, printre rândurile de paturi care se ridicau până la acoperiș. Desigur, în umbra unui turn de pază SS”
În economia filmului faza asta este ca un respiro (permite publicului să aplaude la sfârșitul scenei) așa că am considerat că merită imortalizată fără a deranja pe aceia care vor să vadă doar filme/machete/realități unde personajul are țigara blurată, pușca trage cu garoafe și trebuie să ceri acordul părinților.
1. Postament- castron inox, diam.14 cm, vopsit spray alb;
2. Umplutură- Gletul meseriașului;
3. Paviment- balama și Agama „asfalt” ;
4. Ștanța- litere identificare culee (DEF - Deutsche Emaillewaren) ;
5. Rabi
-picioare- Anti-Terror operation in Russia '96-'01 ICM 35002
- tors- Soviet Infantry at Rest '43-'45 MiniArt 35001
- cap- German Infantry '43 Alanger 35245
- maini- German tank crew '39-'41 Alanger 35239 ;
6. Amon și colegul- Panzergrenadier Division Krachev'43 Dragon 6124 (aceiași figurină cu mici modificări);
7. Neamtul numărul 3 - German Infantry '43 Alanger 35245.
În afara polonezilor, la Plaszow erau deținuți și evreii din Est și din Cehoslovacia, până când se făcea loc pentru ei la Auschwitz sau Gross-Rosen. Câteodată, populația sporea până la aproape treizeci și cinci de mii, umplând până la refuz platoul de adunare la vremea apelului. Drept care Amon trebuia să „rărească” deținuții vechi pentru a face loc noilor sosiți. Oskar știa că cea mai rapidă metodă a comandantului era să intre în birourile și atelierele lagărului, să formeze două coloane și să scoată una de acolo. Cei aflați în coloana respectivă erau duși fie la fortul austriac și executați de plutoanele lui Horst Pilarzik, fie urcați în vagoanele de vite la gara Plaszow-Cracovia, fie la stația terminus de cale ferată care trecea de-a lungul barăcilor SS, atunci când va fi terminată , în toamna anului 1942.
Cu câteva zile în urmă, în timpul unei astfel de activități destinate „selecționării”, îi spuse Stern lui Oskar, Amon intrase în atelierul de fierarie al fabricii. Supraveghetorii luaseră poziție de drepți, ca soldații, și dădură raportul pe nerăsuflate, știind că pot muri dacă nu aleg cuvintele potrivite. Am nevoie de douazeci și cinci de lăcătusi, spuse Amon supraveghetorilor, când își ispraviră raportul. Douazeci și cinci și nu mai mulți. Arată-mi-i pe cei mai pricepuți.
Unul din supraveghetori arătă către Levartov, și acesta se alăturase șirului, deși observase că Amon îl privise lung. Desigur, nimeni nu știa care coloană va fi scoasă afară sau unde va fi dusă. În cele mai multe cazuri era mai sigur să te afli în coloana celor calificați.
Selecția continuase. Levartov observase că atelierele erau ciudat de goale în dimineața aceea, pentru că unii dintre cei care lucrau sau tândăleau lângă ușă observaseră apropierea lui Goeth și se strecuraseră afară, ascunzându-se printre valurile de stofă din fabrica lui Madritsch sau prefăcându-se că repară mașinile de cusut. Cei mai lenți sau neatenți rămași în atelier formau acum două coloane aliniate între bancurile de lucru și strunguri. Toți erau înspăimântați, dar cei din coloana mai scurtă păreau cei mai neliniștiți.
Atunci un puști de șaisprezece sau nouăsprezece ani, strigase din mijlocul coloanei mai scurte:
- Dar, Herr Kommandant, și eu sunt specialist în metal.
- Da, dragule? murmurase Amon, tragandu-și revolverul și pășind către băiat, îl împușcă în cap.
Bubuitura, asurzitoare în acel spațiu plin cu metal, îl aruncă pe baiat în perete. Murise, considera Levartov, înainte de a cădea pe podeaua atelierului. Coloana, devenită și mai scurtă, fusese scoasă afară și dusă la depou, cadavrul băiatului transportat dincolo de gard într-o roabă, podeaua spalată, strungurile puse din nou în funcțiune. Levartov,meșterea balamale de poartă la bancul sau, conștient de privirea pe care i-o aruncase Amon, privire ce spunea "Acesta!". Rabinul avea impresia că stigătul baiatului îi abătuse atenția lui Amon de la el, care fusese de fapt ținta. Regretabila moarte a tânărului nu era pur și simplu o crimă, ci o făgăduială căreia va trebui să-i facă față curând el însuși.
- Ce faci? întreabă comandantul
- Herr Kommandant, raspunse Levartov, fac balamale.
Arătase de fapt către mica gramăjoară de pe podea.
- Fă-mi una acum! ordonase Amon
Scoase din buzunar un ceas și începu să cronometreze. Levartov tăie la iuțeală o balama. Degetele sale îndemnau metalul, rugau strungul; degetele hotărâte de muncitor, încântate de ceea ce știau să facă. Număra înspaimântat în gând; obținu o balam a într-un timp pe care îl aprecie la cinzeci și opt de secunde și o lăsă să cadă la podea.
- Alta, murmură Amon
Dupa prima încercare contra cronometru rabinul era mult mai sigur pe el și lucra cu mai multa încredere. În nu mai mult de un minut, la picioarele sale aluneca o a doua balama. Amon măsură din priviri grămada.
- Muncești aici de la șase dimineața, spuse fără să-și ridice privirea din podea, și poti să lucrezi cu viteza pe care mi-ai demonstrat-o. Totuși, grămada e foarte mică.
Levartov știa desigur că își pregătise moartea. Amon îl împinsese între rândurile de mașini și nimeni nu avu curajul să ridice privirile de la lucrul său. Ce puteau să vadă? Trecerea unui condamnat, condamnații erau ceva prozaic la Plaszow. Afară, în aerul după-amiezei de primăvară, Amon îl propti pe Levartov de zidul atelierului și scoase pistolul cu care ucisese tânarul în urmă cu două zile.
- Herr Kommandant, raspunse Levartov, fac balamale.
Arătase de fapt către mica gramăjoară de pe podea.
- Fă-mi una acum! ordonase Amon
Scoase din buzunar un ceas și începu să cronometreze. Levartov tăie la iuțeală o balama. Degetele sale îndemnau metalul, rugau strungul; degetele hotărâte de muncitor, încântate de ceea ce știau să facă. Număra înspaimântat în gând; obținu o balam a într-un timp pe care îl aprecie la cinzeci și opt de secunde și o lăsă să cadă la podea.
Dupa prima încercare contra cronometru rabinul era mult mai sigur pe el și lucra cu mai multa încredere. În nu mai mult de un minut, la picioarele sale aluneca o a doua balama. Amon măsură din priviri grămada.
- Muncești aici de la șase dimineața, spuse fără să-și ridice privirea din podea, și poti să lucrezi cu viteza pe care mi-ai demonstrat-o. Totuși, grămada e foarte mică.
Levartov știa desigur că își pregătise moartea. Amon îl împinsese între rândurile de mașini și nimeni nu avu curajul să ridice privirile de la lucrul său. Ce puteau să vadă? Trecerea unui condamnat, condamnații erau ceva prozaic la Plaszow. Afară, în aerul după-amiezei de primăvară, Amon îl propti pe Levartov de zidul atelierului și scoase pistolul cu care ucisese tânarul în urmă cu două zile.
Rabinul clipi și privi către ceilalți prizonieri care alergau pe lângă el cu carucioare sau tărgi cu materiale, străduindu-se să se țină cât mai departe. Cracovienii gândeau: „Doamne, e rândul lui Levartov”. El rosti în gând Shema Yisroel și auzi mecanismul pistolului. Dar rotire pieselor de metal nu sfârșii printr-un tunet, ci sugeră zgomotul unei brichete care nu se aprinde. Cu gestul unui fumator nemulțumit, cu același aer de banală nemulțumire, Amon Goeth scoase și înlocui magazia de gloanțe din mânerul pistolului, ochii din nou și apăsă pe trăgaci. Capul rabinului tresării datorită reflexului, specific uman, de a atenua impactul glonțului ca și cum ar fi fost o lovitură de pumn, dar tot ceea ce produse pistolul lui Goeth fu un nou „clic”.
Herr kommandant, Goeth începu să înjure prozaic
- Donnerwetter! Zum Teufel!
Lui Levartov i-se părea că în orice clipă Amon va începe să meșterească defecta mașinărie modernă ca și cum ar fi fost doi meseriași încercând să obțină un rezultat simplu, sudura unei tevi, o gaură în perete. Comandantul puse pistolul defect și scoase dintr-un buzunar al hainei un revolver cu mâner sidefat, un model despre care rabi Levartov citise doar în poveștile western din copilarie. Era limpede, se gândi că nu o să renunțe din cauza unei defecțiuni tehnice. O sa continue. Am să mor împușcat cu un revolver de cowboy și chiar dacă toate capsele ar fi proaste, Hauptsturmfurer-ul Goeth o să opteze pentru arme mult mai primitive.
După cum povesti Stern mai tarziu, când Goeth ochii din nou și apăsă pe trăgaci, Menasha Levartov începuse deja să privească în jos după vreun obiect care ar fi putut fi folosit, împreună cu cele doua uluitoare rateuri ale pistoalelor lui Goeth ca motivație. La colțul zidului se afla o grămadă de carbune, un material destul de puțin promițător
- Herr Kommandant, începu să spună Levartov, dar auzi deja acționând micile ciocanele și arcuri ucigașe ale pistolului de operetă. Și din nou zgomotul de brichetă stricată. Furios, Amon părea că stă gata să rupă țeava revolverului.
Acum Levartov adoptă poziția supraveghetorului din atelier:
- Herr Kommandant, cer permisiunea să vă raporterz că grămada mea de balamale era atât de nesatisfacătoare datorită faptului că mașinile au fost recalibrate în dimineața aceasta. Prin urmare, în loc să fac balamale, am fost pus la descarcat cărbune.
Se simțea ca și cum ar fi încălcat regulile jocului pe care îl jucau, joc ce trebuia să ia sfârșit prin moartea lui, tot atât de cert ca la „Nu-te-supăra, frate”, unde e neapărat necesar să ajungi în ultima casuță. Se simțea ca și cum ar fi ascuns zarurile și acum nimic nu putea pune capat jocului. Amon îl izbi peste față cu mâna stângă liberă și rabinul simți în gură gustul sângelui întinzându-se pe limbă ca o garanție.
Hauptsturmfuhrer-ul îl abandonă pur și simplu lângă perete. Întrecerea, totuși, Levartov și Stern erau siguri de asta, fusese doar întreruptă.
Stern îi șoptii toată această întâmplare lui Oskar, în biroul de la Plaszow. Stern, aplecat înainte, cu ochii ridicați, cu mâinile împreunate, fusese la fel de generos cu amanuntele ca întotdeauna.
- Nu-i nici o problemă, murmură Oskar
Îi plăcea sa-l necajească pe Stern
- De ce atâta vorbă? întotdeauna e loc la Emalia pentru cineva care poate să facă o balama în mai puțin de un minut.
Cand Levartov și soția lui sosiră la fabrica Emalia în vara lui 43, trebui să îndure ceea ce crezu la început că este glumă cu subiect religios a lui Schindler. Într-o vineri după-amiaza, în hala de muniții a DEF, unde Levartov lucra la un strung, Schindler spuse:
- N-ar trebui să fii aici, rabi, ar trebui să te pregătești de Sabat
Dar cand Oskar îi strecură o sticlă de vin ca s-o folosească în cursul ceremoniei, Levartov întelese că Herr Direktor nu glumea. În fiecare vineri, înainte de lăsarea înserării, rabinul v-a fii alungat de lângă bancul de lucru și se va duce în baraca sa de după sârma ghimpată, în curtea din spate a DEF. Acolo sub sforile și mirosul acru al rufariei care se usca, va recita Kiddush deasupra unei cești cu vin, printre rândurile de paturi care se ridicau până la acoperiș. Desigur, în umbra unui turn de pază SS”
Lista lui Schindler – Thomas Keneally Ed. Lider, 2006
În economia filmului faza asta este ca un respiro (permite publicului să aplaude la sfârșitul scenei) așa că am considerat că merită imortalizată fără a deranja pe aceia care vor să vadă doar filme/machete/realități unde personajul are țigara blurată, pușca trage cu garoafe și trebuie să ceri acordul părinților.
Generic film
2. Umplutură- Gletul meseriașului;
3. Paviment- balama și Agama „asfalt” ;
4. Ștanța- litere identificare culee (DEF - Deutsche Emaillewaren) ;
5. Rabi
-picioare- Anti-Terror operation in Russia '96-'01 ICM 35002
- tors- Soviet Infantry at Rest '43-'45 MiniArt 35001
- cap- German Infantry '43 Alanger 35245
- maini- German tank crew '39-'41 Alanger 35239 ;
6. Amon și colegul- Panzergrenadier Division Krachev'43 Dragon 6124 (aceiași figurină cu mici modificări);
7. Neamtul numărul 3 - German Infantry '43 Alanger 35245.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu