23 August 1944

În debutul celui de-al Doilea Război Mondial, Românaia a fost unul dintre aliații importanți ai Germaniei, ulterior a fost aliat al Rusiei. Momentul când acarul Păun a schimbat macazul (23 August 1944) am încercat să-l surprind în vigneta intitulată enigmatic „23 August 1944”.

Casca aflată în dotare era de model olandez, adoptată de armata română în 1939, element distinctiv inconfundabil raportat la armata statelor vecine (potențial inamice). Întrucât armata olandeză a depus armele încă din debutul WW2, nu consider că este deplasat dacă afirm că ostașii românii sunt singurii care au luptat purtând această cască. Inițial, până la abdicarea regelui, partea frontală a căștii era ornată cu sigiliul regal, după abdicarea lui Carol al II-lea căștile au devenit lise. Apropo de regalitate, trupele din spatele frontului purtau frecvent căști franceze (model Adrian) din timpul primei conflagrații mondiale, căști de pe care era îndepărtată monograma regală (a regelui Ferdinad I sau Carol al II-lea).

În general vestonul de campanile era din postav kaki, buzunare cu burduf, prinse cu clapă dreptunghiulară și nasture metalic, vopsit kaki. Singurele buzunare are vestonului erau cele două de pe piept, mânecile se încheiau cu nasturi fixați pe manșete rotunde (tip cămașă). Vestonul era lipsit de orice însemn, cel mult trese de culoare galbenă prinse la epoleți, pentru gradați și subofițeri. Pantalonii din postav kaki erau croiți larg, bufanţi. În partea inferioară, cu scopul de a proteja de umezeala, erau înfășurați în moletiere din postav kaki. Bocancii erau scurți, din piele neagră, cu talpă groasă, din piele întărită cu ţinte şi blacheuri metalice.

Cu așa uniformă sintagma „teatru de război” capătă un alt înțeles. Știți uniformele nemților sau ale americanilor din WW2 ? Uniforma românească era așa cum te-ai duce la teatru în „hainele de casă”, cu diferența că n-or fi țoalele tale arătoase dar măcar sunt comode. 

Ca și echipament de campanile, centură din piele încheiată cu pafta, de o parte și de alta câte o cartuşieră, fiecare cu câte cinci seturi a câte cinci cartuşe calibru 7, 92 mm.

Pe şoldul stâng se află portbaioneta fixată de lopata „Linemann, sacul pentru masca de gaze și bidonul cu apă învelit în postav kaki cu dublu rol, protecție la șocuri și menținere apei la o temperatură constantă (apropo, că poate ieși prin natură, dacă umezești postavul o să ai apă mai rece…chestia cu evaporarea). Pe şoldul drept atârna sacul de merinde și gamela individuală confecționată din aluminiu (sau tablă emailată dacă era model austro-ungar). Pentru a susține acest inventat, harnașamentul era completat cu un ham din piele care avea două bretele anterior și o singură bretea la spate.

Pe spate raniţa model 1939, din pânză impermeabilă kaki, prevăzută cu curele şi bretele din piele. Ca armament, de obicei, pușca ZB md.1924, cal. 7.92mm, cu repetiție. Având puțin peste 4 kg și eficiență de până în 2000 de metri, arma produsă în Cehoslovacia (Zbrojovka Brno) „vzor” 1924 a fost aramamentul standard al armatei române în Cel de-al Doilea Război Mondial (dar și cei care și-au „satisfăcut stagiul militar” până în anii 2000 se prea poate să fi cunoscut această bătrână armă).

Și apropo de Armata Română :

• Drepți !
• 
  
• Pentru onor înainte prezenta-ți arrrrm` !
• 
  
• La StângA !
• 
  
• La DreaptA !
• 
  
• Salt-înainte!
• 
  
• Aviație inamică!
• 
  
• La rambleul căii ferate, Adunarea!

Repertoriul pare așa de sărăcăcios și non-combat dar un bun strateg, prin folosirea acestor comenzi, a combinațiilor și a jargonului cazon poate obține rezultate remarcabile ... în special pe timp de pace (vezi „Satisfacerea stagiului militar obligatoriu”, un fonfleu pentru „Dezumanizare și îndobitocire spre satisfacția societății”.

„Biban, rabatează, coniac, panasonic, o arzi cu păru-n ochi, harpă, baxează, bobinează” - o mică parte din folclorul armatei și sper să spargă piatră la târnacop, toată viața de apoi, cei care au profitat (și nu sunt puțini) de societatea strâmbă în care am avut ghinionul să ne naștem.

În fine, am mai revin pe acest subiect așa că putem profita de ocazie să ne întoarcem la oile noastre ( Turma în cadență – acesta poate să fie titlul unei stufoase lucrări de doctorat).

„Întoarceți Arm`!” constituie cheia de boltă a comenzilor din Armata Română, departe de mine să-mi permit a aduce în discuție subiectul sau să emit presupuneri și concluzii, acesta este apanajul lu` facebook sons. Așa cum impresiile despre MapN mi le-am format în perioada 1991-1992, la fel am păreri de nezdruncinat cu privire la România și aliați săi în WW2. Trei surse constituie pilonii (ca să o dăm în subiectele de Bac) de bază:

Tataia meu, țăran din Târgul Bujor, soldat Alexandru Vasilache (Lisandru) care a luptat pe ambele fronturi, medalia este rămasă de la el deoarece „Cruciadă împotriva Comunismului” i-a fost confiscată.

Unchiul, bucureștean neaoș, colonel (r) Alboteanu Titus, prizonier de război în Siberia.

Ambii au fost zgârciți la vorbă dar în rarele momente prinse, „poveștile” nu erau din manualele de istorie sau din „Delfin” .

Cât despre ce-a de-a treia sursă, nu sunt pregătit să vorbesc azi.

Planton

     Ostaș - German Assault Troops (1917-1918) - ICM 35297
     Cap – Dutch/ Romanian steel helmet - Hornet HWH03
     Postament – plexiglas decupat și lipit
     Paviment – plăcuță de plexiglas scrijelit și vopsit
     Iarbă – covor Noch
     Țeavă indicator – băț urechi
     Indicatoare – hârtie imprimată
     Curea armă – foiță de Pb
     Lamă baionetă – carte de joc plastifiată
     Medalia „Eliberarea de sub jugul fascist”

Restul accesoriilor prin care am încercat să redau echipamentul regulamentar, este de origine diversă, greu identificabil. Ba chiar am plusat, arogant, dotându-l cu o grenadă ciocan.

Medalia „Eliberarea de sub jugul fascist”
 După preluarea puterii de către comuniști toate vechile decorații militare au fost anulate, inclusiv (sau mai ales) cele de pe Frontul de Vest. Eliberarea de sub jugul fascist s-a decernat retroactiv, pentru a marca cinci ani de la Marea Insurecție din 23 august 1944.

Decorație din bronz, pe avers prezintă profilul stânga a doi soldați echipați de campanie, efigia soldatului român în plan apropiat, rusul în plan secundar (atitudine ușor imperialistă, aș zice, știindu-se că această decorație a fost decernată și unui număr impresionant de militari sovietici) încadrat pe margine de cercul format din textul „ ELIBERAREA DE SUB JUGUL FASCIST”, la final (sau la început) de text  o stea  stilizată .
Pe revers textul „ÎN SLUJBA POPORULUI MUNCITOR”, încadrat de o cunună de lauri, inscripția R.P.R. în partea superioară.
Panglica medaliei „Eliberarea de sub jugul fascist”, este roșie cu trei benzi albe, pliată pe un suport metalic pentagonal.