Panzermeyer
Kurt Adolf Wilhelm Meyer (23.12.1910 – 23.12.1961), s-a
născut în Jerxheim, Germania, într-o familie modestă. Tatăl său a lucrat ca
muncitor şi în Primul Război mondial a obţinut gradul de sergent major,
ulterior fiind lăsat la vatră în urma rănilor suferite.
În perioada în care studia la Academia de Poliţie din
Schwerin, tânărul a vrut să-i joace o festă unui coleg, a urcat pe acoperişul
unei clădiri cu intenţia de ai turna acestuia o găleată cu apă în cap. Însă
tânărul alunecă şi cade de pe acoperiş, căzând în picioare şi alegându-se cu
aproape 20 de fracturi, era de aşteptat să moară în urma acestor traumatisme.
După o perioadă de convalescenţă, Meyer revine printre colegii săi,
supravieţuirea şi refacerea uimitoare atrăgându-i porecla de „panzermeyer”, cu
aluzie directă la rezistenţa demnă de un tanc. După unele surse s-ar părea că
din această cascadorie s-a ales cu un picior mai scurt, ceea ce a necesitat
purtarea unei ghete ortopedice. Chiar dacă n-or exista dovezi fotografice,
acest lucru pare plauzibil dacă ne gândim că o tălpică mai groasă poate face ca
acest handicap să treacă neobservat. Dacă tot m-am băgat în amănunte medicale
pot să afirm, cu certitudine, că acele fracturi i-au generat dureri pe toată
durata vieţii iar nămolul de pe front nu a avut efecte terapeutice. Dar să
lăsăm speculaţiile şi să trecem la probe verificabile.
Devine membru al Partidului Naţional-Socialist al
Muncitorilor din Germania (NSDAP) pe 1 septembrie 1930, ulterior arătându-şi
disponibilitatea de a se alătura Schutzstaffel. Este acceptat în 15.10.1931 şi
asimilat Regimentului 22 SS (22 SS-Standarte) cu sediul în Schwerin iar pe 10
iulie este ridicat la rangul de SS-Untersturmfuhrer (sublocotenent).
În mai 1934 este transferat la prestigioasa unitate SS,
Leibstandarte SS Adolf Hitler (LSSAH) unde, pe 10 martie 1935, este avansat la
gradul de locotenent (SS-Obersturmfuhrer) şi preia comanda Companiei 14 antitanc (14 Panzerabwehrkompanie LSSAH).
Postură din care participă la anexarea Austriei şi ulterior, ocuparea
Cehoslovaciei.
Campania din Polonia reprezintă botezul focului pentru
tânărul SS-Hauptsturmfuhrer, pe 7 septembrie 1939 Meyer este împuşcat în umăr
şi în ciuda acestui lucru, căpitanul alege să rămână pe câmpul de luptă, fapt
care va duce la decorarea sa (Crucea de
Fier cls.II- 25.09.1939).
După Polonia, Meyer a fost transferat la un regiment de
recunoaştere – 15 Kradschutzenkompanie. Astfel călare pe motocicletă avea să
participe la Invadarea Franţei şi la campania din Ţările de Jos. După Campania din Vest, Meyer primeşte Crucea de
Fier Cls.I , 15 Kradschutzenkompanie este asimilată de Regimentul de
recunoaştere (Aufklarungsabteilung) iar în urma avansării în grad Meyer devine
SS- Sturmbannfuhrer.
În iunie 1941 se declanşează Operaţiunea Barbarossa iar
Batalionul de recunoaştere este anexat Grupului de Armate Sud (Heeresgruppe
Sud), Meyer nu se dezice de comportamentul ce i-a adus supranumele „Der
Schnelle Meyer”. Şi aici acesta aplică tactica de asalt rapid, fiind permanet
în fruntea oamenilor săi, ocuparea oraşului Mariupol fiind un exemplu grăitor
al eficienţei „stilului Meyer” cărei i-a căzut victimă aproape o divizie
sovietică.
Spre sfârşitul lunii octombrie, Meyer se îmbolnăveşte şi
este nevoit să se retragă în spatele frontului, revine de la Berlin în ianuarie
1942. Reîntoarcerea pe front este
marcată de acordarea prestigioasei decoraţii Crucea Germană de Aur pentru
curajul de care a dat dovadă în luptă iar Divizia LSSAH devine
SS-Panzergrenadier Division LSSAH.
Odată cu înfrângera suferită la Stalingrad, germanii
pierd şi controlul deţinut asupra oraşului Harkov (eliberat în februarie 1943).
Pentru a spăla ruşinea cauzată de retragerea Waffen-SS, se declanşează un nou
contraatac (A treia bătălie de la Harkov
16.02. -15.03.1943 ). Corpul al II-lea SS Panzer a jucat un rol semnificativ în
recucerirea oraşului, din componenţa sa făceau parte Divizia I LSSAH şi
Divizia a II-a „Das Reich”. În cadrul
diviziei, Meyer a reînfiinţat Batalionul 1 de Recunoaştere care s-a situat
constant în fruntea trupelor şi a cooperat strâns cu trupele conduse de Joachim
Peiper şi Wisch Theodor. Datorită vitezei de reacţie această Kampfgruppen,
alcătuită la iniţiativa celor trei, a fost capabilă să intervină în zonele de
criză salvând trupe germane din încercuire sau făcând capturi importante de
materiale şi personal inamic. Printre misiunile primite s-a numărat şi ocuparea
pieţei centrale a oraşului, Piaţa Roşie. Luptele au fost extrem de sângeroase
iar pierderile foarte mari de ambele tabere dar sub conducerea lui Meyer, Divizia SS Leibstandarte Adolf Hitler a
îndeplinit misiunea şi la final, în semn de recunoaştere, piaţa centrală a
primit denumirea „Platz der Leibstandarte”. Victoria germană repurtată în cea
de-a treia bătălie de la Harkov avea să fie ultima victorie majoră a Germaniei
în WW2. Aportul lui Meyer la această răsunătoare victorie avea să îi aducă
„Crucea de Cavaler a Crucii de Fier cu Frunze de Stejar”.
În vara anului 1943, Hitler a decretat formarea unei noi
divizii SS, Hitlerjungend 12 SS Panzer Division, prin asimilarea membrilor
Tineretului Nazist iar comanda asigurată de ofiţerii din cadrul LSSAH. Meyer a
fost desemnat la conducerea Regimentului 25 SS-Panzergrenadier Division
Hitlerjungend, fiind înaintat la gradul de SS-Standartenfuhrer ( 21.06.1943).
Proaspătul colonel s-a implicat în antrenarea trupelor aflate sub comanda sa
şi, deşi unii dintre combatanţi erau prea tineri pentru a primi raţie de tutun
şi alcool, rezultatele antrenamentelor aveau să se vadă curând.
Pe 6 iunie 1944 aliaţii declanşează Operaţiunea Overlord,
unele trupe Hitlerjungend au fost aruncate în luptă pe sectorul Sword cu
misiunea de a avansa până pe plajă, în ciuda faptului că tirul aliaţilor era devastator.
Colonelul Meyer şi regimentul său au intrat în luptă pe 7 iunie 1944, centrul
de comandă îl stabileşte într-o mânăstire (Ardenne Abbey) ce oferea o poziţie
excelentă pentru planul defensiv ce îl avea în vedere. Divizia a 3-a Canadiană
avea să fie prima victimă a strategiei abordate de Meyer şi avea să piardă cel
puţin 10 tancuri în această confruntare. În următoarele două săptămâni luptele
au fost extrem de aprige, pierderile fiind însemnate pentru fiecare metru de
teren câştigat sau pierdut.
Pe 14.06.1944 SS-Brigadefuhrer Fritz Witt este omorât
atunci când postul său de comandă devine ţinta tirului naval. Meyer, ca ofiţerul
următor, cu gradul cel mai înalt a devenit automat comandant de divizie. Acest
lucru se întâmpla când Meyer avea 33 de ani, ceea ce îl făcea cel mai tânăr
comandant de divizie din WW2.
O perioadă de timp, Meyer reuşeşte să păstreze linia frontului la nord
de Caen, în ciuda presiunii uriaşe exercitate de atacurile reunite ale trupelor
canadiene şi britanice. Pierderile suferite afectează grav capacitatea de
reacţie iar trupele rămase nu mai alcătuiesc o divizie decât pe hârtie. În
ciuda tuturor problemelor, Meyer rezistă pe poziţie până pe 9 iulie, moment
când realizează că retragerea este singura soluţie rămasă. Pe 10.07.1944 acesta
ordonă rămăşiţelor diviziei Hitlerjungend
să ocupe poziţie pe malul râului Orne. Această retragere a constituit o gură de
oxigen pentru trupele greu încercate, în
doar o lună de lupte din 22.000 de subordonaţi rămăseseră cu puţin peste 5.000.
Însă nici noua poziţie defensivă nu avea să le ofere un răgaz foarte mare.
12 august 1944, trupele canadiene declanşează Bătălia de
la Falaise în încercarea de unire cu trupele americane şi prinderea trupelor SS
în acestă încercuire. După câteva zile de rezistenţă eroică, timp în care
efectivul s-a redus la doar 1.500, Meyer îşi conduce oamenii în încercarea de a
străpunge capacana reprezentată de „Buzunarul Falaise”.
Fiind rănit, pe 06.09.1944, în oraşul Durnal este capturat de partizanii belgieni şi
predat trupelor americane, cu siguranţă nu ar fi scăpat din mâinile
partizanilor dacă i s-ar fi cunoscut adevărata identitate (la momentul
capturării el având uniformă de căpitan). În haosul acelor zile s-a crezut că
el a murit şi astfel a fost înaitat ( 1.09.1944) „post-mortem” la gradul de
Brigadefurher und Generalmajor der Waffen SS (General-maior de brigadă).
După ce a fost predat aliaţilor, iniţial a stat în
detenţie la o închisoare din Franţa, ulterior transferat într-un lagăr din
Anglia unde a fost supus la numeroase interogatorii. În aşteptarea procesului,
a fost deţinut în Aurich, Germania.
Pe 10.12.1945 începe procesul, acesta a fost greu de
instrumentat deoarece conform legii instanta de judecată trebuia alcătuită din
militari cu grad similar acuzatului. Împotriva sa sunt întocmite cinci capete
de acuzare, toate legate de crime de război
îndreptate către prizonieri sau civili. La finele procesului este găsit
vinovat pentru trei capete de
acuzare iar pedeapsa stabilită este
moartea prin împuşcare.
În aşteptarea execuţiei are loc recursul, iar pedeapsa
capitală este comutată în detenţie pe viaţă. Timp de cinci ani este prizonierul
închisorii Dorchester, Canada iar în anul 1951 este transferat într-o
închisoare a Marii Britanii din Germania de Vest. Este eliberat în toamna
anului 1954 (07.09.1954) după aproximativ 10 ani de detenţie. O perioadă există
zvonuri conform cărora ar urma să înceapă un nou proces, acuzaţiile fiind de
crime de război săvârşite pe teritoriul Poloniei şi al Uniunii Sovietice
(Ucrainei) însă un astfel de proces nu a avut loc.
Kurt Meyer devine membru a HIAG, organizaţia veteranilor
de război ai Waffen-SS, şi militează pentru achitarea drepturilor băneşti. În
anul 1957 îşi publică biografia în
cartea „Grenadiers”, care face apologia Waffen-SS şi punctează faptele sale de
arme.
Exact când ar fi împlinit vârsta de 51 de ani, Kurt Meyer
se stinge din viaţă ca urmare a unui atac de cord.
Lui Meyer
nu-i poate fi negată calitatea de lider, personaj dinamic şi carismatic a inspirat
încredere militarilor aflaţi în subordinea sa. Un maestru al atacurilor rapide,
a fost un melanj de curaj, îndrăzeală şi un bob de nesăbuinţă – reţeta ideală
pentru a deveni erou.
Aşa cum se poate observa mi-am
propus să nu pun accent pe evenimentele desfăşurate după conflagraţie şi
faptele care le-au generat. Cum prin machetele noastre nu facem glorificarea
războiului şi extragem doar partea poetică a acestuia, la fel am decis să
procedez şi cu eu cu Meyer, relatând doar faptele eroice.
Părerea mea
este că războiul scoate tot ce este mai bun în oameni dar şi tot ce ce este mai
rău, indiferent de care parte a baricadei s-ar afla cei implicaţi. Este ştiut
că istoria este scrisă de învingători şi vă provoc la reflecţie prin
intermediul a două texte pur imaginare :
„Convoiul prizonierilor şerpuia
pe drum, pe chipul acestora se putea citi demnitatea în ciuda rănilor şi a
uniformelor terfelite. SS-Sturmannfurher Fritz Spithz rânji, el nu vedea decât
o cireadă ce se îndreaptă către abator şi îşi făcea probleme că praful iscat de
aceasta avea să-i strice luciul Horch-ului. Fulgerător, John Travolt iese din
coloană. Ultimul lucru pe care l-a mai văzut
bruta nazistă a fost faptul că grenada era de producţie germană..”
„Convoiul prizonierilor şerpuia
pe drum, pe chipul acestora se putea citi ruşinea şi o oarecare doză de
fanatism. Căpitanul John Travolt, îi privea cu milă dar şi cu indignare,
printre aceştia erau şi cei care îl omorâseră pe Johnny. Cu mâna rănită scoase plăcuţele
de identificare ale acestuia şi fotografia ce o înfăţişa pe iubita lui soţie şi
Thelma, fetiţa de doar trei anişori. Bietul Travolt nu apucă să vadă bestia
care încălcând, pentru ultima dată, Convenţia de la Geneva, aruncă o grenadă asupra-i..”
Bibliografie
Sursă foto
http://scouseontoast.blogspot.ro/2007/01/imperial-war-museum-miscellaneous.html
Kit review
https://atelierminiatural.blogspot.com/2019/10/panzermeyer-lssah-division-mariupol.html
Kit review
https://atelierminiatural.blogspot.com/2019/10/panzermeyer-lssah-division-mariupol.html
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu