Ogon

Ideea datează de ceva vreme, după un timp ajungând să fie în top 5 „Lucrări de efectuat”.

O perioadă am tot ignorat-o dar prezenţa ei devenise sâcâitoare şi  îmi perturba armonia machetistică, astfel mi-am luat inima-n dinţi (şi cutterul în mână).

Iniţial erau vizate doar două figurine : acordionistul din May 1945 (ICM  35541) şi rusnacul tolănit din Soviet Guards Infantry 1944-45.

Pe măsură ce debavurarea avansa, mintea fiind pe pilot automat, noi personaje au intrat în peisaj, astfel  totalul ajungând la cinci. Câte o figurină din kiturile sus-amintite (rănitul şi beţivul) iar nr. 5 dintr-un MasterBox (Photo for the Newspaper, MB 3529).

După asamblarea figurinelor şi mici completări cu accesorii a urmat fixarea de ştifturi metalice, accentuarea cutelor de pe telogreikă, izolarea cu patafix a zonelor cu epidermă  şi aplicarea unui prim strat de vopsea. Deoarece încă nu aveam idee despre forma finală a lucrării am decis să vopsesc figurinele de la A la Z şi astfel au urmat diferite tuşe de vopsea pentru evidenţierea cutelor uniformei. Ulterior am trecut la vopsirea accesoriilor şi a feţelor , paradoxul face că ştiind faptul că o să se aleagă praful de munca mea parcă am vopsit mai curat iar produsul final parcă era puţin superior altor „opere”.

După finalizarea celor patru figurine (rănitul ICM fiind ignorat cu premeditare), am trecut la alte accesorii : acordeon şi sticla de votkă. Sticla a fost obţinută prin tragerea la cald a unei culee transparente.

Deoarece vopsirea ulterioară era influenţată de poziţionarea fiecărei figurine în plan, efortul meu s-a canalizat către postament. Am nominalizat o scrumieră pe principiul că deja o aveam depozitată de 3-4 ani  iar lemnul acesteia se potrivea cu tema vignetei. Lăcuirea fiind grosolană, am luat decizia de a subţia stratul de mâzgă. Cu şmirghel, flacără şi elan am ajuns la un rezultat acceptabil.  Cum această activitate (de frecare) nu necesită multă concentrare (eventual imaginaţie), a apărut ideea de electronizare a subiectului. Preventiv am hotărât să efectuez nişte orificii în postament, în cazul în care nu eram capabil de montarea  „aparaturii”, prezenţa găurilor avea să treacă neobservată.  Am efectuat trei găuri, pentru camuflarea lor am utilizat o plasă metalică (de la robinet) iar zona de fixarea vignetei am haşurat-o pentru mărirea aderenţei.

Din chit Milliput am confecţionat o buturugă pentru trubadur şi apoi am purces la aprinderea focului.  Flacăra am construit-o din aşchii de komatex lipite cu superglue, vopsire cu diferite nuanţe de roşu,  galben, portocaliu etc. Pentru buşteni am ales tulpini de boscheţi (folosite atât la podul lui M.Viteazul cât şi la blindarea lui Stug G), pentru economie de vopsea neagră am ars capetele „buştenilor” şi apoi vopsire cu gri şi portocaliu.

Din poxilină am realizat o insulă pe scrumiera-postament, după uscare am aplicat adeziv transparent , am fixat buturuga , piertiş şi iarbă, apoi am presărat nisip fin. După îndepărtarea surplusului am efectuat completări consolidate cu cianoacrilat şi  am aplicat o zeamă de vopseluri. Între timp am văzut că este loc şi de copăcel aşa că am aplicat reţeta clasică : sârmă şi adeziv.

Având delimitat punctul central am trecut la distribuirea locurilor în peisaj şi vopsirea marginilor insulei. Copacul a fost înfrunzit iar personajele extrase din peisaj (scobitorile având rolul de a marca zona de extracţie).  Postamentul a fost protejat cu patafix, am delimitat raza de acţiune a luminii (cerc din komatex şi mici fragmente de patafix) şi am trecut la vopsirea cu întuneric. După îndepărtarea piesei de komatex am trecut la vopsirea cu „lumină din lumină”, când am fost mulţumit de rezultat am trecut la fixarea flăcăricii şi a buştenilor. Am profitat de ocazie şi am aplicat un strat de efect de apă pe flacără (în ideea că lumina de la bec/leduri o să se propage şi prin acest strat subţire).

Copacul şi „rănitul” au fost vopsiţi şi fixaţi în peisaj.

Ulterior am adăugat surcele, am vopsit pietricele şi am adăugat nişte pene pe foc (chiar dacă nu arată mai bine măcar sunt sensibile la curenţii de aer).

Prima tranşă în vopsirea figurinelor a constat în aplicarea beznei pe partea ferită de "razele focului", aplicare cu aerograful că nu avea ce problemă să apară. Până la uscarea vopselei am trecut la pregătirea unor accesorii şi apoi am revenit la figurine. Succesiuni de şedinţe şi nuanţe până când am fost mulţumit de rezultat (sau am epuizat toate ideile).

După lăcuire, am început fixarea în peisaj, întâi personajelor şi apoi armamentul plus  alte accesorii.

La final fixare amalgamului electronic.