Pentru postament am utilizat un avizier procurat de la magazinele Daiso (pe vremea când orice produs costa 5 lei). Rama din lemn de 30 pe 21,5 centimetri delimitează o suprafaţă utilă cu dimensiuni de 25,5/17 cm. Deoarece rama are o grosime de 2,5 cm, placa de plută nu mă ajuta foarte mult şi de aceea am decis să folosesc o placă de polistiren extrudat cu grosimea de 3cm. Am tăiat dreptunghiul din polistiren, am uns una din feţe cu adeziv Bison ( Konstruktielijm Colle Bois Polyurethane :) ), l-am fixat pe poziţie şi apoi l-am lăsat la presat pentru uscarea adezivului.
Am profitat de acest moment pentru a face un plan de acoperire a suprafeţei de lucru. Pe fundal, în colţul drept am decis să amplasez o stâncă cu înălţimea de 10 -15 cm. Pentru a putea „sculpta” aceast calup stâncos am ales constituirea unui sandwich din plăci de polistiren extrudat. Edificiul supraetajat l-am făcut din patru plăci de polistiren, trei a câte 3 centimetri grosime iar ultimul etaj din polistiren de 2cm. Am urmărit ca cele patru segmente să aibă comun colţul de 90 grade iar suprafaţa acestora să scadă de la bază către vârf. După dimensionarea etajelor şi poziţionarea aproximativă, cu un marker am stabilit traseul a 5-6 crevase care să străbată suprafaţa stâncoasă de la primul pînă la ultimul etaj.
Cioplirea a început din aproape în aproape, de la etajul superior către bază, ştiindu-se că cu cât marginile sunt mai franjurate cu atât o să fie mai eficient dry brush-ul de final. Pentru ultimul etaj am stabilit ca toate marginile să fie cioplite, adică inclusiv cele care alcătuiesc unghiul drept. Sculptarea s-a făcut cu lama unui cutter, după finalizarea etajului patru trecându-se la etajul inferior şi tot aşa până s-a ajuns la cioplirea bazei, în permanenţă raportându-mă la crestele etajului superior. La final cele patru segmente au fost unite provizoriu, cu scobitori, şi am făcut mici retuşuri.
Pentru lipire am optat pentru varianta de a lipi pe perechi, două cu două aşa încât să nu apară probleme de dislocare a plăcilor. Oricum pe lângă adeziv am introdus şi câte două scobitori tocmai pentru a preveni deplasarea plăcilor pe timpul presării. După 24 de ore am asamblat „stânca” şi a urmat încă o zi de aşteptare. Ulterior am şmirgheluit la nivelul muchiei şi apoi am lipit întregul edificiu pe placa dioramei.
Am izolat rama cu scotch din hârtie şi am întins pe placă un strat de adeziv White Glue de la Bic (adeziv care după uscare devine transparent). Peste adeziv am cernut un strat de nisip fin ( vezi plaja de la Sulina). După uscarea adezivului am îndepărtat excedentul de material prin periere şi suflare.
Pentru început stânca a primit un strat de primer alb, Game Ink 72002 de la Vallejo. Deoarece nu intenţionam ca toată suprafaţa stâncii să fie vopsită identic, am aplicat vopsea enamel doar pe jumătate din suprafaţă. Este vorba de vopseaua cod 25 de la Revel iar interesul a fost ca vopseaua să pătrundă temeinic prin toate crevasele vizate.
Pe placa acoperită cu nisip am distribuit diverse materiale : fragmente de rigips, BCA, pietriş, nisip absorbant pentru pisici şi chiar material vegetal. Dispunerea acestor materiale a fost oarecum aleatorie, singura grijă fiind să nu acopăr zona unde intenţionam să „săp” un şanţ. Materialele au fost fixate cu superglue Bison şi apoi am aspersat pe toată suprafaţa adeziv spray. Cu o bilă am dimensionat lăţimea şi adâncimea şanţului, marginile acestuia fiind realizate prin presărare de nisip şi picurare de superglue, operaţiune ce s-a repetat până când am fost mulţumit de forma acestuia.
După această operaţiune am îndepărtat scotch-ul de hârtie ce proteja rama dioramei. Pe marginile plăcii de polistiren dar şi pe faţa dorsală a masivului, am aplicat mastic, nuanţă de cireş de la Bison. Pasta am întins-o cu o spatulă având grijă să nu ating rama din lemn sau suprafeţele ce fac parte din acţiunea dioramei, acolo unde nu am reuşit să fac acest lucru masticul a fost îndepărtat cu o cârpă umezită sau am revenit, după întărire, cu vopsirea. La întinderea masticului am avut în vedere ca partea dorsal a ultimului etaj stâncos să fie acoperită doar parţial aşa încât să sugerez continuitatea peisajului surprins în dioramă.
După uscarea masticului, pe această suprafaţă am aplicat vopsea acrilică Elfic Flesh, diluată generos, peste care ulterior am revenit cu o soluţie de vopea de ulei Light Red şi benzină pentru brichetă Zippo. După uscarea vopselei de ulei, rama a fost izolată cu scotch de hârtie. Astfel se termină capitolul „Peisaj extraterestru”.
Am apelat la seria „Corpul Uman” de la D’Agostini, mai precis la o piesă ce cuprinde coloana vertebrală, cutia toracică şi regiunea sacrală. Piesa a fost scurtată prin înlăturarea vertebrelor cervicale, la nivelul osului sacral am făcut mici retuşări aşa încât acesta să ofere o bază pentru craniul extraterestru. Coastele au fost scurtate şi apoi am trecut la eliminarea acestora, din doi în doi.
Pentru mandibulă am găsit o piesă care să corespundă, în aceasta şi în „craniu” am dat o serie de găuri cu burghiu de 1,2 mm. Aceste găuri vor fi folosite la fixarea dentiţiei. Pentru realizarea dinţilor am utilizat pioneze cărora le-am îndepărtat suportul din plastic, ştifturile rezultate au fost tăiate la dimensiunea optimă şi apoi fixate în găuri, consolidarea făcându-se cu superglue Bison.
Cu adeziv bicomponent, poxilină, am completat calota craniană şi am fixat mandibula pe poziţie. Pentru a avea o imagine mai bună, după întărirea poxilinei, am vopsit mandibula şi poxilina cu vopsea albă. Pe o suprafaţă umezită am întins poxilină până când am obţinut un strat subţire, această folie am fixat-o pe schelet cu intenţia de a sugera resturi de piele şi carne rămase după ospățul faunei locale. Cu un şmirghel de granulaţie mare am texturat foiţa de poxilină până aceasta să se întărească. După întărirea adezivului am vopsit suprafaţa exterioară cu IJN Green (H59 Gunze) iar pe interior cu roşu Vermillion (70909 de la Vallejo). Porţiunea vizibilă a scheletului am vopsit-o cu Elfic Flesh (72098, Game Color, Vallejo) pentru ca ulterior să efectuez spălări cu Black Shade (73201 – Vallejo). Pe zonele de „piele”, atât pe faţa internă cît şi pe cea externă, am făcut spălări cu Sepia 72091 şi Skin Wash 72093, ambele produse Vallejo. Pe dinţi bestiei am aplicat enamel 312 de la Revell şi apoi scheletul a fost fixat în peisaj prin intermediul ştifturilor din sârmă dar şi a adezivului cianoacrilat. Ulterior atât scheletul cât şi placa de bază au fost sigilate cu lac mat de la Vallejo.
Pentru figurină, piesă importantă şi prin faptul că aceasta oferă indicii cu privire la scara de execuţie (1/35) am efectuat un mix :
Pereche de picioare de la kitul MiniArt cod 35011, „German Tank repair crew”;
Bustul şi mâinile de la kitul Dragon cod 6059, „German Panzer Grenadiers (Kharkov 1943)”
Capul de la kitul MiniArt cod 35047, „U.S. Jeep crew & M.P.”.
Au urmat etapele clasice: debavurarea pieselor şi asamblarea, capul urmând să fie adăugat mai spre sfârşitul operaţiunii.
Prin cutele echipamentului am aplicat enamel 88 Revell, nuanţă asemănătoare muştarului. Ulterior am intervenit cu RLM 04 de la Gunze iar cureaua, bocancii şi faţa externă a mănuşilor am vopsit-o Tank Brown de la Vallejo. În prealabil, în talpa piciorului stâng, am fixat un ştift din sârmă care să mă ajute la manipularea din timpul vopsirii dar şi la fixarea, ulterioară, în peisaj.
Pentru început am făcut o spălare cu Black Shade 73201 de la Vallejo, urmat de un strat de Future. Ulterior pentru prăfuirea echipamentului am folosit o soluţie extrem de diluată a vopselei Elfic Flesh, 12098 Game Color Vallejo, urmată de un nou strat de Future. Ultimul strat de vopsea l-a constituit un amestec diluat de Black Shade şi vopsea albă. Sigilarea finală făcându-se cu lac mat de la Vallejo.
Vopsirea a debutat cu aplicarea de Dark Flesh 70927 de la Vallejo, apoi zonele luminoase evidenţiate cu Flat Flesh 70955 iar cele de umbră cu Skin Wash 72093, ambele de la Vallejo. În concordanţă cu intervenţia chirurgicală am decis să anulez funcţia ochiului drept prin aplicarea de vopsea Revell 312 şi spălări cu vopsea albă. Ochiul stâng l-am reprezentat printr-o pupilă albastră pe fond alb, nu aveam nici un interes ca privirea obţinută să fie normală aşa că nu am efectuat alte intervenţii pentru a îndulci efectul de ochi bulbucat al acestui Dragnea Reloaded.
Am realizat faptul că impactul cicatricilor nu este cel scontat aşa încât am decis să potenţez acest efect prin aplicarea de capse chirurgicale. Am luat un fir de păr, pe baza testelor A.D.N. rezolvându-se şi eventualele contestaţii cu privire la autorul acestei lucrări, pe care l-am vopsit metalic. După uscarea vopselei, am porţionat firul de păr în mici segmente de maxim 1 mm lungime. Ulterior, de o parte şi de alta a cicatricii, am depus câte puţin Gator Glue (adeziv ce devine transparent după uscare) şi cu penseta am fixat câte o „capsă”. La finalul operaţiunii migăloase am fost mulţumit de rezultatul obţinut aşa încât am sigilat suplimentar cu un strat de Future.
După fixarea capului pe umeri m-am lovit de titlul lucrării, „Evadatul 88”, unde numărul 88 are o conotaţie strict machetistico-personală. Însă indiferent de varianta aleasă, acţiunea din dioramă trebuia să sugereze explicit evadarea. Cum varianta cu zeghea am ratat-o optând pentru un echipamentul galben, m-am orientat către o soluţie de compromis. Consider că varianta aleasă sugerează evadarea, ba mai mult face legătura dintre puşcăriaşii arhaici şi metodele de constrângere extraterestre, dar să revenim la manufacturare.
Am luat o bilă din sticlă (în copilărie purta numele de „Ciclon” şi în cadrul jocului numit „coci” era superioar unei „limonine”, bilă de sticlă cu ornament la interior) în care am făcut un orificiu cu burghiu de 1,2 mm. În orificiul cu adâncimea de 2-3 mm am fixat un belciug din sârmă, consolidat cu cianoacrilat. De belciug am fixat un segment de lanţ, lanţul şi belciugul le-am vopsit cu Artic Blue de la Vallejo. În ciclon am făcut un al doilea orificiu, gaură necesară pentru fixarea unui ştift din sârmă care îşi va dovedi utilitatea la introducerea bilei în dioramă.
Pe parcursul efectuării acestei manopere am analizat noua titulatură a lucrării “Evadatul 88”, ocazie cu care am descoperit faptul că acest titlu poate sugera nişte deducţii defăimătoare la adresa sistemului de detenţie extraterestru. Păi ce puşcărie este aia din care evadează 88 de indivizi, fie că aceştia sunt umanoizi sau nu. Şi astfel am ajuns să stabilesc titlul final „Evadarea lui 88”. Considerând că prima parte a titlului şi anume „Evadarea” o transmit cu uşurinţă privitorului prin prinderea capătului liber de lanţ la piciorul figurinei, rămânea partea cu „88” care părea mai greu de sugerat dar s-a dovedit că mă înşel.
Am folosit cifrele din coala de decaluri oferite de parcmodels şi astfel numărul 88 a fost transferat pe bila de sticlă. Pentru o sigilare trainică am aplicat şi un strat de Future. Aşa cum anticipam, din sârmă am făcut un inel prin care am trecut ultima za a capătului liber la lanţului iar inelul l-am fixat de glezna piciorului drept.
Bila, prin intermediul ştiftului metallic, am fixat-o în şanţul dioramei şi apoi, tensionând lanţul, am fixat şi figurina în peisaj. Se putea considera că lucrarea este gata însă am decis să plusez şi astfel pe chelia umanoidului am aplicat incă un „88”, obţinut din coala de decal de la Jawa 250
Am profitat de acest moment pentru a face un plan de acoperire a suprafeţei de lucru. Pe fundal, în colţul drept am decis să amplasez o stâncă cu înălţimea de 10 -15 cm. Pentru a putea „sculpta” aceast calup stâncos am ales constituirea unui sandwich din plăci de polistiren extrudat. Edificiul supraetajat l-am făcut din patru plăci de polistiren, trei a câte 3 centimetri grosime iar ultimul etaj din polistiren de 2cm. Am urmărit ca cele patru segmente să aibă comun colţul de 90 grade iar suprafaţa acestora să scadă de la bază către vârf. După dimensionarea etajelor şi poziţionarea aproximativă, cu un marker am stabilit traseul a 5-6 crevase care să străbată suprafaţa stâncoasă de la primul pînă la ultimul etaj.
Cioplirea a început din aproape în aproape, de la etajul superior către bază, ştiindu-se că cu cât marginile sunt mai franjurate cu atât o să fie mai eficient dry brush-ul de final. Pentru ultimul etaj am stabilit ca toate marginile să fie cioplite, adică inclusiv cele care alcătuiesc unghiul drept. Sculptarea s-a făcut cu lama unui cutter, după finalizarea etajului patru trecându-se la etajul inferior şi tot aşa până s-a ajuns la cioplirea bazei, în permanenţă raportându-mă la crestele etajului superior. La final cele patru segmente au fost unite provizoriu, cu scobitori, şi am făcut mici retuşuri.
Pentru lipire am optat pentru varianta de a lipi pe perechi, două cu două aşa încât să nu apară probleme de dislocare a plăcilor. Oricum pe lângă adeziv am introdus şi câte două scobitori tocmai pentru a preveni deplasarea plăcilor pe timpul presării. După 24 de ore am asamblat „stânca” şi a urmat încă o zi de aşteptare. Ulterior am şmirgheluit la nivelul muchiei şi apoi am lipit întregul edificiu pe placa dioramei.
Am izolat rama cu scotch din hârtie şi am întins pe placă un strat de adeziv White Glue de la Bic (adeziv care după uscare devine transparent). Peste adeziv am cernut un strat de nisip fin ( vezi plaja de la Sulina). După uscarea adezivului am îndepărtat excedentul de material prin periere şi suflare.
Pentru început stânca a primit un strat de primer alb, Game Ink 72002 de la Vallejo. Deoarece nu intenţionam ca toată suprafaţa stâncii să fie vopsită identic, am aplicat vopsea enamel doar pe jumătate din suprafaţă. Este vorba de vopseaua cod 25 de la Revel iar interesul a fost ca vopseaua să pătrundă temeinic prin toate crevasele vizate.
Pe placa acoperită cu nisip am distribuit diverse materiale : fragmente de rigips, BCA, pietriş, nisip absorbant pentru pisici şi chiar material vegetal. Dispunerea acestor materiale a fost oarecum aleatorie, singura grijă fiind să nu acopăr zona unde intenţionam să „săp” un şanţ. Materialele au fost fixate cu superglue Bison şi apoi am aspersat pe toată suprafaţa adeziv spray. Cu o bilă am dimensionat lăţimea şi adâncimea şanţului, marginile acestuia fiind realizate prin presărare de nisip şi picurare de superglue, operaţiune ce s-a repetat până când am fost mulţumit de forma acestuia.
Pe zona stâncoasă vopsită ţipător am făcut un dry brush cu antracit (vopsea cod.9 de la Revell). Apoi pe restul de stâncă dar şi pe placă am vopsit cu Blue Navy (cod H54 de la Gunze), aceiaşi nuanţă am aplicat-o prin dry brush şi pe crestele acoperite cu antracit. Ulterior am folosit mai multe nuanţe, aplicate prin dry brush, pe toată suprafaţa dioramei : RLM Gry (Tamiya XF22), Revell 57 mat, Light Blue (H417 de la Gunze) şi Stone grey (70884 de la Vallejo). La final în crevasele vopsite cu portocaliu (cod 25 Revell) am aplicat Future iar pe creste lac mat de la Vallejo.
După această operaţiune am îndepărtat scotch-ul de hârtie ce proteja rama dioramei. Pe marginile plăcii de polistiren dar şi pe faţa dorsală a masivului, am aplicat mastic, nuanţă de cireş de la Bison. Pasta am întins-o cu o spatulă având grijă să nu ating rama din lemn sau suprafeţele ce fac parte din acţiunea dioramei, acolo unde nu am reuşit să fac acest lucru masticul a fost îndepărtat cu o cârpă umezită sau am revenit, după întărire, cu vopsirea. La întinderea masticului am avut în vedere ca partea dorsal a ultimului etaj stâncos să fie acoperită doar parţial aşa încât să sugerez continuitatea peisajului surprins în dioramă.
După uscarea masticului, pe această suprafaţă am aplicat vopsea acrilică Elfic Flesh, diluată generos, peste care ulterior am revenit cu o soluţie de vopea de ulei Light Red şi benzină pentru brichetă Zippo. După uscarea vopselei de ulei, rama a fost izolată cu scotch de hârtie. Astfel se termină capitolul „Peisaj extraterestru”.
Am apelat la seria „Corpul Uman” de la D’Agostini, mai precis la o piesă ce cuprinde coloana vertebrală, cutia toracică şi regiunea sacrală. Piesa a fost scurtată prin înlăturarea vertebrelor cervicale, la nivelul osului sacral am făcut mici retuşări aşa încât acesta să ofere o bază pentru craniul extraterestru. Coastele au fost scurtate şi apoi am trecut la eliminarea acestora, din doi în doi.
Cu adeziv bicomponent, poxilină, am completat calota craniană şi am fixat mandibula pe poziţie. Pentru a avea o imagine mai bună, după întărirea poxilinei, am vopsit mandibula şi poxilina cu vopsea albă. Pe o suprafaţă umezită am întins poxilină până când am obţinut un strat subţire, această folie am fixat-o pe schelet cu intenţia de a sugera resturi de piele şi carne rămase după ospățul faunei locale. Cu un şmirghel de granulaţie mare am texturat foiţa de poxilină până aceasta să se întărească. După întărirea adezivului am vopsit suprafaţa exterioară cu IJN Green (H59 Gunze) iar pe interior cu roşu Vermillion (70909 de la Vallejo). Porţiunea vizibilă a scheletului am vopsit-o cu Elfic Flesh (72098, Game Color, Vallejo) pentru ca ulterior să efectuez spălări cu Black Shade (73201 – Vallejo). Pe zonele de „piele”, atât pe faţa internă cît şi pe cea externă, am făcut spălări cu Sepia 72091 şi Skin Wash 72093, ambele produse Vallejo. Pe dinţi bestiei am aplicat enamel 312 de la Revell şi apoi scheletul a fost fixat în peisaj prin intermediul ştifturilor din sârmă dar şi a adezivului cianoacrilat. Ulterior atât scheletul cât şi placa de bază au fost sigilate cu lac mat de la Vallejo.
Pentru figurină, piesă importantă şi prin faptul că aceasta oferă indicii cu privire la scara de execuţie (1/35) am efectuat un mix :
Pereche de picioare de la kitul MiniArt cod 35011, „German Tank repair crew”;
Bustul şi mâinile de la kitul Dragon cod 6059, „German Panzer Grenadiers (Kharkov 1943)”
Capul de la kitul MiniArt cod 35047, „U.S. Jeep crew & M.P.”.
Au urmat etapele clasice: debavurarea pieselor şi asamblarea, capul urmând să fie adăugat mai spre sfârşitul operaţiunii.
Prin cutele echipamentului am aplicat enamel 88 Revell, nuanţă asemănătoare muştarului. Ulterior am intervenit cu RLM 04 de la Gunze iar cureaua, bocancii şi faţa externă a mănuşilor am vopsit-o Tank Brown de la Vallejo. În prealabil, în talpa piciorului stâng, am fixat un ştift din sârmă care să mă ajute la manipularea din timpul vopsirii dar şi la fixarea, ulterioară, în peisaj.
Echipamentul galben făcea notă discordantă cu restul nuanţelor prezente în dioramă aşa încât am decis să mai atenuez efectul aceastei discrepanţe.
Pentru început am făcut o spălare cu Black Shade 73201 de la Vallejo, urmat de un strat de Future. Ulterior pentru prăfuirea echipamentului am folosit o soluţie extrem de diluată a vopselei Elfic Flesh, 12098 Game Color Vallejo, urmată de un nou strat de Future. Ultimul strat de vopsea l-a constituit un amestec diluat de Black Shade şi vopsea albă. Sigilarea finală făcându-se cu lac mat de la Vallejo.
După debavurarea capului am decis să simulez o operaţie de lobotomie sau măcar o studiere aprofundată a materiei cenuşii. Cu un zgârieci am făcut un şanţ pe circumferinţa calotei craniene şi apoi am plusat cu o incizie suplimentară ce desparte chelia în două părţi inegale.
Vopsirea a debutat cu aplicarea de Dark Flesh 70927 de la Vallejo, apoi zonele luminoase evidenţiate cu Flat Flesh 70955 iar cele de umbră cu Skin Wash 72093, ambele de la Vallejo. În concordanţă cu intervenţia chirurgicală am decis să anulez funcţia ochiului drept prin aplicarea de vopsea Revell 312 şi spălări cu vopsea albă. Ochiul stâng l-am reprezentat printr-o pupilă albastră pe fond alb, nu aveam nici un interes ca privirea obţinută să fie normală aşa că nu am efectuat alte intervenţii pentru a îndulci efectul de ochi bulbucat al acestui Dragnea Reloaded.
Am realizat faptul că impactul cicatricilor nu este cel scontat aşa încât am decis să potenţez acest efect prin aplicarea de capse chirurgicale. Am luat un fir de păr, pe baza testelor A.D.N. rezolvându-se şi eventualele contestaţii cu privire la autorul acestei lucrări, pe care l-am vopsit metalic. După uscarea vopselei, am porţionat firul de păr în mici segmente de maxim 1 mm lungime. Ulterior, de o parte şi de alta a cicatricii, am depus câte puţin Gator Glue (adeziv ce devine transparent după uscare) şi cu penseta am fixat câte o „capsă”. La finalul operaţiunii migăloase am fost mulţumit de rezultatul obţinut aşa încât am sigilat suplimentar cu un strat de Future.
Am luat o bilă din sticlă (în copilărie purta numele de „Ciclon” şi în cadrul jocului numit „coci” era superioar unei „limonine”, bilă de sticlă cu ornament la interior) în care am făcut un orificiu cu burghiu de 1,2 mm. În orificiul cu adâncimea de 2-3 mm am fixat un belciug din sârmă, consolidat cu cianoacrilat. De belciug am fixat un segment de lanţ, lanţul şi belciugul le-am vopsit cu Artic Blue de la Vallejo. În ciclon am făcut un al doilea orificiu, gaură necesară pentru fixarea unui ştift din sârmă care îşi va dovedi utilitatea la introducerea bilei în dioramă.
Am folosit cifrele din coala de decaluri oferite de parcmodels şi astfel numărul 88 a fost transferat pe bila de sticlă. Pentru o sigilare trainică am aplicat şi un strat de Future. Aşa cum anticipam, din sârmă am făcut un inel prin care am trecut ultima za a capătului liber la lanţului iar inelul l-am fixat de glezna piciorului drept.
Bila, prin intermediul ştiftului metallic, am fixat-o în şanţul dioramei şi apoi, tensionând lanţul, am fixat şi figurina în peisaj. Se putea considera că lucrarea este gata însă am decis să plusez şi astfel pe chelia umanoidului am aplicat incă un „88”, obţinut din coala de decal de la Jawa 250
(MMK Models cod F 3009A).
Am aplicat un ultim strat de lac mat pe toată suprafaţa dioramei, protejând bila, apoi am îndepărtat scotch-ul de hârtie de pe rama lucrării și diorama-i gata.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu