Brezoaia

Romania 1944, undeva spre sfârșitul verii
Masele populare sătule de opresiunea hitleristă, anticipează evenimentele din 23.08.1944 și pun la cale sabotarea aliaților. Piesa de rezistență, îndelung analizată, o reprezintă PODUL.
Mișcarea de rezistență (sinonim cu Mișcarea comunisto-muncitorească) elaborează un plan de acțiune. Astfel două grupuri de comando muncitoresc vor atăca, simultan, capetele podului, atenția santinelelor germane v-a fi astfel captată, timp în care podul v-a fi minat.
Pentru reușita operațiunii, buna coordonare este capitală (presupun ca utilizau ceasuri Pobeda). Șansele de reușită se apropie de idilicul 100% datorită unui fin vicleșug: Mina v-a fi plasată de un puști
Pe ciutanul respectiv am să-mi permit să-l numesc Mihu, în ideea că  pentru varianta televizată, rolul iar fi venit mănușă actorului Cristian Șofron ; cine a văzut „Toate pânzele sus” știe ce vorbesc.

Să revenim...

Mihu este marcat de importanța acțiunii sale și, în ciuda firii  timide (vezi paragraful în care eroul nu este capabil să-și mărturisească sentimentele către persoana iubită) este hotărât să ducă la îndeplinire cerințele Partidului (dacă directivele Partidului ar fi vizat-o  și pe „corigenta la istorie”...).

În fine, diversiunea are loc, Mihu este punctual (că are două ceasuri exact ca „rusul de pe Reichstag” ), abandonează bicicleta și minează podul cu ghiozdănelul (în ghiozdan era mina amorsată, că nu vreau să îmi aud vorbe cum că am zis „manualele alternative ale Abramburicii sunt o bombă”), părăsește perimetrul. 

 Explozia este devastatoare, Mihu se îndepărtează de oraș. Nemții reacționează  și pleacă în urmărirea sabotorilor, ciutanul ajunge într-un lan de porumb de unde observă roiul de side-cars plecat în urmărirea sa. 

Își face planuri pentru ziua de mâine când categoric v-a rezolva și problema sentimentală (Dom'le, ce te maturizează viața asta!). Și cum chibzuia el, ghemuit în cucuruz, deodată  vede (revede) Brezoaia...

 „sperietoare făcută de copii, în joacă….dovleac galben, cât o baniță, se văd ochii, nasul, gura … .pălărie de paie, pantalonii din saci, haina o cârpă, peste haină, pe umeri un țol … crucea de pari ține hainele"

... și conchide că decât să stea întins pe bolovani mai bine se disimuleaza in sperietoare. Adevărul este că în lan,  porumbul  era destul de rar (efortul fiind îndreptat spre „lupta de neatârnare” și mai puțin spre munca câmpului).

Zis și făcut … timpul trece, haita de urmaritori începe să se reîntoarcă în oraș, epuizată după o vânătoare fără de trofee.

La orizont apare și ultima motocicletă, plină de praf, se oprește la marginea drumului, ocupanții ei (mecanicul și „atașatul”) descalecă și își întind oasele, apoi se piș..  fac treaba mica. Treaba e mica dar lungă așa că ei profită discutând pe un ton ridicat.  În timpul manoperei observă sperietoarea și se amuză copios, Mihu știe germană așa că-l las să traducă:

„ - Tu nu-i nimerești capul de-aici nici măcar cu patru gloanțe

- Ba da, răspunde al doilea

- Ba nu , zise primul, findcă iți tremură mâna, ai condus mult motocicleta și îți tremură mâna.„

(„Dar văd că-ți tremură ritmat, nu vrei să mă apuci și pe mine de ghidon și să..” acesta este din textul manualului alternativ așa că sugerez să-l ignorăm)

"Mecanicul bătu mâna cu el, pe cinci sticle de bere. Și scoase revolverul.

Primul glonț vâjâii prin porumbi. Apoi el simți o mare căldură, și nimic altceva. 
Apoi mai simți de trei ori aceiași caldură, și văzu cerul căzând în jos, lipindu-se de pământ, de parcă s-ar fi închis lumea. (Nici nu vreau să-mi imaginez la ce grozăvii se gândesc unii..)

….. și văzu crescând verzele din grădină, verzi, văzu înflorind gradina.

…. I se făcu foame. Roșiile crescuseră, mari și coapte, crescuse și ardeiul, și pătrunjelul și castraveții, lungi și verzi, și conopida, cărnoasă și pătrunjelul”

Măiculiță, are dreptate imperialiștii americani care își molestează plăcintele, așa de m-aș închide în baie cu opera Sandei Marin...

Acu' că tot m-am dedat la intimități:


1. Postament- artizanat patriotic ( crenguțe și placaj)
2.Strat de bază- poliestiren expandat
3.Sol - aracet, șervețel și oxizi de fier
4.Vegetație- paie de mătură și alte buruieni
5.Side-car- BMW P75 Zvezda cod 3528
6.Nemții- German Infantry 1943 Alanger 35205
7.Sperietoare - poxilină, lemn, hârtie igienică
8.Mihu - cap German Infantry 1943 Alanger 35205, brate cod 35240 German tank crew (1941-1942) Alanger 
9.Eticheta – spatulă linguală și pirogravare

Conversii, grefe, ranforsări și alte matrapazlâcuri

*Nemții- Capul „atasatului”- German tank crew (1939-1941) Alanger 35239 iar mecanicul are tocul pistolului desfăcut iar în mână ține arma lu' NKVD Troops –SMERH August 41- Alanger 35205 ;
Așa cum în seria Band of Brothers este faza cu Luger-ul (episod 100% adevărat, Donald B. Hoobler chiar a murit accidental) este de presupus că erau și nemți fascinați de armamentul inamic, așa că naganul este unde trebuie.

*Postamentul - datorită desfășurării liniare, am avut nevoie de o ramă mai ciudată, un trapez paralelogram; patru crenguțe fixate, cu șuruburi, pe un contur de placaj, ranforsare cu silicon pentru lemn;

*Vegetație- paie de matură înfipte în solul moale, după întărire tăiere sau împopoțonare (după caz), astfel porumbul s-a realizat din hârtie igienică (frunze și pănuș) lipite cu Picătura (să nu uit un amănunt : paiele cu seminte din matura de…paie sunt ideale pentru facut lalele la 1:35). În grădina nesăpată dar arsă de soare am mai plantat niscaiva floricele, vopsite cu acrilice. Buturuga cu cască este o rădăcină tratată cu Umbra arsa.

*Sperietoarea- am căutat, insistent, un dovleac (țineam minte că la Kinder Surprise era unul, la miniseria cu vampiri), n-am găsit așa că a trebuit sa fabric. Am folosit un șablon (din folia de tablete, pe convexitatea locașului) pe care am înșiruit cârnăciori din poxilină, am făcut doua calote, la una din ele am decupat ochi, nas și gură. În timp ce emisferele se uscau, am confectionat o cruce din furnir, pe cruce fixând  capul lui Mihu. Când feliile de dovleac s-au uscat, le-am vopsit intern și extern cu galben, respectiv cu portocaliu. În calota cu decupajele am fixat și căpățâna lui Mihu, am unit cele doua emisfere iar luftul rămas l-am umplut cu cârnăciori din poxilină. Pe crucea cu cap de dovleac am schițat un trunchi din poxilină, am înfipt mâinile lui Mihu, apoi am îmbrăcat cu hârtie igienică divers vopsită. 
Pălăria făcută din hârtie, unsă cu Picatura și apoi tăvălită prin tocătura de câlți pentru instalații sanitare.

*Tunare motociletă
-Spre disperarea „ numărătorilor de nituri am folosit un număr de înmatriculare oferit de kit dar am schimbat decalul  „de arma” cu unul rămas de la Opel Blitz Italeri
-cutii mască de gaze și pușcă, din kit (7) (1)
-înlocuirea mânerelor de la cutiile laterale (2)
-putinelul cu ceapă, piesă Lego (3) și semințe de coliandru (4)
-sfoara – ață chirurgicală (5)
-grătar pentru sprijinul piciorului din plasă de țânțari (6)
-accidentarea atașului prin rotisare la flacără și presiune cu o pensă (8)
-oglindă din resturi de injecție de pe culee (9)
-preș în ataș pentru confortul neamțului (neoficial : să nu ma chinui cu finisarea podelei) (10) 

În mod normal aici se termina intervenția mea, dar am zis : „În mod normal”  , deci :

Geneza operei

A fost odată, ca niciodată .... m-am gândit să fac o vignetă micuță, mi-am amintit de perioada de școală, cartea de română … o nuvelă insipidă dar era cu o sperietoare împușcată de un neamț, gata se face….banuiam că este vorba de „Mări sub pustiuri” sau  de „Duios Anastasia trecea” una din operele lui  D.R.Popescu.

 Am început cercetarea; în bibliotecă nu o am (totuși, am și eu niște standarde), am căutat prin manuale vechi ... nimic. Am fost la bibliotecă, pe cât de nesuferit, pe atât de prolific acest autor,  dar nuvela n-am găsit-o. De fapt am gasit „Duios Anastasia trecea” am frunzarit …. groaznică dar nu era ceea ce căutam, în ciuda opiniilor cum că tre' să caut  „O ora din august ”  & Co'  eu mi-am continuat goana după „Mări sub pustiuri”. Au fost răscolite biblioteci școlare, biblioteca armatei, amintirile unor profesori de română, plus zeci de cuvinte cheie cu care am nădit pe google.  NIMIC ! Canci ! Zero barat !

Ce să zic am facut valuri mari, așa de mari  că am intrat la idei, adică  dacă nu-i în „Mări ..." mă linșează lumea.

……. după ceva vreme în depozitul bibliotecii din Mangalia , de sub un strat de praf (alături de alte cărți retrase post '89) mi-am găsit „dosarul”:  

Somnul pământului, Dumitru Radu Popescu, prima nuvelă „Mări sub pustiuri„ ….. răsfoiesc, recunosc un pasaj

Ufffffff  am gasit-o ….

... consternare în nuvelă nu este un neamț sunt doi, apare și o motocicletă .... adio vignetă;  dioramă, bun venit !

 Consider că am răspuns la toate întrebările (mai puțin cele legate de medicație) așa că eu am terminat dar Mihu, Mihu  vrea să mai zică ceva.

Hai, Mihule, spune-ne!
- Și mirosea a mărar, vai, ce frumos miroase mărarul...


P.S. Eu fac referire la o perioadă dramatică a istoriei, perioadă care încă afectează genomul românesc și voi căutați o explicație pentru ciubărul cu ceapă ... cine se aseamănă, se adună.

Păi... nemții au căutat sabotorii, nu i-au găsit (așa cum v-am relatat) și pe drumul de întoarcere au cășunat pe gospodaria unui țăran. În curtea omului, sărăcie lucie, nu cățel, nu purcel dar nemții au scotocit și au găsit un sac de ceapă.
-Bre, țărane, ceapa merge la popota germană!
- Cu dragă inimă, domn` comandant! (și în gândul lui : Tu-ți șiapa mă-tii ! )


Acesta lucrare este un pamflet, dacă sunteți pasionat de adevărul istoric vă recomand să studiați evenimente care chiar au avut loc. Să zicem „Lupta anticomunistă care s-a desfășurat pe teritoriul țării noastre”?