German Fallschirmjäger (Crete 1941)

Operaţiunea Mercur

Bătălia din Creta a început în dimineaţa zilei de 20 mai 1941, când Germania a lansat invazia aeropurtată, sub numele de cod Unternehmen Merkur („Operaţiunea Mercur”), asupra insulei greceşti. După „Blitzkrieg” strategii germani oferă încă o surpriză aliaţilor, prima invazie pe calea aerului din istoria armată, deşi germanii au folosit paraşutişti şi planoare şi în cadrul invaziilor din Danemarca şi Norvegia , Belgia , Olanda , Franţa continentală şi Grecia, amploarea desantului din Creta a fost fără precedent.

Intenţia a fost de a folosi trupele aeropurtate pentru a captura puncte cheie ale insulei, inclusiv aeroporturi, astfel încât aprovizionarea şi sosirea de noi trupe să se desfăşoare în siguranţă. Estimările făcute de serviciile de spionaj germane au conţinut date eronate aşa încât trupele Fallschirmjäger au constatat că contingentul Commonwealth a fost subestimat, la fel şi forţele militare greceşti, ba mai mult, populaţia civilă care se preconiza a fi pronazistă s-a dovedit a fi un factor nociv pentru integritatea trupelor germane, trupele civile uneori înarmate arhaic (furci, topoare, coase sau cuţite) îngreunând înaintarea germanilor.

Trupele germane, în premieră, dispuneau de o nouă armă, 7,5 cm Leichtgeschütz 40, un tun fără recul cu greutatea mult diminuată (150 kg), care suplimenta puterea de foc asigurată de restul arsenalului (pistolul mitraliera MP40, carabina Mauser 98k şi puşca mitralieră MG34).

http://www.fallschirmjager.net/Bundesarchiv/Kreta/Bundesarchiv_Bild_101I-166-0508-27.jpg

Însă tactica abordată a fost păguboasă, în contrast cu metoda tradiţională conform căreia paraşutiştii săreau cu armele individuale asupra lor, desantul din Creta “a beneficiat” de comasarea acestui armament in containere paraşutate. Avantajul oferit de acest concept care creştea mobilitatea paraşutistului şi prevenea deteriorarea sau chiar pierderea armamentului la aterizare, este umbrit de dezavantajul major ce rezultă din faptul că în momentul critic al aterizării paraşutişti au descoperit că dispun doar de cuţitele de luptă, de pistoale şi grenade. Pentru a îngreuna şi mai mult situaţia harnaşamentul paraşutei standard germane nu permitea controlul asupra traiectoriei, direcţionarea spre containerele de la sol sau departe de pericolele ne fiind posibilă. Exceptând aceste defecte majore, tactica germană a fost bună, s-au folosit coduri de culori pentru paraşute şi containere pentru a se distinge conţinutul acestora din urmă, containerele grele (cu echipamente de tipul Leichtgeschütz 40) au beneficiat de paraşute suplimentare iar trupele debarcate, cu ajutorul unor benzi speciale din material textil, pe baza unui cod , trasau pe sol coordonate pentru sprijinul aerian sau desant de materiale sau trupe.

După prima zi de luptă, germanii au suferit pierderi îngrozitoare şi nici unul dintre obiectivele lor nu au fost atinse, Bătălia din Creta a durat aproximativ 10 zile aşa încât la 1 iunie, insula Creta era sub control german. Declinul apărării aliate a început din momentul în care aceştia au cedat controlul asupra aeroportului Maleme şi a oraşului Chania.

Deşi germanii au câştigat această bătălie, pierderile printre paraşutişti germani au fost foarte mari, Hitler a interzis folosirea pe scară largă a acestei tactici în vederea conflictelor viitoare, în schimb aliaţii s-au straduit să creeze propriile lor divizii aeropurtate după această bătălie.

Dincolo de importanţa strategică a insulei, Operaţiunea Mercur reprezenta o reabilitatrea a Luftwaffe care încă suferea de pe urma episodului „Bătălia Angliei”. Conflictul din insula grecească se desfăşura în ajunul unei ofensive de importanţă majoră (Operaţiunea Barbarrossa), pierderile importante suferite de trupele germane coroborat cu rapoartele primite referitor la acţiunile populaţiei civile (o premieră în această conflagraţie, trupele invadatoare germane întâmpinseră rezistenţă, în masă, din partea populaţiei civile) cât şi poveştile exagerate care au început să circule (un număr mare de victime atribuite acţiunilor întreprinse de cretani, cât şi zvonuri despre mutilarea şi torturarea paraşutiştior) au făcut ca Luftwaffe (prin vocea lui Göring) să ceară represalii, în perioada 2-3 iunie 1941, populaţia din Kondomari oferă o jerfă importantă pe altarul WW2.

German Fallschirmjäger (Crete 1941)

Kit- German Fallschirmjäger (Crete 1941)

Firma- Dragon

Cod- 6070

Scara- 1/35

Număr piese- 91

Decal- prezent

Material- plastic 

Deşi este posibil să fiu perceput ca Bombonica Ramirez şi al său aspirator (vezi Tortilla Flat de J.Steinbeck) am să amintesc sursa de achiziţie: Ungaria, cu ocazia MosonShow 2010, de la firma Eduard, preţul fiind 220 coroane (34 lei, la acea dată).



Cutia este una clasică pentru Dragon, 26x16,5 cm; h 4cm; deschidere laterală, pe faţa superioară un desen, semnat Volstad 97, din care ne facem o idee despre conţinutul kitului. Patru personaje, paraşutişti germani, intr-un peisaj specific mediteranean. Doi paraşutişti se opintesc trăgând un container, un al treilea îi urmează îndeaproape având pe umăr o puşcă mitralieră MG34 iar în mâna dreaptă un încărcător tip tambur cu o capacitate de 50 de gloanțe, iar după gât o bandă de cartuşe.
Cel de-al patrulea personaj, un caporal, îşi îndeamnă subalternii.
Pe verso, ne este prezentată schema de asamblare şi vopsire pentru fiecare personaj în parte. Codurile pentru vopselele recomandate se referă la Model Master, Mr.Colour şi Hobby Color.



Kitul conţine două rame cu piese din plastic de culoare gri, o mică schemă de asamblare şi o micuţă coală cu decaluri.



Rama principală, sigilată într-un plic de polietilenă, conţine 70 de piese. Pentru fiecare personaj sunt individualizate câte şase piese pentru alcătuirea corpului (mâini, picioare, tors şi cap) restul, până la totalul de 70, îl reprezintă piese pentru accesorii de tipul căşti, grenade, bidoane, genţi pentru masca de gaze, tocuri pistol, saci de pâine şi încărcătoare.

Paraşutiştii înhămaţi la container sunt înarmaţi cu carabine Mauser 98 K (Karabiner 98 Kurz abreviat Kar 98 K sau K98 k, armă cu repetiţie, de tipul bolt action, bazată pe sistemul Mauser98. Arma foloseşte muniţia de 7.92 , calibru cunoscut şi sub numele de 8mm Mauser. Lungime totală de 111 cm şi o greutatea totală 3,9kg) Magazia armelor se încarca cu 5 cartuşe folosind o lamelă de încărcare, fiecare lamelă era păstrată intr-un buzunar individual aşa se face că fiecare din cei doi are, pe după gât, câte un şirag de încărcătoare, fiecare bandulieră fiind compusă din câte 12 buzunare, astfel avem câte 12 piese din plastic pentru fiecare dintre cei doi combatanţi.

În ciuda desenului de pe cutie care ne prezintă cel puţin trei gemeni, constatăm că fizionomia celor patru capete este bine individualizată, în rest cooperarea dinte maestul Roland Vosland şi echipa de sculptori/matriţeri este totală, în sensul că după asamblare putem reproduce 3D poziţia personajelor din desen. Ne surprinde plăcut grija pentru detalii, uniforma paraşutiştilor fiind reprodusă cu fidelitate, pe lângă elementele clasice de tipul cască şi jacheta de zbor cu poalele prinse în capse care oferă aspectul caracteristic de “pantaloni scurţi”, apar elemente deosebite : buzunarul pentru cuţit (celebrul Fallschirmjäger Messer), diferite capse şi chingi, capetele din piele ale fermoarelor, bocancii specifici cu deschidere laterala si cele 12 perechi de capse prin care trece şiretul din piele.

Piesele se îmbină fără probleme, poziţiile nu sunt forţate iar abundenţa de pliuri şi cute poate fi un bun aliat pentru un machetist talentat. Din păcate urmele de injecţie sunt prezente şi alcătuiesc câte o aură în jurul fiecărei piese, nu vor fi greu de îndepărtat dar vor consuma un procent generos din timpul alocat finalizării acestui kit. Un alt inconvenient l-am observat la cele patru piese ce reprezintă torsurile, suprafaţa acestor piese este străbătută de fisuri superficiale, o posibilă cauză fiind mişcarea acestor piese înainte de întărirea completă a plasticului, fisurile fiind fine şi superficiale este posibil ca vopsirea să fie suficientă pentru ascunderea lor.



Rama secundară, sigilată în plic de polietilenă, este divizată în trei careuri distincte şi conţine 21 de piese. Careul mic conţine patru piese, doua Kar98K, un Schmeisser şi patul rabatabil al acestuia. Careul mijlociu conţine opt piese dedicate exclusiv MG 34 şi purtătorului acesteia, mitraliera propriu-zisă (Maschinengewehr 34, avea răcire cu aer şi folosea cartuşul 7.92x57mm Mauser. A fost printre primele mitraliere de uz general, fiind proiectată pentru a fi folosită atât pentru sprijinul uşor, cât şi pentru cel mediu. Când era folosită ca o puşcă mitralieră, MG 34 era dotată cu un crăcan şi era alimentată dintr-un încărcător de tip tambur cu o capacitate de 50 de gloanțe. Când era folosită ca o mitralieră medie, era echipată cu un tripod şi era alimentată doar cu benzi de cartuşe. În practică însă, infanteriştii germani foloseau crăcanul şi benzile de cartuşe,

Benzile aveau de obicei 50 de gloanţe, însă puteau fi îmbinate între ele pentru a executa foc susţinut. Eficienţa acestei arme venea şi din faptul că erau necesare câteva secunde pentru a schimba ţeava înroşită de tir cu o ţeavă nouă.), bipedul în două variante: închis şi deschis, trusa cu accesorii, două încărcătoare tip tambur şi un mâner. Ultima, piesă din set, o reprezintă banda de cartuşe ce trebuie mulată pe ceafa mitraliorului. Chenarul mare conţine nouă piese, din asamblarea cărora rezultă containerul paraşutat (inclusiv roţile şi mânerul de tractare).

Ultimele două componente ale kitului, respectiv coala de decal şi schema de asamblare, se adresează tot construirii containerului (Fallschirmjäger Abwurfbehälter)

Concluzii

Făcând abstracţie de micile defecte de turnare, recomand acest kit datorită detalierii de la nivelul pieselor şi îmbinarea perfectă a acestora, dar şi datorită subiectului şi a bonusului reprezentat de container, ştiindu-se că nu sunt foarte multe kituri cu paraşutişti germani iar containerul, cel puţin pentru mine, reprezintă o premieră la scara 1:35.