Atelier Miniatural - alexie hobby: Mihai Viteazul

"Sta sa apuie soarele după orizon, cand vestea ca ajutorul asteptat a sosit varsa nadejdea izbandirei si un curagiu nou in inima acelii mana de voinici romani, care ca niste zmei se luptau, tragandu-sa in fata nenumaratelor gloate a unui dusman învingător. Acest agiutor insa, ce ai nostri si-l inchipuia tare, nu era decat o ceată de trei sute pedestrasi cu pusti din Ardeal.
Mihai, fara a pierde vreme, cauta a se folosi de acest nensemnat agiutor si de reimbarbatarea ostilor sale, ca sa smulga biruina de la vrajmas. El isi preumbla privirea pe campul bataliei, vede miscările turcilor şi dupa dansele isi pregateste pe ale sale. Sinan-Pasa, vazand retragerea romanilor, luase inima si vrea a-i desface şi a-i reschira de tot. Spre acest sfarsit, in capul rezervei sale, el umbla a trece podul spre a izbi pe ai nostri în frunte, in vreme ce Hassan-Pasa cu MihneaVoda , din porunca lui, alerga prin padure sa-i lovească pe la spate. Mihai atunci se aseaza cu ceata de curand sosita la capul podului, spre a intampina pre Sinan, trimite pre căpitanul Cocea cu doua sute unguri si alti atatia cazaci pedestri ca sa ia pe vrăjmaş pe la spate, si Albert Kiraly aseza cele două tunuri, ce redobandise de la turci, într-o buna pozitie si sta gata a trasni pe dusman de ar indrazni a trece podul.

Sfarsind aceste pregatiri, Mihai cugetă intru inima sa ca împregiurarea cere neaparat vreo faptă eroica, spre a descuraja pe turci si a imbarbata pe ai sai. El hotaraste atunci a se jertfi ca alta dată si a cumpara biruinta cu primejdia vieţii sale.Ridicand ochii catre cer, marinimosul domn cheama in ajutoru-i protectia mantuitoare a Dumnezeului armatelor, smulge o secure ostaseasca de la un soldat, se arunca in coloana vrajmasa ce-l amenintă mai de aproape, doboara pe toti cei ce se incearcă a-i sta împotriva, ajunge pe Caraiman-Pasa, îi zboară capul, izbeste si pe alte capete din vrajmasi si, făcând minuni de vitejie, se întoarce la ai sai plin de trofee şi fara a fi ranit. Această fapta eroica înfioara pe turci de spaima, iar pe crestini ii insufleteste si ii aprinde de acel eroic entuziasm, izvor bogat de fapte minunate. Şi cum n-ar fi crezut ei ca pot face minuni cu un astfel de general si cu asemenea pilde ce le da! Sinan, vazand aceasta, spre a da curaj la ai sai, ia ofensiva şi trece podul. Dar deodată se vede oprit în fata de Mihai ca de un zid de piatra tare, in dos izbit cu o furie înfocata de capitanul Cocea, si in coasta trasnit de tunurile asezate pe deal de Albert Kiraly, care, batand în multimea indesita a turcilor, le gaureste rindurile si le pustieste toata aripa dreapta. Indaratnicul vizir, fara a-si pierde cumpatul, izbuteste a-si intocmi ostile in randuiala, cand o izbire nouă a lui Mihai în fruntea armiei, pustiirile furioase ale înfierbantatului Cocea de dinapoi, iutele şi ucigatorul foc al tunurilor lui Kiraly zdrobesc iarasi aceasta randuiala, şi turcii, minunaţi de indrazneala cu care romanii, ce ii privea ei ca biruiti, ii izbesc acum, incep a fugi rezlatiti.
Satargi-Mahomet-Pasa, tragandu-se inapoi, fu ranit, si indata, schimband retragerea in fuga, dete cei dintai semnalul neranduielii, si toată armia musulmana se intoarse in resipa spre baltă, lasandu-si coastele si spatele espuse loviturilor noastre. In zadar ienicerii se tin semeti impotriva alor nostri si cauta a le raspunde cu focurile lor, caci celelalte cete, spaimantate de aceste izbiri impreunate la care nu se astepta, raschirandu-se, ii tarasc si pe dansii inapoi. In zadar Sinan mustra pe ostasii ce fugea, acum cu cuvinte ocaratoare, acum batandu-i cu maciuca sa infierata (massa fierata), silind in tot chipul a-i pune în randuiala şi a-i intoarce la bataie. Glasul şi autoritatea lui sunt nesocotite si nici o putere omeneasca nu mai poate opri în loc valurile zgomotoase ale fugarilor, care se pravaleau cu furie si repede spre pod, cautandu-si mantuire in trecerea lui.

La capul acestui pod sta îmbulzite in neoranduiala artileria, cavaleria, pedestrimea, impingandu-se spre a trece care de care mai nainte; dar, vazand ca toti nu pot incapea pe dansul, multi din turci sunt siliti a se arunca in balta, unde isi aflara moartea. Intre acestia era si pasii Heider, beglerbeiul de Sivas (Capadochia), Hussein, beiul Nicopolului, si Mustafa, feciorul lui Aias-Pasa. Ei se cufundara in mocirla, unde fura ucisi, si priimiră, zice un analist turc, cununa martirilor de la ghiauri. Bătrânul Sinan insusi, tarat de ai sai si in graba fugei sale, fu calcat în picioarele cailor si apoi, impins de sulita unui ostas roman, cazu calare dupe pod în balta cu atata repeziciune, incat, izbindu-se de pod, isi pierdu chiulaful şi feregeaua si doi dinti ce singuri se mai afla în gura lui. El era p-aci sa piara sau sa caza in mainile romanilor, daca, din norocirea lui, un voinic soldat din ostile Rumeliei, anume Hassan, nu s-ar fi aruncat după dansul ca sa-l scape si, lasandu-i calul innamolit in lut, pe umeri il scoase de acolo si il duse în tabara. De atunci, acest soldat se numi Deli-Hassan-Batakgi si ajunse capitan al deliilor lui Cogia-Murad-Pasa.

Vestea mortii vizirului se imprastie intre turci, si cei ce se mai impotriveau detera si ei dosul. Romanii, cu furia lor obicinuita si electrizati inca prin izbande, ii gonesc dinaintea lor ca pe niste turme de vite, pana ii vara in tabara lor. Hassan-Pasa si Mihnea-Voda, ce veneau sa incunjure pe ai nostri, afland ca Sinan a pierit si ca oastea lui e biruita, se trag indarat spre tabara. Intr-acel minut, Mihai, precum odinioara semizeii cantati de nemuritorul Omir, alerga într-o parte si intr-alta prin tabara turceasca, cautand pe Sinan, cand, vazand de departe pe Hassan-Pasa, se lua după dansul strigandu-i …"
N.Balcescu – Romanii supt Mihai-Voivod Viteazul