Epibionți 1/35

sâmbătă, 21 martie 2020

Epibionți 1/35

Prin 2003, pe fondul descoperirii micii comunități de machetiști, entuziasmul era așa de mare încât micile experimente de vopsire a figurinelor (cu tempera) nu reușeau să-mi domolească apetitul. Atenția mi-a fost atrasă de un odios navomodel din placaj pirogravat, un kitch de bazar care putea substitui, pentru scurt timp, lampa de birou (ulterior mirosul sugera că urmează declanșarea unui incendiu la bord). În fine, am vopsit nava și am refăcut velatura (din păcate nu am nici o fotografie cu starea inițială, fotografie care ar genera oarece circumstanțe atenuante).

De altfel această navă a putut fi admirată cu ocazia Primei Expoziții Tematice, noiembrie 2004 (vezi blur, pe sobă).

Poate datorită stării inițiale, poate sub influența stării actuale...cert este că visam să o transform într-o epavă. Printre altele, aspectul de epavă este conferit şi de epibioza de pe chila navei, la acea oră am considerat că singura variantă posibilă este recoltarea de scoici parazitate şi decuparea cochiliilor de epibionţi. Ulterior am descoperit că aceste cochilii sunt bine ancorate şi deosebit de fragile (faptul că sunt ieşite din scară fiind astfel ultima dintre probleme).

După ceva timp, 04.07.2014, subiectul s-a reactivat și astfel am căutat să găsesc o soluție pentru scara 1:35

Din chit alb Milliput am făcut biluţe de 1-2 mm, inițial le-a lipit direct pe model și apoi a urmat etapa de modelare propriu-zisă. Ulterior au apărut probleme, în sensul că milliputul îşi pierdea proprietăţile adezive având tendința să se lase învins de gravitație. în plus, apăreau probleme cu amprentarea biluţelor fixate în locuri greu accesibile, fiind evidentă necesitatea unei alte abordări. După câteva experimentări s-a dovedit că varianta optimă este aceea de a confecţiona o sumă de epibinoţi, ulterior, după întărirea parțială, fixarea pe suport cu cianoacrilat.

Tehnică

Cu o scobitoare se fixează centrul biluţei de milliput, cu vârful unui ac de seringă sau cu o lamă se fac 4-5 crestături convergente.

Presiunea pe scobitoare trebuie să fie moderată deoarece abia la final centru urmează să fie amprentat (cu canula unui ac de seringă fără vârf). Cu superglue se punctează pe navomodel şi apoi se fixează scoica confecţionată din chit. Pentru un aspect cât mai natural dar și o priză rezistentă este necesară o consistență suficient de moale încât epibiontul să se poată mula pe eventualele denivelări. Faptul că procesul de întărire nu este încheiat permite mici intervenții de remodelare, pentru cazul în care epibiontul are tendința să migreze către o doughnut.

Odată cu întărirea chitului, vopsirea sau spălarea v-a scoate în evidenţă detaliile.

După repetarea manoperei, de zeci de ori, rezultă o epibioză acceptabilă. Evident că aduce cu originalul doar dacă nu suntem extrem de exigenți și nici nu este tocmai la scara 1:35. Iar scara 1:35, se știe, nu-i tocmai idealul pentru navomeodelism. Dar cu toate acestea sper, cumva, articolul să fie util şi să scap de trecerea pe sub chilă.