CasCovid

Să tot fie vreo doi ani de când tot strâng materiale (ca să nu zic gunoaie) în ideea că vreodată am să am timp/chef/inspirație pentru a confecționa o CPA (cască post-apocalipsă). Cu ocazia că avem parte de o repetiție (sau doar preludiu) partea cu timpul s-a rezolvat cât ai zice pește pangolin. Ca în orice casă totul a început cu ocazia curățeniei generale, moment în care am descoperit că există două sacoșe tip Carrefor încărcate peste limită cu „materiale”, am făcut o sortare draconică astfel încât m-am ales cu trei sacoșe și pentru a salva aparențele am trecut proiectul în capu` de la listă.

Apropo de Capu`, nu toată lumea poate să fie Edward (că tot este pandemia frezelor home-made, Slavă Domnului că măcar la Bic nu-i penurie), cel puțin eu n-am nici un fel de abilitate. Așa cum începusem să vă spun, m-am apucat să retușez freza manechinului, de la „puțin din părți și de la spate” am trecut la „creastă punk” via „ca la școală” ieșind complet în decor cu „postchimio style”.

Se poate observa faptul că în urma unor crochiuri, eroul post-apocaliptic a rămas cu ochelarii de baie, pe nas, mai bine de 18 luni și cumva Darwin Theory s-a adeverit. 

Din Cutia Sacoșa cu maimuțe s-a desprins în câștigător o cască de motocross, pentru aceasta s-au făcut oarece sacrificii și astfel cozorocul și protecția pentru barbă au luat drumul Polarisului (că Polaris este Regele Gunoaielor în județul lu` Mazarin Mazăre).

Pentru un plus de ranforsare am utilizat garda de la o cască veche de hochei, iar pentru stabilitate capul se sprijină pe un postament din marmură. 

În combinație a intrat și un supererou, ușor de remarcat în foto dreapta :  Max Steel

Masca lu` Max :) a fost purificată printr-o baie-n Triumf 

Am îndepărtat ochelarii și acum îmi trebuie musai un concealer, dacă tot m-am pus pe stricat casca a fost dezasamblată, curățată de autocolante și apoi supusă sablării. În paralel cu șmirgheluirea s-a desfășurat și croitoria, la final de sesiune ....

                  

..... casca avea o nouă interfață

Sars S-a reasamblat complexul, banalele șuruburi înlocuite cu șuruburi fistichii iar elasticele înlocuite cu șuruburi.

Dar ce este o cască apocaliptică fără de crampoane ?

În aceste imagini a fost surprins geniul artistului care, într-un mod absolut original și surprinzător, a utilizat niște piese de ceas pe post de protecție antitinitus iar Max Steel s-a lăsat călcat pe .... coadă

Dar ce este Apocalipsa fără oleacă de gablonz ?  Fără zorzoane viața e pustiu! 

Cam atât pentru astăzi, mâine urmează Marea Dezasamblare deoarece proiectul a început să capete proporții și consider că este momentu să aplic o primă mână de vopsea. În principiu îmi doresc să realizez o cască ruginită, așa de ruginită încât frica de tetanos să fie mai mare decât frica de noxe.

Z2 (02.05.2020)

Zis și făcut, ruginiul toamnei s-a așternut peste cultură, halal cultură. Masca a fost izolată cu scotch de hârtie, pe intrados se poate observa că germinează talent brut. 

După uscare și îndepărtarea scotchului a urmat o nouă reasamblare, evident că (am uitat să menționez și vă simt oarecum crispați) la un moment dat o să vină timpul și pentru cosmetizarea eroului post-apocaliptic, care momentan aduce a divă post-corecție.

Nu se putea să nu existe un link către Regina Albastră, că cine n-a experimentat o beție cu tequila nu are cum să supraviețuiască unei biete apocalipse

Pe partea stângă a măștii am montat un filtru la care se mufează tubulatura.

Din niște căști am improvizat ceva sistem de supraveghere a cefei, ca să nu mai lungesc vorba (deși nu-i tocmai în ordinea cronologică) cumva am reușit să o rup pe aceea din partea dreaptă. Un segment din piesă a rămas lipit în gaura din cască, am încercat să-l desprind răsucind o pilă....evident că aceasta s-a rupt. Caz închis :(

Am vopsit și montat tubulatura

Am montat încă o „Hard Tail”, un alt filtru de aer (dintr-un cercel de plastic) și am decis să înlănțuiesc sistemul de filtrare a aerului viciat. Evident că după ce m-am muncit, am realizat că tubulatura este dintr-un plastic care nu suportă să fie vopsit și astfel mai devreme sau mai târziu vopseaua o să înceapă „să ningă” 

Așa încât (pentru a mia oară) am fost nevoit să dezasamblez, să curăț de vopsea și apoi să trec la bandajat. Fiecare tub a fost învelit în leucoplast și abia apoi a fost supus manoperei de vopsire.

Acesta este stadiul la care s-a ajuns azi, posibil ca mâine să continue operațiunea „Bal Mascat”.... vă țin la curent. 

Noroc !

Z3 (07.05.2020)

A fost o perioadă febrilă (cu sensul de agitată, fără conotații medicale), a trebuit să montez o bandă și pentru ceafă așa încât să limitez tendința de alunecare a căștii.

Confecționare sistem de iluminare și conectare, confecționarea unui orologiu sau montarea unor panere pentru buteliile de aer fiind doar unele din multele gigele (aka brigidele) adăugate în peisaj.

În principiu mai sunt puține accesorii de adăugat și apoi urmează etapa de vopsire, ulterior (așa cum aminteam, la un moment dat) o ședință de machire a personajului principal machere a personajului secundar. 

Z4 (10.05.2020)

Nu cred că s-a observat faptul că sistemul este prevăzut cu niște urechi de Basset Hound (foste limbi de Converse).

Că tot aminteam de buteliile pentru panerele din sârmă cu tetanus, spray de cameră smirgheluit și vopsit....

.... ruginite cu zeamă de acrilic 

.... fixate pe poziție pentru studiu și „încheiate” cu sfoară din plastic.

Ca să fie în concordanță cu aceste zile cumplite pentru omenire, am amplasat și două filtre bacteriene (înfășurate în leucoplast și „ruginite”).

Am considerat că verdele cablului de alimentare a lămpii este prea..verde așa că l-am ruginit parțial deși nu cred că vopseaua o să reziste dar nu-i bai.

Pentru transportul gazelor din butelie am utilizat furtun de perfuzor, peste furtun am tras un tub din plasă achiziționat de la un magazin tip hobby craft (acum, cu google, am aflat că este pentru confecționarea brățărilor). Pentru racordul de pe tuburi am folosit niște capace din plastic ranforsate (pentru fixare temeinică) cu niște dibluri spirală (achiziționate cu mult timp în urmă datorită aspectului SF). Cu ocazia restricțiilor de circulație provocate de Covid-19 am ajuns să apreciez faptul că am cămările pline precum o furnica și mă încercă satisfacția celui care stă pe budă și admiră peretele din role de hârtie igienică.

Deși se pot observa capacele despre care vorbeam (și arătam) mai sus, acest colaj a fost postat pentru a evidenția faptul că s-a ajuns în etapa de vopsire, de fapt etapa de ruginire. Parțial din lene, parțial că este o tehnică bună, am decis ca aplicarea diferitelor nuanțe de rugină să se facă cu periuța de dinți. Adică înmuierea periuței în vopsea și stropirea parțial dirijată prin tragerea perilor cu degetul mare. Evident că cei cu privirea ageră au observat faptul că zonele sensibile (inclusiv pereții & Co`) au fost izolate și faptul că  „a ieșit grâul”.

După diferite nuanțe tomnatice, greu de observat din colajul foto deși aceasta a fost intenția poetului pictorului autorului mea, a venit timpul pentru ședința foto de final. 

Am utilizat termenul  „ședință foto de final” deoarece exteriorul îl consider realizat în proporție de 99%, urmând ca în zilele următoare să se facă amenajările la interior (masca și manechinul) pentru a putea considera proiectul CasCovid încheiat.

Pe curând, sick zic

11.08.2020 Este data de finalizare a lucrării, în ciuda faptului că încheierea era o simplă formalitate, astrele s-au încăpățânat în nealinierea lor.

Evident că surprizele neplăcute nu s-au sfiit, ba chiar s-au băgat în primul rând ca să fie sigur. Astfel, după straturi de epidermă (fără a ține cont de rasă, religie sau sex) pielea manechinului a făcut o alergie urâtă fiind imposibil de stăvilit valul de transpirație abundentă.

Am intervenit cu diluant Nitro, așa cum era de așteptat :

I-a picat fața!

Am amenajat interiorul: o busolă, un cadran, o mână de piese dar și o oglindă (nu se știe niciodată când, la apocalipsă, te apucă cheful să te rujezi).

Dar să nu mai prelungim suspansul și să-ncălecăm pe-o șa

....Haide, Pa!