John Rosengrant și Chris Mrosko au pus bazele companiei Warriors Scale Models Inc. scopul lor fiind producerea de figurine și accesorii cât mai bune din punct de vedere calitativ, istoric și artistic. Începând cu ianuarie 1995, produsele firmei au intrat pe piață, inițial în America de Nord însă, la ora actuală, firma este cunoscută la nivel mondial.
Ambalajul este reprezentat de o cutie din plastic transparent 11x8 cm, h 3 cm; deschidere prin bascularea capacului. Eticheta color prezintă figurinele asamblate și vopsite, poziționate într-o vinietă. Tot eticheta este cea care ne informează că Rendall Patton a realizat piesele iar Yong Won s-a ocupat cu vopsirea de prezentare.
În interiorul cutiei piesele sunt ambalate într-o pungă de polietilenă rulată și sigilată cu o bucată de scotch.
Kitul este compus din 17 piese de rășină gălbuie, nu este prevăzut cu prospect de asamblare dar eticheta și caracteristicile pieselor nu lasă loc pentru greșeli.
La o primă privire suntem plăcut impresionați de calitatea detaliilor, specifică pieselor din rășină de bună calitate, suprafața pieselor este curată, în sensul că nu prezintă bule de aer sau porozități. Din păcate bavurile există dar fiind fine și accesibile, îndepărtarea lor nu creează probleme.
Din asamblarea celor 17 piese rezultă un subiect inedit sugerat, de altfel, atât prin numele kitului cât și prin fotografia de prezentare, și anume :
Finalul unei partide de vânătoare,„hunter-ul” întorcându-se mulțumit de rezultat, prada fiind purtată pe umeri de un gonaci-cărăuș. Moment în care intervine responsabilul cu propaganda (sau doar un fotograf amator) care temperează avântul cărăușului pentru a imortaliza momentul printr-o fotografie alb-negru sau sepia.
Cum spuneam scena ne prezintă vânătorul arian întorcându-se de la vânătoare, din atitudine și după epoleți ne dăm seama că avem de-a face cu un ofițer superior. Acesta este echipat cu veston, elemente bine realizate: platca este evidentă și anterior formează capacele buzunarelor aplicate pe piept, alte două buzunare cu burduf, laterale, sunt aplicate pe poalele vestonului. Nasturii sunt bine evidențiați iar mânecile se termină cu manșete circulare, spintecate lateral și încheiate cu câte un nasture.
Centura cu cataramă încinge vestonul, ofițerul poartă pantaloni scurți cu manșetă, în picioare bocanci peste al căror carâmb se răsfrânge ciorapul de lână. Pe cap poartă casca colonială, curelușa „sub-bărbie” fiind fixată pe cozorocul căștii, insignele laterale fiind acoperite parțial de cureaua ochelarilor de protecție fixați pe casca tropicală. La gât atârnă un binoclu, mână dreaptă este întinsă pe lângă corp iar mâna stângă, flexată, se sprijină pe carabină. Pe veston este reprezentată cureaua binoclului însă cureaua armei lipsește cu desăvârșire.
Vânătorul se compune din patru piese: mâinile, capul cu caschetă și restul corpului plus două piese accesorii : binoclul și carabina (presupun că este opera fraților Merkel). Arma, în ciuda celor cinci pini de turnare și a bazei solide, are țeava strâmbă, fiind vorba de rășină acest neajuns se poate remedia cu ușurință (dacă supraviețuiește debavurării).
Prada, un erbivor, este cărată de un al doilea personaj (categoric non-arian) echipat cu cămașă cu guler tip tunică pe care se disting doua rozete. Peste cămașă poartă un veston asemănător ofițerului, are pantaloni lungi croiți ca de cizmă protejați de moletiere, în picioare bocanci iar pe cap fes. Mâinile sunt flexate pentru a ține prada (de picioare) iar fizionomia este fără dubii afroidă (inclusiv părul scurt și creț). Patru piese componente : mâini, cap cu fes și restul corpului.
Micul erbivor este prezentat în poziție de transport, mulându-se perfect pe umerii „caddy-ului”, capul atârnând la un unghi de aproape 90 grade pe lângă umărul stâng. Coarnele sunt livrate într-o piesă separată, pe o mică plăcuță (inițial am crezut că este un rest de rășină de la injecție).
Al treilea personaj (dacă hotărâm să ignoram capra) este reprezentat de fotograf, echipat cu o helancă (pulover pe gât), un veston „clasic” cu buzunare aplicate, cu capac, la nivelul pieptului ăi două buzunare cu burduf pe laterale vestonului . Tot pe poale dar în partea dorsală vestonul este despicat până la nivelul centurii, centura fiind cu pafta iar la nivelul șoldului stâng susține tocul pistolului. Pantaloni lungi cu un buzunar aplicat pe cracul stâng, jambierele cu câte două curelușe și bocancii întregesc echipamentul. Pe cap, fotograful, are o bonetă pe care se disting însemne (vulturul și rondela). La gât atârnă husa aparatului de fotografiat, curelușa intersectând insigna cu vultur din partea dreaptă a pieptului.
Patru piese componente : mâini, cap cu bonetă și restul corpului. O a cincea piesă - aparatul de fotografiat care se fixează în mâna stângă, flexată. Mâna dreaptă este întinsă, spre înainte, cu rolul de a opri (așa cum spuneam) cărăușul în vederea realizării unei fotografii suvenir.
În concluzie un kit interesant, exotic ce nu ridică probleme de asamblare și asigură obținerea unei diorame sugestive, însă pot exista probleme de localizare pe axa spațiu/timp.
Eu refuz sa accept varianta clasică:
Partidă de vânătoare pe meleaguri africane, într-un moment în care Afrika Korps își permitea (strategic și psihologic) momente de relaxare, deci undeva până în toamna lui '42, prada fiind o gazelă girafă iar gonaciul un aliat italian din colonii.
De asemenea nici varianta „early” nu-mi convine:
Partida se desfășoară în timpul Războiului Civil Spaniol, deci undeva spre sfârșitul anilor `30, hăitașul este marocan iar victima un pui de capră spaniolă.
My story:
Partida de vânătoare se desfășoară în anul de grație 1944, pe plaiuri italiene, vânătorul face parte din „16th SS Panzergrenadier Division Reichsführer-SS”, un aliat din colonii cară prada, prada fiind Capra Negră (Rupicapra rupicapra). Și asta-i varianta câștigătoare până îmi trimite Rendall Patton o înștiințare sau dovezile strânse vor fi covârșitor de potrivnice.
Din puțul gândirii:
- Echipamentul ofițerului este specific pentru panzergrenadierii Reichsfuhrer SS
- În ciuda vopsirii oferite (ce ne duce cu gândul la antilopa africană) piesa seamănă izbitor cu Capra neagră (chiar și poziția sugerează denumirea din latină)
- Ne este arătat un alt chip al militarului din divizia a 16-a, a căror fapte reprobabile ne sunt arhicunoscute (din moment ce îmi permit să pun la îndoială subiectul kitului o sa-mi iau libertatea să pun la îndoială și evenimentele evocate de „Miracle at St. Anna”).
Cu speranța că acest reviw poate să fie util, iar dizertația privind localizarea nu-i extrem de grotească, mă grăbesc să închei acest articol, nu înainte de a face un anunț public:
În ciuda vinetei expresive ce se poate naște prin utilizarea kitului „The Hunter Party”, eu (atunci când o să-i vină rândul) nu am de gând să respect indicațiile producătorului așa încât am să obțin altă variantă, prin mixaj de piese sau chiar prin despărțirea acestui „Trio formidabil” .
The Hunting Party
Scara- 1:35
Firmă- Warriors Scale Models Inc.
Cod produs- 35139
Material- Rășină
Piese componente- 17
Ambalajul este reprezentat de o cutie din plastic transparent 11x8 cm, h 3 cm; deschidere prin bascularea capacului. Eticheta color prezintă figurinele asamblate și vopsite, poziționate într-o vinietă. Tot eticheta este cea care ne informează că Rendall Patton a realizat piesele iar Yong Won s-a ocupat cu vopsirea de prezentare.
Kitul este compus din 17 piese de rășină gălbuie, nu este prevăzut cu prospect de asamblare dar eticheta și caracteristicile pieselor nu lasă loc pentru greșeli.
La o primă privire suntem plăcut impresionați de calitatea detaliilor, specifică pieselor din rășină de bună calitate, suprafața pieselor este curată, în sensul că nu prezintă bule de aer sau porozități. Din păcate bavurile există dar fiind fine și accesibile, îndepărtarea lor nu creează probleme.
Finalul unei partide de vânătoare,„hunter-ul” întorcându-se mulțumit de rezultat, prada fiind purtată pe umeri de un gonaci-cărăuș. Moment în care intervine responsabilul cu propaganda (sau doar un fotograf amator) care temperează avântul cărăușului pentru a imortaliza momentul printr-o fotografie alb-negru sau sepia.
Cum spuneam scena ne prezintă vânătorul arian întorcându-se de la vânătoare, din atitudine și după epoleți ne dăm seama că avem de-a face cu un ofițer superior. Acesta este echipat cu veston, elemente bine realizate: platca este evidentă și anterior formează capacele buzunarelor aplicate pe piept, alte două buzunare cu burduf, laterale, sunt aplicate pe poalele vestonului. Nasturii sunt bine evidențiați iar mânecile se termină cu manșete circulare, spintecate lateral și încheiate cu câte un nasture.
Centura cu cataramă încinge vestonul, ofițerul poartă pantaloni scurți cu manșetă, în picioare bocanci peste al căror carâmb se răsfrânge ciorapul de lână. Pe cap poartă casca colonială, curelușa „sub-bărbie” fiind fixată pe cozorocul căștii, insignele laterale fiind acoperite parțial de cureaua ochelarilor de protecție fixați pe casca tropicală. La gât atârnă un binoclu, mână dreaptă este întinsă pe lângă corp iar mâna stângă, flexată, se sprijină pe carabină. Pe veston este reprezentată cureaua binoclului însă cureaua armei lipsește cu desăvârșire.
Vânătorul se compune din patru piese: mâinile, capul cu caschetă și restul corpului plus două piese accesorii : binoclul și carabina (presupun că este opera fraților Merkel). Arma, în ciuda celor cinci pini de turnare și a bazei solide, are țeava strâmbă, fiind vorba de rășină acest neajuns se poate remedia cu ușurință (dacă supraviețuiește debavurării).
Al treilea personaj (dacă hotărâm să ignoram capra) este reprezentat de fotograf, echipat cu o helancă (pulover pe gât), un veston „clasic” cu buzunare aplicate, cu capac, la nivelul pieptului ăi două buzunare cu burduf pe laterale vestonului . Tot pe poale dar în partea dorsală vestonul este despicat până la nivelul centurii, centura fiind cu pafta iar la nivelul șoldului stâng susține tocul pistolului. Pantaloni lungi cu un buzunar aplicat pe cracul stâng, jambierele cu câte două curelușe și bocancii întregesc echipamentul. Pe cap, fotograful, are o bonetă pe care se disting însemne (vulturul și rondela). La gât atârnă husa aparatului de fotografiat, curelușa intersectând insigna cu vultur din partea dreaptă a pieptului.
În concluzie un kit interesant, exotic ce nu ridică probleme de asamblare și asigură obținerea unei diorame sugestive, însă pot exista probleme de localizare pe axa spațiu/timp.
Eu refuz sa accept varianta clasică:
Partidă de vânătoare pe meleaguri africane, într-un moment în care Afrika Korps își permitea (strategic și psihologic) momente de relaxare, deci undeva până în toamna lui '42, prada fiind o gazelă girafă iar gonaciul un aliat italian din colonii.
De asemenea nici varianta „early” nu-mi convine:
Partida se desfășoară în timpul Războiului Civil Spaniol, deci undeva spre sfârșitul anilor `30, hăitașul este marocan iar victima un pui de capră spaniolă.
Partida de vânătoare se desfășoară în anul de grație 1944, pe plaiuri italiene, vânătorul face parte din „16th SS Panzergrenadier Division Reichsführer-SS”, un aliat din colonii cară prada, prada fiind Capra Negră (Rupicapra rupicapra). Și asta-i varianta câștigătoare până îmi trimite Rendall Patton o înștiințare sau dovezile strânse vor fi covârșitor de potrivnice.
Din puțul gândirii:
- Echipamentul ofițerului este specific pentru panzergrenadierii Reichsfuhrer SS
- În ciuda vopsirii oferite (ce ne duce cu gândul la antilopa africană) piesa seamănă izbitor cu Capra neagră (chiar și poziția sugerează denumirea din latină)
- Ne este arătat un alt chip al militarului din divizia a 16-a, a căror fapte reprobabile ne sunt arhicunoscute (din moment ce îmi permit să pun la îndoială subiectul kitului o sa-mi iau libertatea să pun la îndoială și evenimentele evocate de „Miracle at St. Anna”).
Cu speranța că acest reviw poate să fie util, iar dizertația privind localizarea nu-i extrem de grotească, mă grăbesc să închei acest articol, nu înainte de a face un anunț public:
În ciuda vinetei expresive ce se poate naște prin utilizarea kitului „The Hunter Party”, eu (atunci când o să-i vină rândul) nu am de gând să respect indicațiile producătorului așa încât am să obțin altă variantă, prin mixaj de piese sau chiar prin despărțirea acestui „Trio formidabil” .
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu