Ronald (Ron) Volstad

Ronald (Ron) Volstad

Oricine interesat de modelismul militar, a avut măcar o dată în mână o cutie cu produse Dragon, a admirat desenele de pe cutia de ambalaj iar la o vizionare mai atentă a observant semnătura Volstat. Dedicaţia asupra detaliilor, documentarea riguroasă precum şi execuţia îngrijită a ilustrațiilor face ca arta sa să fie una dintre cele mai populare surse de inspiraţie pentru modelişti, Ronald Volstad cu o activitatea ce include peste 33 de volume publicate de editura Osprey este artistul care impresioneză.

Născut în provincia Alberta, tot aici îşi desfăşoară activitatea fiind domiciliat in capitala provinciei, Edmonton, Canada. Desenele sale atrag atenţia prin precizia execuţie, grija pentru detalii şi integrarea perfectă a personajelor în peisaj, fiind rare situaţiile când nu ghicești numele kitului doar privind ilustraţia. Autodidact, absolvent de liceu (în 1967), fără cursuri de specializare doar talent, șansă şi perfecţionare Ronald Volstad, poate cel mai mare grafician Canadian.

În ultimul an de liceu, încurajat de profesorul de artă, a participat la un proiect cultural cu ocazia centenarului formării Confederaţiei Canadei. A lucrat timp de mai multe luni, atât în timpul orelor de artă cât și după cursuri, la final rezultând o lucrare murală cu o latură de aproape 2,5 metri care şi azi împodobeşte liceul Edson High School. Ca urmare a acestei reușite artistice, Ron primește bursă la Alberta College of Art dar și o ofertă de a se angaja pe timpul verii la un post local de televiziune. Din cauza unor probleme familiale şi dezămagit fiind de industria grafică profesionistă, Ron nu poate onora aceste oferte aşa încât următorii 12 ani şi-i petrece într-o rafinărie, activitate ce a implicat muncă grea în condiţii vitrege (muncă fizică la temperaturi scăzute, prin noroaie, departe de confortul căminului) ulterior v-a afirma că aceea perioadă l-a ajutat să înţeleagă mai bine condiţiile vitrege în care s-au desfăşurat ostilităţile pe frontul de răsărit.

Cu toate acestea, influenţat de unchiul său, erou al WW2, regimentului Calgary Highlanders, în timpul liber continuă să deseneze. În anul 1970 îi sunt publicate câteva desene (într-o revistă automobilistică canadiană şi intr-o revistă de modelism americană).

Doi ani mai târziu, la vârsta de 22 ani, trimite câteva dintre desenele sale către o publicaţie de istorie militară (Squadron Signal Publications), primeşte răspuns pozitiv drept pentru care se deplasează la Vancouver pentru a discuta cu editorul. Primul rezultat al colaborării avea să se numească „Fallschirmjäger in Action”, ulterior a continuat să ofere ilustraţii pentru Squadron. „German Infantry in Action” şi „Waffen SS In Action” fiind două titluri ce s-au bucurat de un real succes.

În 1973 Osprey Publishing, printr-o scrisoare, se arată interesată de Ron, eşantioanele trimise de acesta deschid drumul unei noi şi prolifice colaborări. Artistul lucrează foarte mult, exploatând la maxim timpul liber dar chiar şi aşa nu poate respecta cu stricteţe termenele limită de livrare impuse de publicație.

De mare ajutor este familia, Carol, soţia lui, îl susţine în această aventură şi în deciziile ce aveau să urmeze. Astfel la un moment dat, Ronald renunţă la vechiul loc de muncă, devenind artist liber profesionist şi urmând ca să trăiască exclusiv de pe urma desenelor.

Deși se v-a dovedi că a fost o alegere potrivită, parcursul nu i-a fost uşor, cu minim 12 ore pe zi petrecute în faţa planşei. Artistul avea să dezvăluie că pentru opera murală a lucrat circa 100 de ore, perioadă ce nu mai pare așa mare gândindu-te că pentru lucrările obișnuite (11 x 17 cm) ajungea să aloce și 120 de ore. Treptat el va renunţa la folosirea creioanelor în favoarea guaşelor apoi va utiliza acrilicele, dovedind că perfecţionarea metodelor şi elaborarea unor tehnici care să îi facă munca mai uşoară şi totodată să crească calitatea produsului l-au preocupat permanent pe artist. Evoluție vizibilă dacă facem comparaţii între opera sa timpurie şi ultimele realizări care poartă semnătura VOLSTAD.

În timpul colaborarii cu Osprey, i se oferă de către același post de televiziune o colaborare ca desenator în curţiile de judecată; o munca ocazioanală dar care intra deseori în conflict cu termenele de livrare pentru publicaţia Osprey. Pentru ca acestă activitate îl ajuta să-şi îmbunataţească tehnicile de desenare și era bănoasă, urmatorii trei ani va fi prins în această dublă activitate. Ultima lucrare pentru Osprey, publicată în 1993, este „Armies of the Gulf War”.

Anul 1987 marchează începutul colaborării cu prolifica firmă Dragon iar primul rezultat al colaborării s-a concretizat prin setul „Israeli Paratroopers“.

În timp s-a format o relaţie de colaborare între artist şi firma Dragon, normal că este de aşteptat să fi existat oarece frecuşuri şi compromisuri până la gasirea formulei ideale „de comunicare”, cert este ca Ron a rămas ferm pe poziţie în privinţa reproducerii cu fidelitate a realităţii, Munca lui Ron implică un procent generos de cercetare, el considerându-se în primul rând istoric şi abia apoi grafician, calităţile sale au făcut să devină o rotiţă indispensabilă în proiectul Dragon.

Contrar aşteptărilor, desenele pentru seturile Dragon, care includ pe faţă ilustraţia şi pe spate detalii ale uniformelor şi ale echipamentului, sunt create cu mult înainte de realizarea matriţelor propriu-zise. La detaliile privind armamentul şi accesoriile Ron are libertate mare de acţiune, în privinţa subiectelor alese sunt mai mulţi factori care interacţionează: sugestiile venite de la firmă (în mod oficial majoritare), variantele proprii, sugestiile venite din partea colaboratorilor permanenţi sau din partea celor cu care corespondează deoarece artistul s-a înconjurat de oameni cu aceiaşi pasiune fiind conştient că o bună calitatea vine din diversitate.

Fiecare kit trebuie să fie bine echilibrat, pe de o parte acurateţea istorică, pe altă parte strategia de marketing. În medie alocând 140 de ore pentru realizarea desenelor unui kit a cărui tematică a fost deja stabilită, incluzând şi perioada de cercetare iar ca primă etapă realizarea unei schițe „rapide de cerneală” pe care o livrează spre a fi inclusă în catalogul anual. Abia ulterior se construiește mapa kitului ce conține schiţe și desene detaliate cu personajele și echipamentul acestora dar și pagini cu notițe, mapă ce este trimisă către firmă.

Ulterior sculptorul, pe baza acestor referinţe, realizează un master pentru ca mai apoi matriţele să fie realizate prin pantografiere. Într-o etapă următoare desenele de pe spatele cutiei sunt colorate de graficienii din Hong Kong iar artistul se ocupă de realizarea ilustraţiei pentru faţa cutiei. Seriozitatea şi talentul au făcut ca desenele sale să devină material de referinţă, inclusiv pentru concurenţă, în special pentru firmele care lucrează în răşină, în faţa acestor „plagiatori” artistul nu a întreprins nici un fel de demers serios.

Ron a mai avut colaborări de mică anvergură cu alte firme de producere a figurinelor (precum cea cu Warriors Scale Models Inc.), la un moment dat lucra la un proiect dedicat patrimoniului militar Canadian, o operă în trei volume dedicată evoluţiei armatei canadiene pe parcursul ultimelor două secole (două dintre volume fiind deja finalizate) și printre picături construia modele, pasionat fiind de implicarea Canadei în WW2.

Continuă să ilustreze pentru Dragon şi nu sunt semne că această colaborare ar putea înceta din alte motive decât cele dictate de vremelnicia oricărei fiinţe, astfel influenţa lui Ronald Volstad în domeniul care ne pasionează este extrem de mare (în ciuda modestiei şi a lipsei de informaţii în ceea ce priveşte persoana sa) şi ea v-a continua să-şi arate roadele, sper, mult timp de acum încolo.

Cu acest ultim paragraf se încheia, în martie 2011, articolul dedicat maestrului Ron Volstad, apărut în numărul 2 al revistei electronice Tapir Models Review.

Însă anul 2016 avea să fie un an de coșmar pentru eroul nostru, diagnosticat cu o boală necruțătoare care culmea se localizase la brațul drept. În 2017 Ron a reușit să învingă boala, iar prin 2018 a început un tratament care să scadă șansele unei recidive galopante. Sper să câștige cât mai multe lupte și să nu fie nevoit să renunțe prea curând la munca sa de creație. Propun să încheiem acest articolaș cu o postarea a artistului din 9 ianuarie 2017, pe contul său de facebook.

„When one is confronted by a life threatening illness, recovery tends to be measured in curious manners. At the end of July last year, my world fell apart as my arm fell apart. It was due to a cancerous tumor. Suddenly I lived in a world with no future, I did live almost a month in such suspended animation (yay drugs)! But I am fortunate to live in a community with incredible healthcare professionals and procedures.
There was extreme joy that there was no external cast needed after the surgery to repair the arm. There was joy when informed that the nerve was not compromised. There was even more joy when I could pick up a pencil. So many little joys, including the first shower in oh so many weeks. Being able to drive again. To blow your nose. To rub your eye and put those drops in. To get back to work! Almost ecstasy! And yet today, my wife Carol and I wept because for the first time in almost six months, I could actually close my fingers to properly make a fist. A useless fist, but one I can shake at all the asshole drivers that I share the road with!!”