„Libertatea este cel mai de preț lucru, abia apoi urmează sănătatea, fericirea etc.”
alexie - Jurnal de cătănie - pilde filozofice
Pe 28 martie 2020 s-au împlinit cincisprezece ani de la evenimentul care a bulversat publicul din România, din cauză de pandemie am ratat ocazia de a afla, într-un târziu, cine se face vinovat de „răpirea” jurnaliștilor. În cele ce urmează am să postez textul original, ce a însoțit diorama la debutul său din 27.04.2007 (singurele diferențe sunt date de faptul că am presărat diacriticele și (sper) am mai rărit din greșelile gramaticale sau de semantică).
Bull 55*
Zodia taurului sau Vremea Du-i cu vorba
*prin vizionarea filmulețului este posibil să găsiți explicația pentru titlul dioramei
Introducere
Bagdad anul 2005, Mufan umblă pe Aleea Întunericită, de o parte și de alta a aleii sunt prăvălii. Oferta este diversificată: arme albe, arme de foc, mine antipersonal, dinamită, armament greu, rachete etc. tot de aici se pot cumpăra toate accesoriile necesare deturnărilor, răpirilor, atentatelor și altor activități recreative.
După îndelungi negocieri, Mufan, părăsește aleea, convingându-se că prețul cerut de rudele sale este un preț bun.
De la aeroport Mufan, ia taxiul și ajunge la șeful său.
- Mi-ai cheltuit banii cu folos?
- Da, Homare! Taxiul m-a găurit puțin, în rest totul este aranjat, plătit în avans pentru o săptămână, sejur pentru patru persoane, tot tacâmul : spectacol, masă, casă și bătaie, dacă-i cazul. M-am și gândit la un pretendent.
- Cine?
- Adelin!
- Ce vorbești, este prea băgăcios
- C.R.Tănase?
- Ești prost ?, ăla vorbește prea mult; lasă că vorbesc eu cu Janina
…..
- Ce zici, Jenico, trei zile de bâlci, urmate de reportaje, reclamă, rating …și așa în loc de salariu primiți telefoane, tichete sau birotică. Aici îți iese chifteaua, dacă mai prinzi doi excursioniști, primești chiar două chiftele..
......
- Alo? Aici 700 lutnegA, permiteți să raportez…
…
Cuprins
Capitolul 1
În care eroii noștri sunt săltați. Janina este mai tare ca Vișna. Buhan face dizertații pe marginea textului. Al doilea grup lucrează în franciză? Ozone este pe val.
Luni 28 martie 2005, mașina face slalom printre irakienii din piață, Mufan conduce cu atenție, în dreapta, Jenica își pudrează nasul, pe bancheta din spate stau Buhan și Mișu. Buhan rupe tăcerea expunându-și planurile cu privire la aducerea în țară a copiilor irakieni ce au pătimit în urma războiului. În jurul orelor 19:30 (ora RO), mașina este blocată de două autoturisme, inițial s-a crezut că este poliția dar din vehicule s-a revărsat o ceată înarmată. Într-o engleză stricată și sub amenințarea armelor, cei patru sunt invitați să iasă din mașină. În arabă rostesc ceva de genul „Nu vă panicați, facem un film”, precauție inutilă deoarece populația s-a educat să nu intervină în astfel de situații, ar interveni doar dacă s-ar tranșa un porc. Buhan și Mișu sunt aruncați în portbagaj iar Janina ajunge pe bancheta din spate. Mufan este băgat în mașina numărul doi.
……….
- Alo? Domnu Homar? Operațiunea este în desfășurare.
- Perfect, am să ajung Eroul numărul 1!!
........
- Alo? Permite-ți....Operațiune în desfășurare.
- Perfect, Homar va deveni Inamicul public nr.1!!!
...........
Ora 19.40, Janina țipă încontinuu: „Romania , Romania, friends, friends”, în paralel sună un coleg din redacție, care a putut auzi voci în araba și pe ea strigând în același timp spre agresori și spre colegii din redacție „Don't kill us! Suntem răpiți ! We are Romanian journalists !”. De asemenea, în paralel cu paralelul, ziarista de la Prima Tv trimite celebrul SMS:
"ne-au rapit nu e
gluma
AJUTOR 11111”
În timp ce Misu este cataleptic, Buhan nu se pierde cu firea, presimte că ceva nu rimează, bănuiește că este ceva de genul „Cu Camera Ascunsă” așa că deschide portbagajul, mașina rulează cu viteză urmată îndeaproape de mașina doi, n-are șanse să sară, mașina frânează, se aude un pumn lovind porbagajul și o voce zice : „Not open !”. Janina depășește măsura și rămâne fără telefon (juca Snake 2). Mașinile ajung la „casa de protocol” și jurnaliștii sunt legați la ochi. La intrarea în cameră, lu’ Mufan îi pică fața, rubedeniile au subînchiriat secvența cu paza și supravegherea, persoane necunoscute îi preiau pe ostatici.
După un timp li s-a îngăduit să vadă, au văzut o cameră goală cu saltele întinse pe jos
.....
Ora 0.10. Ministerul Afacerilor Externe anunță posibila dispariție a celor trei ziariști, după jumătate de oră Președintele Băsescu, aflat pe Aeroportul „Henri Coandă”, declară: „În momentul de față, structurile statului sunt în alertă și decise să rezolve problema.”
În România, seara de 29 martie, la toate televiziunile SMS-urile date de Janina au fost mană cerească, prețul reclamelor tv a crescut subit.
Capitolul 2
În care aflăm că Homar este antidotul. Caseta și carpeta. OTV pe toate posturile. Cerere uriașă pentru parabolice.
Al Salam îl sună pe Homar, interpretând rolul răpitorului, pretinde o răscumpărare de 4 milioane de dolari. În noaptea de 29 spre 30 martie, Homar apare pe toate posturile tv pentru a anunța că a fost contactat telefonic de un necunoscut, acesta i-a cerut patru milioane de dolari, răscumpărare pentru jurnaliști.
……
Vestea cererii de răscumpărare cade ca un trăsnet peste „răpitorii” jurnaliștilor. Paznicii se panichează, ei au fost arvuniți pentru două zile, ceva legat de o sărbătoare specifică românilor (1 aprilie) iar acum se văd băgați pe lista răpitorilor și a teroriștilor. Se gândesc că poate rudele lui Mufan vor să se îmbogățească fără să riște nimic sau, mai rău, o grupare serioasă le-a luat urma, caz în care viața lor s-a încheiat. Ostaticii resimt atmosfera tensionată, dar (unii) nu sunt conștienți de cursul evenimentelor.
Se impune o reacție pe măsură, o replică pentru caritabilul Homar dar și pentru presa din România:
- Geamal! Să aduci carpetele!
În aceeași zi, la orele 23:00, Al-Jazeera difuzează primele imagini cu ostaticii, în care răpitorii, prin vocea Janinei, spun că nu s-au cerut bani pentru eliberare. Isteria cuprinde România, televiziunile și ziarele sunt lovite de Sindromul OTV, totul fiind SENZAȚIONAL și DRAMATIC, abonații la cablu vor pachete care să includă Al Jazeera și Al Arabiya, alții sunt dispuși să achiziționeze antene de satelit și receptoare pentru a putea urmări emisiunile celor două televiziuni arabe.
Vedem filmulețul iar și iar și iar, consumăm pop-corn și bere iar și iar și iar, prin fața noastră se perindă psihologi, SRI-ști, astrologi, experți, oameni politici, minorități conlocuitoare, oameni de afaceri de origine arabă, regizori de film, popi, măicuțe, ziariști și analiști. Se fac presupuneri, se emit ipoteze, totul este analizat, studiat, despicat în patru; nimic nu scapă ochiului ager al moderatorilor și a invitaților acestora: carpetele, inelul și tricoul roșu răpitor, cămașa cu burtică și ciorapii săi jegoși, poziția relaxată a ghidului, rujul și fardul, lipsa ochelarilor și pomeții proeminenți, modul de filmare, lipsa siglei, calitatea filmului, limbajul trupului etc.
Televiziunile românești au realizat ediții speciale, după ora 23.00, cu un mesaj în care Al-Jazeera cerea răpitorilor să-i elibereze pe ostaticii români, argumentând că aceștia își făceau doar meseria (de unde deducem că-n Turnurile Gemene se freca menta).
La o zi de la apariția casetei, Statele Unite au confirmat răpirea unui cetățean american, Mufan, împreună cu cei trei ziariști români. Siteul televiziunii arabe este No.1 pe net, surclasând www.mult-accesatul-xxx-sunt-friptabilă.ro
Capitolul 3
În care eroii noștri se mută la subsol. Noi primim poze. Papa este pe moarte. Ziua păcălelii s-a mutat pe 2 aprilie.
La o zi de la apariția casetei, Statele Unite au confirmat răpirea unui cetățean american, Mufan, împreună cu cei trei ziariști români. Siteul televiziunii arabe este No.1 pe net, surclasând www.mult-accesatul-xxx-sunt-friptabilă.ro
Capitolul 3
În care eroii noștri se mută la subsol. Noi primim poze. Papa este pe moarte. Ziua păcălelii s-a mutat pe 2 aprilie.
A fost o noapte agitată, în subconștient am analizat intens caseta, așa că nu m-am putut împiedica să nu trag cu ochiul la vecinii de la parter (la ce muzică ascultă, carpetele s-ar asorta perfect) dar n-am noroc, este o simpla coincidență (de altfel, pe baza acestor suspiciuni,un procent gras din populația țării poate fi suspect).
Cei doi răpitori, care-i flanchează pe ziariști, sunt îmbrăcați, și de această dată, în haine obișnuite, având pe cap keffieh, burtosul optând pentru un bluzon negru în detrimentul cămășii. Armele răpitorilor sunt ținute într-o poziție asemănătoare cu cea din înregistrarea video, nefiind îndreptate direct spre ziariști (nici în aceste fotografii nu este un unghi optim, să pot vedea eventualul punct roșu de pe încărcătorul AK-ului).
În timp ce privim fotografiile și ascultam explicațiile invitaților, ostaticii cad în dizgrație. Ei sunt mutați în beci, condiții spartane (de garsonieră în Pța Sudului), patru pe doi metri, înălțime de 1,60. Un bec chior proiectează lumina pe peretele opus, aerul este viciat și cei patru transpiră abundent. Căci, da, în ciuda speculaților făcute în țară, Mufan trăiește.
La noi televiziunile fac rating pe marginea fotografiilor, tema principală fiind Mufan - to be, or not to be. Vestea că Papa Ioan Paul al II -lea a trecut în neființă bulversează programele de televiziune, știrea este infirmată și se revine la problema cu ostaticii.
Sâmbătă, 2 aprilie, încetează din viață Karol Josef Woytyla (Papa Ioan Paul al II-lea), știrea este confirmată de Vatican, tristețea se abate asupra țărilor creștine. Coana televiziune și cumătra presa devin mai pudice.
Oare?
După un timp, zecile de oameni încep să bănuiască o țeapă. Țepuiții privesc nedumeriți pista pustie, liniștea este mormântală, doar postul de televiziune OTV anunță agitație pe aeroport. Timpul trece, publicul se rărește (atât pe aeroport cât și din fața televizoarelor), se mijește de ziua „Informațiile noastre sunt că în acel avion se află români. Nu știm însă dacă e vorba, sau nu, despre cei trei ziariști și însoțitorul lor”. Și cei mai optimiști-creduli-maniaci încep să simtă o usturime-n dos. Cine a întârziat până dimineață, când vampirul DD pleacă la somn, au putut să savureze și cireașa de pe tort : „Având în vedere informațiile precise pe care le-am avut până acum, sunt convins că ziariștii sunt liberi și în doua zile vor veni acasă"
Capitolul 4
Aflam despre priponirea lui Homar. Președintele îndeamnă la decență. Orient Expres tras pe linie moartă. Vadim vidanjează.
Publicul redescoperă telenovelele autentice. Ochii care nu se văd, se uită.
Pe 5 aprilie, Homar este reținut de Parchet, sub acuzația de fraudă financiară. Apar, din nou, zvonuri privind presupusa eliberare urmate, din nou, de dezmințirea de la Președenție.
În zilele de freamăt maxim, printre sutele de invitați, analistul politic francez Nicolas Henin ( specializat în subiectul „Irak”), zicea „Pot să spun că n-am văzut niciodată o asemenea frenezie a comunicării din partea unor răpitori ”.
A cobit francezul ? Răpitorii au tras învățămintele cuvenite? - cert este că a urmat o perioadă în care răpitorii nu au mai dat nici un semn. În tot acest timp, liniște a fost doar dinspre Orientul Mijlociu, în schimb, la Orizontul Mojiciu s-au construit fel de fel de scenarii.
Rudele ostatecilor, oripilate de imaginația Brussolo-iană a moderatorilor , prin vocea Președintelui Băsescu, fac apel la bun-simț. Efectul este imediat...
ha, ha, ha…
Iese la rampă Vadim, care prin Tricolorul din 7 aprilie 2005 oferă un scenariu specific, din care nu lipsește Priboi. O perioadă, autoritățile păstrează, și ele, tăcerea, dar pe 13 aprilie, Băsescu declară că autoritățile române au reușit să intre în legătură cu răpitorii jurnaliștilor, la trei zile de la răpire, existând cu aceștia o legătură zilnică sau măcar la două zile. „În interiorul acestor contacte, mi s-a făcut proba că ziariștii sunt în viață”. Președintele insistă că jurnaliștii sunt ostatici, dar că nu sunt rău tratați - sunt hrăniți și au acces la spațiile sanitare.
Apropo, ce fac ostatecii?
..........
Regimul de detenție s-a îmbunătățit iar în beci s-a montat un ventilator. Janina este scoasă frecvent la aer, ea fiind cea care ține evidența zilelor scurse. Ostatecii sunt duși, sub escortă, la toaletă, atunci fiind singurul moment când își pot scoate legătura de la ochi. Hrana este acceptabilă, predomină fructele iar gardienii sunt amabili.
Duminică 10 aprilie, ostatecii își șoșotesc unul-altuia : „Hristos a înviat”, „Adevărat a înviat".
…..
Permite-ți….aici e mare plictiseală, îi punem capăt ?
Încă nu, auzi ….Buhan….nu-i ăla care a scris urât de noi?. Ăla este? Atunci injectează-i !
În timp ce cămilele își fac siesta iar soarele dogorește, covorul, ce ține loc de ușă, este împins într-o parte, lăsând să-și facă apariția un bărbat cu ochii albaștri….
….. - Altă variantă ar fi să scăpăm niște informații către iordanianului Abu Mussab al-Zarkawi, supranumit „Prințul decapitărilor“, conducătorul grupării Tawid wal Jihad. Deduc, după paloare, că m-am făcut înțeles.
......
- Am muncit ceva dar acum sunt apți, mai dă-i o tocană lu’ Buhan și apoi echipează-i și să-i ducem sus, pe platoul de filmare. Scoate carpetele de pe pereți și pune-le la ferestre.
........
În țară, la câteva zile de la declarația lui Băsescu, agenția de presă Reuters a prezentat imagini de la întâlnirea pe care ambasadorul României, în Irak, a avut-o cu Asociația Clericilor Musulmani de la Bagdad. După două zile de la această întâlnire, un important lider religios șiit libanez, șeicul Mohammed Hussein Fadlallah, a cerut eliberarea celor trei ziariști români. Pe 19 aprilie, un post românesc de televiziune a difuzat o știre conform căreia cei trei ziariști sunt reținuți de o grupare care solicită, drept răscumpărare, câte zece milioane de dolari pentru fiecare dintre ei.
Capitolul 5
În care se dărâmă toate teoriile și ne simțim vinovați că am luat în râs situația ostatecilor. Cineva ne privește? Apar mișcările populare.
Vineri 22 aprilie, noi imagini la postul Al-Jazeera. De această dată, se cere retragerea trupelor din Irak, în caz contrar, îi vor executa pe ostatici, termen limită, patru zile. Din imaginile transmise se putea observa că starea ostaticilor s-a agravat, aceștia sunt speriați și extenuați.S-a pus punct tuturor speculațiilor, teroriștii existau, ziariștii erau într-adevăr în pericol.. De la Cotroceni, vine informația conform căreia primii teroriști i-au cedat, pe ostateci, unei alte grupări, care nu glumește, o grupare fundamentalistă.
În film apare sigla organizației teroriste - o harta verde a Irakului peste care sunt desenate două săbii încrucișate. Sub hartă este scris în arabă numele organizației „Trupele Muadh ibn Jabal”.
Tot urmărind aceleași filme și fotografiile aferente, nu ne putem suprima sentimentul că evoluția evenimentelor este dictată de Acasă.
„s-a cerut o răscumpărare” – caseta cu carpeta dezminte
„imaginile din caseta cu carpeta erau prea luminoase, prea profesioniste, prea carpetate” - casetă întunecată
„grupul n-are nume” - caseta cu numele
Tot urmărind aceleași filme și fotografiile aferente, nu ne putem suprima sentimentul că evoluția evenimentelor este dictată de Acasă.
„s-a cerut o răscumpărare” – caseta cu carpeta dezminte
„imaginile din caseta cu carpeta erau prea luminoase, prea profesioniste, prea carpetate” - casetă întunecată
„grupul n-are nume” - caseta cu numele
Duminica 24 aprilie, mii de oameni ies în stradă, în principalele orașe din țară, manifestând pentru eliberarea jurnaliștilor. Uniunea Arabilor din Romania se alătură inițiativei spontane, militând pentru eliberare .
Urmează o lungă așteptare a deznodământului, la expirarea celor patru zile, pe 26 aprilie, teroriștii prelungesc ultimatumul cu încă o zi. Printr-un telefon primit la redacția Prima Tv se anunță că Mișu v-a fi primul sacrificat, ocazie cu care se precizează și că gruparea nu este o grupare teroristă, ei fiind luptători pentru libertatea Irakului.
Capitolul 6
În care românii văd că portocaliul nu este o culoare optimistă. Urmează o perioadă de negocieri, răfuieli și informații contradictorii. Evoluția evenimentelor pare să scape de sub control. Începe Hora Ouțelor, aceasta se desfășoară până la jumătatea lunii mai, iar publicul larg nu are acces.
Capitolul 6
În care românii văd că portocaliul nu este o culoare optimistă. Urmează o perioadă de negocieri, răfuieli și informații contradictorii. Evoluția evenimentelor pare să scape de sub control. Începe Hora Ouțelor, aceasta se desfășoară până la jumătatea lunii mai, iar publicul larg nu are acces.
În seara zilei de 26 aprilie, pe Al-Jazeera, se difuzează o nouă casetă. Cei patru cer ajutorul autorităților, pe care le imploră să facă tot posibilul pentru a-i elibera.
Mișu și Mufan sunt îmbrăcați în combinezoane portocalii iar Buhan are capul ras. Publicul așteaptă resemnat deznodământul, este îngrețoșat de tot ceea ce înseamnă televizor și presă scrisă, singurele speranțe se îndreaptă către președintele statului. Acesta, Băsescu, primește informații conform cărora anumite facțiuni din serviciile speciale sunt implicate în acest circ. Terenul pe care se desfășoară ostilitățile este instabil, pe aceasta mare de nisip mișcător, omul nostru este la locul potrivit, Căpitanul navei strânge puternic sub centura demnitarilor. Strânge - dă drumul, strânge - dă drumul; pe acest fundal Partidul Islamic Irakian cere eliberarea necondiționată a ostatecilor.
La Bagdad, după episodul cu salopetele portocalii, ostatecii resimt situația tensionată și sunt conștienți că viața lor depinde de multe, prea multe, coordonate. Deși situația este dramatică, ei se îmbărbătează constatând că rutina privind masa și toaleta se păstrează. Ostatecii sunt precum jetoanele la masa de poker, la grămadă dar depinzând de toanele jucătorilor.
Cine sunt jucătorii? Ce mana au? Cine blufează?
La astfel de întrebări caută răspuns aceste jetoane, timp în care o mână uriașă le răvășește cu un țăcănit enervant.
….
Printre pârâituri de ouă și țăcănit de jetoane, Băsescu prinde perechea potrivită, declanșează lanțul slăbiciunilor (nu folosesc „principiul dominoului” deoarece la noi este pe „table”), se aud pârâituri pe tot cuprinsul țării, și nu numai.
Președenția confirmă că ostatecii sunt în viață și că lucrurile evolueaza spre un final fericit, apoi, în 4 mai anunță că lucrurile se complică.
…..
Bagdad, 20 mai – Ostatecii sunt scoși la aeriseală, află că sunt șanse mari ca „mâine” să fie eliberați. Sunt instruiți despre cum trebuie să se comporte în vederea transferului, ce trebuie să spună presei, cum trebuie să fie viața lor în următorii 50 de ani, așa încât să nu fie nevoie ca un curier plin de batoane și sârme să le sune la ușa (sau prin ușă).
A doua zi, nici o veste. Ostaticii sunt deznădăjduiți; din țară un grup de islamici condus de președintele Ligii Culturale Islamice din România, pleacă la Bagdad.
Capitolul 7
În acest capitol se întâmplă minunea. Căpitanul iese din furtună. Îmbrățișări de adio și îmbrățișări de bun venit.
Duminică, 22 mai 2005 – Ostatecii sunt scoși afară, li se spune că vor fi eliberați în câteva ceasuri, urmează o ultimă repriză de fotografie și film. Caseta, ce ajunge la Al-Jazera, pune eliberarea ostaticilor pe seama, exclusivă, a intervențiilor clericilor musulmani.
Ostaticii primesc haine noi, câte un suc și câteva cadouri: un pix, un parfum pe jumătate folosit, suluri de hârtie igienică (în lumea arabă se folosește exclusiv spălarea lu` Guru) iar Jana își primește celebrul telefon Nokia. Nu primesc camerele de luat vederi și nici casetele, casete pe care ar fi fost materialele filmate până la răpire.
Președenția anunță că jurnaliștii și Mufan au fost eliberați, urmând să ajungă în țară în cel mai scurt timp.
Ostaticii au fost eliberați , fiind lăsați pe o stradă din Bagdad, de unde au fost preluați. Mufan a fost reținut de americani, la Bagdad, pentru „debriefing” (cred că o „amiabilă” gen Guantanamo). Alte amănunte privind filmul eliberării/preluării nu sunt accesibile, Buhan spunând, ulterior „Sunt informații clasificate, nu putem spune absolut nimic. Am fost predați autorităților române, atât putem spune. Am fost dați jos dintr-o mașină și am fost predați. Atâta tot putem spune. Am fost legați la ochi tot timpul”
…….
Aeroportul „Henri Coandă”, este asaltat de ziariști.
Aeronava aterizează la ora 14.48, moment în care se petrece un incident obișnuit, susțin militarii, la impactul aeronavei cu solul, anvelopa unei roți explodează, lăsând, în urmă, o dâră groasă de fum.
Avionul rulează încet și se oprește în fața unui hangar (18?). Președintele este cu rudele celor trei ziariști.
Fix la 15.00, trapa avionului începe să coboare încet, familiile celor trei se îndreptă, în fugă, spre aeronavă. Janina este prima care coboară, zâmbește fericită, face cu mâna către ziariștii buluciți și apoi aleargă cu brațele întinse către familia sa, la gât îi flutură celebra eșarfă.
Coboară și Mișu, urmat de Buhan, surâzători dar vizibil slăbiți. Traian Băsescu rostește emoționat : „Sunteți acasă !".
Împreună salută ziariștii și abonații din fața televizoarelor, precum o trupă de teatru la final de spectacol.
Însă spectacolul continuă...
... dar eu mă retrag către jucărelele mele, nu înainte de a concluziona :
Presa este o petardă flocăită iar peștele său, Serviciile Secrete, îi cam trage pe sub fălci.
Pentru cine nu și-a făcut plinul, recomand studierea arhivelor, a Conferinței de presă, achiziționarea carpetei de Câmpina, studierea dioramei sau să execute căutări la data reeditării (septembrie 2020)
*Numele personajelor a fost schimbat, intenționat, așa încât personajele reale să nu aibă de suferit.
We Heights
RăspundețiȘtergere